Primele însemnări cu caracter hidrografic şi toponimic asupra ţinuturilor de astăzi apar în literatura veche grecească dinaintea erei noastre fiind cauzate de drumurile negustorilor greci şi fiind consemnate de istoricii vremii (Herodot sec. 6 î.e.n, Aristotel sec. 4 î.e.n şi Eratostene sec. 2 î.e.n).
Majoritatea însemnărilor din acea perioadă fac referiri la hidronimicile de origine dacică propriu-zisă sau traco –getică. Cele mai multe însemnări referitoare la afluenţii de pe stânga Dunării au rămas de la Herodot şi reprezintă mărturii de mare valoare istorică. Acestea se referă la afluenţii Dunării de la Jiu până la vărsarea sa în Marea Neagră. Date şi însemnări privind hidronimicile râurilor din Oltenia apar mai târziu în timpul ocupaţiei romane (primele secole ale erei noastre) şi se referă la Rhabon (Jiu) şi Alutus (Olt).
Date extrem de preţioase despre ţinutul şi râurile Olteniei au rămas şi de la istoricul Strabon în a sa lucrare “Geographica”, unde se fac ample referiri şi asupra rezultatelor cartografice ale Imperiului Roman. În sec. 2 e.n., Pliniu cel Bătrân, în lucrarea sa “Naturalis Istoria”, face preţioase însemnări asupra principalelor cursuri de apă cunoscute, printre care şi asupra Jiului.
Primul document în care este schiţat cursul Jiului, pe atunci numit Rhabon, aparţine lui Claudius Ptolomeus din Alexandria (anul 150 e.n). Prima hartă în care râul figurează sub denumirea actuală este cea a stolnicului Cantacuzino executată în anul 1700 la Padua. Pe această, râul Jiu are o reprezentare cartografică asemănătoare cu cea de astăzi. O altă hartă importantă în care este figurat Jiul şi alte râuri din Oltenia este cea întocmită de austriacul Schwartz, în timpul ocupaţiei Olteniei de către austrieci şi denumită “Tabula Valachie Cisaluzane” (1724).
În cursul secolelor 18 şi 19 mai apar o serie de hărţi întocmite de militarii austrieci şi ruşi în care reţeaua hidrografică a Olteniei este destul de bine conturată.
Valorificând toate aceste date, în anul 1865, sub conducerea lui Gh. Asachi, apare primul atlas geografic al ţării, în care cursul Jiului este figurat cu mare precizie.
Alte informaţii destul de valoroase ne-au rămas şi de la ing. C. Chiru care, în sec. 19, a întocmit mai multe proiecte privind regularizarea unor râuri din sudul ţării (printre care și Jiul) şi a susţinut chiar un proiect privind legea apelor.
Despre importanța Jiului în istoria și organizarea economico-socială a Olteniei ne putem da seama din însăși atribuirea numelui său unităților administrative pe care le străbate.
Astfel, într-o scrisoare adresată contelui Marsigli stolnicul Cantacuzino folosea denumirile de Ghiul de Sus pentru Gorj și Ghiul de Jos pentru Dolj. Alexandru Ștefulescu, mai târziu, în anul 1904, explică denumirile celor două județe oltenești: Jiul de Sus s-a numit Gorj, de la cuvintele gora-munte sau gloria-sus, în timp ce Jiul de Jos s-a numit Dolj, dupa cuvintele doli-jos și jil-Jiu.
Și în alte documente se consemnează denumirile atribuite în timp celor două județe Gorjul – de la Gorni Zil, adică Jiul Superior, iar Doljul – de la Dolini Zil, adică Jiul Inferior. Totuși și în ziua de azi continuă să rămână o enigmă denumirea antică a acestui râu, așa cum constituie încă o enigmă pentru toponimiști denumirile altor râuri din această parte a țării (de ex. Gilort). O serie de dovezi duc totuși la concluzia că denumirile acestor cursuri de apă trebuie căutate cu mult mai în urmă, în istoria veche a ținutului Olteniei. Căci, asa cum râul Motru era cunoscut din vremea dacilor sub numele de Mutrium, ceea ce însemna apa limpede, este posibil ca și Jiul să fi fost cunoscut la acea vreme cu o denumire apropiată de cea actuală.
Primele lucrări cu caracter general asupra Jiului aparțin unor geologi și hidrologi de marcă și sunt datate cu precădere înaintea primului război mondial. Astfel, L. Mrazae (1891 și 1896) și Emm. de Matronne (1902 și 1909) abordează cu precădere problemele legate de geneza Defileului Jiului și cele fizico-geografice. În aceeași perioadă este semnalată și prezența primelor măsurători și ridicări topografice pe Jiu, în care albia acestuia este prezentată cu o bună precizie.
O altă etapă în studierea modernă a râului Jiu poate fi delimitată între primul război mondial și perioada 1928-1930. Studii asupra Jiului au fost efectuate de I. P. Ionescu (1918 și 1923), B. Ionescu (1922) și P. Protopopescu (1923). În lucrările acestora se fac ample referiri asupra nisipurilor din Valea Jiului și Oltenia de Sud, lucruri care se mențin valabile și în ziua de azi prin profunzimea cercetărilor și elucidarea unor enigme privind geneza și evoluția formelor de relief eolian. Lucrările conțin de asemenea informații extrem de valoroase privind evoluția pământurilor Olteniei, începând din trecut și până în ziua de azi.
Mugurel Petrescu
