La o săptămână de la începutul Postului Naşterii Domnului, creştinii ortodocşi cinstesc Sărbătoarea «Intrării Maicii Domnului în Biserică», asociată în chip fericit cu simbolurile luminii, deoarece ne aminteşte de momentul în care Fecioara Maria, în vârstă de trei anişori, a fost adusă de părinţii săi, Ioachim şi Ana, la Templul din Ierusalim şi a fost primită în comunitatea Templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. Maica Domnului, deci, a fost condusă în acel loc Sfânt ca să devină ea însăși «Sfânta Sfintelor» lui Dumnezeu, templu al Pruncului Dumnezeu Care se va naște din ea. În textul Sfintei Evanghelii de la Matei şi în Sfânta Evanghelie de la Luca sunt menţionate anumite cuvinte ale Maicii Domnului, mai ales că Sfinţii Evanghelişti au avut-o în vedere pe Maica Domnului numai în raport cu Domnul nostru Iisus Hristos, în înţelesul că ceea ce au spus ei despre Maica Domnului s-a referit mai mult la Mântuitorul Hristos. Maica Domnului L-a avut mereu în vedere pe Domnul Iisus Hristos şi noi nu cunoaştem o descriere a Maicii Domnului, o viaţă a Maicii Domnului, ci cunoaştem numai anumite afirmaţii mai mult sau mai puţin relevante pe care le-au făcut Sfinţii Evanghelişti în legătură cu Maica Domnului. Mai este de menţionat şi faptul că dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, doar «Bunavestire» are la bază un eveniment istoric consemnat în Sfânta Scriptură (Luca I, 26-38), iar despre celelalte sărbători creştine, evangheliile canonice nu dau informaţii relevante, datele existente provenind din Sfânta Tradiţie şi din evangheliile apocrife. Cu siguranţă, în mintea şi în sufletul creştinilor, ziua de 21 noiembrie este considerată o zi magică, deoarece se fac previziuni importante referitoare la oameni şi la vreme, iar, conform tradiţiei populare, dacă ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică va fi înnorată, peste an vor fi epidemii, dacă va ninge, vom avea parte de o iarnă grea, iar, dacă în ziua praznicului este soare se spune că va urma o vară secetoasă. Încă din vechime, se consideră că este bine ca fiecare credincios să aprindă candela, iar focul să ardă în cămin toată noaptea, iar, tradiția spune că atunci când se împlinește acest ritual, în viaţa copiilor din familia respectivă va apărea norocul! La Sfânta Liturghie se fac pomeniri pentru cei care au murit fără lumânare, iar, în memoria acestora se împart fructe și lumânări albe. În lumea satelor, se păstrează tradiția ca femeile să dea de pomană «lumina de veci» şi există convingerea că lumânarea dată de pomană în această zi de sufletul morţilor, mai ales pentru cei morţi fără lumânare, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. În familiile cu o frumoasă tradiţie creştină, se practică un ritual care, spun credincioşii, alungă bolile: în fiecare gospodărie, mai ales că la icoana Maicii Domnului se pune un vas cu apă proaspătă şi se aprinde o lumânare, iar, consumată dimineaţa, apa respectivă este un remediu pentru boli. 
Tot un fel de tradiţie aminteşte faptul că strigoii circulă fără opreliște, se ung cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunică, prin horn, cu exteriorul şi pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzice orice activitate legată de prelucrarea lânii și pieilor de animale. Creştinii ortodocşi cinstesc această zi prin rugăciune şi ofrande, cum ar fi: bucate de post, peşte şi lumânări pe care preoţii le sfinţesc şi se spune că toţi cei care respectă această sărbătoare, vor avea parte de sănătate şi bucurii. În această zi sfântă, trebuie să nu fii certat cu aproapele tău, iar, cine se ceartă în această zi de sărbătoare atrage ghinionul asupra sa! Este o zi de rugăciune şi de odihnă smerită, nu se munceşte la câmp sau prin case, fiindcă te îmbolnăvești și atragi relele! Nu se spală, nu se calcă și nu se mătură în casă! Sub aspect alimentar, nu se consumă alimente de dulce, dat fiind că sărbătoarea pică în Postul Crăciunului, însă, se poate consuma pește, fiindcă biserica a rânduit să se dea dezlegare la acest aliment. În cinstea acestei sfinte Sărbători, să rostim cu evlavie această rugăciune: ,,Împărăteasa mea cea preabună și nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor și ajutătoarea străinilor, bucuria celor mâhniți și acoperitoarea celor necăjiți, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrănește-mă ca pe un străin; necazul meu îl știi, deci dezleagă-l precum voiești, că n-am alt ajutor afară de tine, nici altă mângâiere bună, ci numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, ca să mă păzești și să mă acoperi cu Acoperământul tău! Preacurată Doamnă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, care poți face tot binele, primește aceste cinstite daruri, care se cuvin numai ție, de la noi, nevrednicii robii tăi, Ceea ce ești aleasă din toate neamurile și te-ai arătat mai înaltă decât toate făpturile cerești și pământești. Căci pentru tine a fost cu noi Domnul puterilor și prin tine am cunoscut pe Fiul Lui Dumnezeu și ne-am învrednicit de Sfântul Trup și de Preacuratul Lui Sânge. Pentru aceasta fericită ești în neamurile neamurilor, ceea ce ești de Dumnezeu fericită, mai luminată decât heruvimii și mai cinstită decât serafimii. Și acum, Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare Fecioară, întru tot lăudată, nu înceta a te ruga pentru noi, nevrednicii robii tăi, ca să ne izbăvim de sfatul celui înșelător și de toată primejdia, și să fim păziți nevătămați de toată lovirea cea înveninată a diavolului; ci până în sfârșit cu rugăciunile tale păzește-ne pe noi neosândiți. Ca prin paza și cu ajutorul tău fiind mântuiți, slavă, laudă, mulțumită și închinăciune, pentru toate să înălțăm, Unuia în Treime Dumnezeu, Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
