,,Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioasă Maică Parascheva, duhul tău’’.
Credincioșii din cuprinsul Patriarhiei Române și nu numai se pregătesc în aceste zile de marea sărbătoare a Sfintei Cuvioase PARASCHEVA, ocrotitoarea tinerilor și a oamenilor evlavioși.
În această perioadă, pașii a zeci, poate chiar sute de mii, de credincioși se îndreaptă către Catedrala Mitropolitană din capitala Moldovei, Iași, acolo unde anul acesta au poposit și moaștele Sfântului Cuvios PAISIE de la Neamț. Personal, am fost teribil de impresionat când, ajungând în curtea Catedralei de la Iași, am văzut numeroși oameni stând la rând, majoritatea tineri studenți și elevi, pentru a se putea ruga și închina la moaștele Sfintei Cuvioase PARASCHEVA, ,,maica noastră cea mult-milostivă”. Acatistul o numește leacul durerii, mâna vindecării, casa ocrotirii, mântuirea de boli. Mai mult, ea este cea care ține partea celor asupriți pe nedrept, este apărătoarea celor nedreptățiți, fiind numită mijlocitoarea celor greșiți, folositoarea celor asupriți, îndreptătoarea judecătorilor celor răi, scăparea celor judecați și osândiți și stârpitoare a răutăților.
Oricine, de orice vârstă, care cinstește pe Sfânta Cuvioasă PARASCHEVA, este ajutat de Dumnezeu prin mijlocirile ei, ca să simtă puterea de înviere a sufletului și să trăiască bucuria tinereții veșnice pe care o au sfinții pentru că au iubit pe Dumnezeu și pe semenii săi, după cum, inspirat, se exprimă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Sfânta Cuvioasă Parascheva, Ocrotitoarea municipiului Motru
În judeţul Gorj, numeroase biserici poartă hramul Sfintei Cuvioase Parascheva: Biserica din Parohia Strâmba-Jiu, localitatea Turceni, Protopopiatul Târgu Jiu Sud, Biserica „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din comuna Vladimir, Protoieria Târgu Cărbuneşti, precum şi Biserica de lemn din comuna Ciuperceni şi cele din localităţile Piscuri, Parohia Răşina II, oraşul Ţicleni, Parohia Radoşi, comuna Crasna. De asemenea, Catedrala Ortodoxă din municipiul Motru poartă hramurile ,,Preasfânta Treime” şi Sfânta Cuvioasă Parascheva”. În Catedrala din Motru se află Veşmintele Cuvioasei, aduse de la Iaşi spre mângâierea credincioşilor, Sfânta Cuvioasă Parascheva fiind Ocrotitoarea municipiului Motru din judeţul Gorj.
După cum ne-a mărturisit Parintele Paroh al Catedralei Ortodoxe din Motru, Pr. Dan Zglobiu, manifestările religioase vor debuta în această seară, cu slujba Vecerniei unită cu Litia şi Acatistul Sfintei Cuvioase Parascheva. În zi de hram, preoţii slujitori vor săvârşi slujba Utreniei şi Sfânta Liturghie, şi de asemenea vor citi rugăciuni pentru pomenirea ctitorilor şi binefăcătorilor Bisericii, trecuţi la Domnul. La final, credincioşii prezenţi vor primi pachete din partea Parohiei.
Viața Sfintei Cuvioase PARASCHEVA
Sfânta Cuvioasă Parascheva a trăit pe pământ în prima jumătate a veacului al XI-lea. Prima învățătură în limba română despre viața sfintei o găsim în „Cartea românească de învățătură” a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, Iași, 1643. S-a născut în Epivata (azi Boiados), pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci capitala Imperiului bizantin. Părinții ei, oameni de neam bun și credincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frică de Dumnezeu, îndemnând-o spre deprinderea faptelor bune, dar mai ales a postului, rugăciunii și milosteniei. Un frate al ei, după ce a învățat carte, s-a călugărit sub numele de Eftimie; a fost ales episcop în localitatea Madite pentru dragostea față de cele sfinte și pentru cultura sa deosebită.
Sfânta Parascheva și-a petrecut anii copilăriei în casa părinților, sub ocrotirea acestora. Se spune că pe când avea zece ani, „fiind într-o biserică a Precistei” a auzit citindu-se, la Sfânta Liturghie, cuvântul Evangheliei: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Chemarea Mântuitorului a sădit în inima ei dorul de desăvârșire, încât și-a împărțit toate hainele săracilor. Același lucru l-a făcut și în alte împrejurări, fără să țină seama de mustrările părinților.
Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva a dăruit săracilor partea ce i se cuvenea de moștenire și, „părăsind frumusețea acestei lumi”, s-a retras „în adâncul pustiei”. S-a oprit mai întâi la Constantinopol, unde a ascultat cuvinte de învățătură de la călugări și călugărițe cu aleasă viață duhovnicească. Urmând sfaturile acestora, a părăsit capitala, îndreptându-se spre ținutul Pontului. Vreme de cinci ani a rămas la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile binecuvântate de viața pământească a Mântuitorului Iisus Hristos și a Sfinților Apostoli. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit cu postul și s-a înălțat duhovnicește în rugăciune, întocmai ca Sfântul Ioan Botezătorul, ca Sfânta Maria Egipteanca și ca atâția alți ostenitori ai pustiei roditoare de desăvârșire. Mitropolitul Varlaam al Moldovei, în Cazania sa, spune că acum Sfânta nu mai avea grijă „nici de veșminte și de așternuturi, nici de mâncări și de mese, nici de casă sau slujnice, ci numai de curăția sufletului și de răspuns județului (judecății n.n.) ce va să fie”. Ea „pururea suspina și nepărăsit tânjea cum își va înfrumuseța sufletul, cum se va logodi pe sine Mirelui ceresc, lui Iisus Hristos, cum se va îndulci la vederea Mirelui său, de slava și de lumina și de bucuria cea fericită. De aceasta… ochii de lacrimi îi erau întunecați pururea”.
Într-o noapte, însă, pe când avea ca la 25 de ani, un înger i-a spus, în vis, să se reîntoarcă în locurile părintești: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. După ce a avut această vedenie, sfânta „fără de voie lăsă pustia și se întoarse în lume și la Țarigrad veni”. Și mereu în biserica Precistei ce este în Vlaherne și către icoana Sfinției Sale căzu și cu lacrimi se ruga așa și zicea: „N-am altă nădejde, n-am alt acoperământ. Tu-mi fii îndreptătoare, tu-mi fii folositoare… Că până am umblat în pustie pe tine te-am avut ajutor, iar acum, dacă m-am întors în lume, îndreptează-mă până la sfârșitul vieții mele, că altă nădejde nu am”.
Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivata, localitatea în care văzuse lumina zilei, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. „Acolo”, continuă Mitropolitul Varlaam, „trudă cătră trudă și durere cătră durere adăugă, cu post și nedormire pe sine se înfrumuseța…, cu lacrimi pământul uda și se ruga: Doamne Iisuse Hristoase, caută din lăcașul Tău cel sfânt; am lăsat toate și după Tine am călătorit în toată viața mea. Și acum, îndură-Te Doamne, spune îngerului blând să ia cu pace sufletul meu”. Împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat astfel sufletul întru odihna Mirelui ceresc.
O primă minune săvărșită imediat după adormirea Sfintei Cuvioase
A fost îngropată ca o străină, fără ca nimeni să știe cine era. Dar Dumnezeu, voind să o proslăvească, a descoperit în chip minunat cine era acea străină. Se spune că un marinar a murit pe o corabie și trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând deci o groapă, „aflară trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputred și plin de mireasmă”. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului, cel rău mirositor. Dar, în noaptea următoare, unuia din creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de mulțime de îngeri. Unul dintre îngeri l-a luat de mână, l-a ridicat și i-a zis: „Gheorghe, pentru ce n-ați socotit trupul Sfintei Parascheva? Nu știți că Dumnezeu a iubit frumusețea ei și a vrut să o proslăvească pe pământ?”. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva, într-un loc de cinste. Aceeași vedenie a avut-o și o femeie credincioasă, cu numele Eftimia, într-același chip și în aceeași noapte, și a doua zi amândoi au spus tuturor minunata întâmplare.
Credincioșii de acolo, auzind de visul celor doi, au înțeles că este un semn dumnezeiesc, drept care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au adus cu mare bucurie, „cu lumini și cu tămâie”, așezându-l în Biserica Sfinții Apostoli din Epivata. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște. Se spune că drept-credincioșii creștini din Epivata au zidit o biserică chiar pe locul în care au trăit părinții ei și unde ea însăși văzuse lumina zilei.
Vestea despre minunile care se săvârșeau în apropierea cinstitelor moaște s-a răspândit curând în Tracia și în Peninsula Balcanică. Este foarte probabil că Patriarhia ecumenică va fi procedat de timpuriu la canonizarea ei, adică la trecerea ei în rândul sfinților.
Cultul Sfintei Cuvioase PARASCHEVA
Cuvioasei Parascheva îi sunt atribuite minuni și vindecări miraculoase. De ziua sa, la Iași are loc în fiecare an un pelerinaj la care participă sute de mii de credincioși din toată țara. Pelerinajul la moaștele situate în Catedrala Mitropolitană din cetatea Iașilor a devenit unul dintre principalele evenimente religioase din țara noastră. Sute de mii de pelerini se adună în fiecare an la Iași în cel de-al doilea weekend al lunii octombrie pentru a comemora pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, în timp ce orașul însuși și-a stabilit zile de sărbătoare în același timp. Totodată Sfânta Parascheva alina sufletul cu moaștele sale, oamenii mărturisesc că Sfânta ar fi binecuvântat oamenii posedați de lucrul cel rău. Creștinii informează că în timpul bombardamentelor din al Doilea Război Mondial Sfânta a apărat Catedrala Mitropoliană Iași. Este cunoscută în popor și sub numele de Sfânta Vineri.
,,Cu multă postire trupul subțiindu-ți, ți-ai ridicat mintea către Dumnezeu și viață netrupească în trup ai viețuit, pururea pomenită Parascheva, lepădând materialnica tulburare, pentru aceasta acum te veselești cu cetele îngerești”.
Marius Stochițoiu
