Calendarele par a ne arăta „unanim” că vara e pe sfârșite, iar vara asta, pe ultima sută de metri, își bate joc de noi: călduri infernale ne țin ascunși care pe unde mai avem loc și, din când în când, mai nou, cutremurele de pământ ne-au așezat, în sfârșit, pe o hartă pe cât de interesantă, pe-atât de curios explicată de… specialiști. La sfârșit de vară, județul cu toate orașele și comunele lui pare a fi cuprins de o febră culturală greu de stăpânit și de… controlat. Lumea, toată lumea, în ținută absolut lejeră și cu mintea distribuită curios spre toate palierele artistice oferite cu titlu gratuit, face față cu brio și participă cu… însuflețire, înțelegând că banii statului trebuie cheltuiți pe ceva.
Festivaluri de muzică și dansuri populare ajunse a fi de ani buni cu participare internațională, lăutari în ținută obligatoriu tradițională aduși să concureze pentru premii în bani în chiar mijlocul săptămânii și care au ajuns să prefațeze întâlnirile „în exclusivitate” cu maneliști de top, pe care și-i doresc mai toți primarii ca să-și țină cât mai în formă electoratul, apoi folk la Poarta Sărutului, cu vedete reșapate și cu tineri aspiranți fără voce și fără vorbe, expoziții care mai de care mai periodice, cu artiști afiliați unor interese de gen ținând greu pasul cu nefericitele obligații de serviciu ale unor manageri încercănați și cu fețele alungite de… așteptare, simpozioane și workshop-uri – adevărate ateliere de lucru colectiv unde marmura, pânzele și hârtia prind forme la prima vedere nemaiîntâlnite, îmbogățind peste masură un patrimoniu încă nepus în valoare și care nu prea interesează pe… decidenți, târguri de „artă autentică” oferă generos spre vânzare o gamă largă de produse de care din ce în ce mai puțină lume are nevoie… și câte și mai câte, toate fiind strict supravegheate, din toate pozițiile, de organe mai mult sau mai puțin specializate, că doar e obligatoriu să veghem și să avem grijă de felul în care se cheltuie banul public.
La prima vedere, cultura chiar nu prea suferă… în țara noastră, celebra ordonanță pare a fi doar o furtună într-un pahar cu apă rece, menită doar a ne… mobiliza. Și atunci… încercăm să ne aliniem „comandamentelor zilei” și să întreprindem și noi… câte ceva. Printr-un parteneriat public-privat între Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” și Muzeul nostru Țărănesc cu Artă Contemporană – Bălăneștii Gorjului, încercăm să oferim tuturor iubitorilor de frumos o selecție din lucrările de patrimoniu de la FilipArtGallery, în cadrul organizat al unei expoziții de sculptură, pictură și grafică numită generic „Esențe inventariate” – și care cuprinde un număr mare, de peste o sută și ceva de piese, semnate de nu mai puțin de 60 de artiști aflați în portofoliul galeriei sub… cheie și sub numere stricte de inventar, mulți dintre ei fiind nume cu notorietate în arta românească și cu o cotă recunoscută pe piața de profil.
Inițial ne propuseserăm să organizăm o expoziție de pictură cu lucrările din atelier ale unei Doamne de la București, cu o bună notorietate în breslă, absolventă la clasa maestrului Corneliu Baba și cu care vroiam să demarăm în forță sezonul expozițional de toamnă. Promisiunea, de ambele părți, rămâne valabilă… pentru o altă dată ce vă va fi comunicată în timp util pe „canalele mass-media” și nu numai.
Așa că… forțați de împrejurări, ne-am asumat o ieșire în lume a colecției noastre, ieșire pe care din felurite motive o tot amânam, și cu speranța că ne vom putea bucura toți și că această inițiativă privată va fi primită așa cum se cuvine, neținând cont că, la o adică, s-ar putea ca din senin să apară și personaje cu oarece tulburări exacerbate de prea plinul personalității lor, în stare să tulbure acest… dialog al artelor – altfel singura obțiune cu care ne legiferăm pentru prima dată printr-o angajare concretă în fața publicului –, dialog oferit dumneavoastră de cei mai reprezentativi artiști cu care noi ne-am cunoscut și de la care avem lucrări, unele chiar reprezentative pentru… Lucrarea lor de-o viață.
Expoziția la care vă invităm se va deschide miercuri, 6 septembrie 2023, la orele 14,oo, în sălile generoase ale Muzeului Județean „Alexandru Ștefulescu” din str. Geneva nr 8. și se vrea a fi o sărbătoare atașată Sfintelor Maria și Ana – două nume la care ținem necondiționat și care încă veghează moștenirea ce ne-au lăsat-o și ne absolvă cu superioară înțelegere de toate păcatele de care ne-am învrednicit de-a lungul vieții – atâta câtă ne-a fost îngăduită până astăzi.
Ei, părinții noștri, au fost cei care ne-au obligat să venim cât de des acasă de prin lumea largă și să mai și facem câte ceva pe „bătătură”. Și uite-așa, navetiști „patentați”, încercăm să ne bucurăm cu ziua și să credem că viață merită petrecută. FilipArtGallery, cu care ne lăudăm mai „pă peste tot”, are un patron – PDG de viitor, care acum citește pe litere, vorbește trei limbi și pictează „cum vreau eu”, și în care ne punem toată nădejdea că va fi deștept și va înțelege ce înseamnă să moștenești și să ai o colecție de… artă. „Vorba” unui titlu de volum cu poezii de Ana-Maria Păunescu, dragă cititorului, „ai vreme să vorbim?” Atunci, după alfabet, vom face sumare prezentări și în doar două-trei vorbe despre fiecare vom încerca să-ți facem cunoștință cu artiștii arondați galeriei noastre și astfel să-ți trezim… interesul și „să te băgăm în boală”.
Primul, cu voia dumneavoastră, e George Apostu – poate cel mai mare sculptor român după Brâncuși. De la el avem un desen făcut nouă cadou la zi mare de regretatul Ion Pogorilovschi – întâiul comentator avizat al Capodoperei de la Târgu Jiu –, care îl primise și el cadou de ziua-I de la sora lui, Stela Covaci, unde – în casele Covaci de pe str. Grigore Alexandrescu din București – se întâmplau în epocă agape de pomină la care participa și… George Apostu. Tot de la George Apostu deținem una din puținele-i „Lapone” în lemn – toată lumea le știe pe cele de la Măgura, din ediția a VI-a, 1975, din piatră –, a noastră provenind din colecția unui mare cărturar, bun prieten cu „Bețiguș” pe care-l vizita des în grădina cu statui de la Băneasa și care „s-a achitat” de noi, apreciind entuziasmul nostru „fără perdea” într-ale… artei.
Există în oraș la noi o doamnă distinsă, soție de scriitor, absolventă în adolescență a unui liceu de arte din Ardeal, apoi… economistă în județul Gorj. A cochetat din totdeauna cu pictura și noi avem câteva lucrări de la Marina Antonie, căci despre ea este vorba, un tablou chiar de tinerețe ne place mult și pentru el am avut totdeauna un loc privilegiat pe unul dintre pereții noștri „cei mai albi”. Cred că prin 2006 „am alcătuit” o expoziție care s-a chemat „Galben de Inoasa” și era dedicată atunci bucuriei de-a fi rodit cu rod bogat singurul gutui din fața casei de la Bălănești. Din expoziția de-atunci de la Galeriile de Artă din str. Traian ne-au rămas câteva lucrări „cu temă” de la Paul Popescu, Valer Neag, Florin Isuf, Vasile Fuiorea, Marina Antonie, Mihai Țopescu, Marius Turcitu, Costel Dobrițescu, pe unele avându-le pe simeze și astăzi în expoziția de la Muzeu. Tot de atunci „provine” și un tablou de la Radu Alexandru, ardelean, discipol al lui Aurel Nedel, scenarist în mai multe rânduri la Teatrul Elvira Godeanu, un bun prieten de la care mai avem în inventat câțiva „arlechini”, desenați special pentru o expoziție ce-a avut loc în foaierul teatrului cu ocazia unei premiere. Atunci se putea!…
Urmează la catalog sculptorița Valentina Boștină, de loc legată bine de Ciupercenii Gorjului, născută „întâmplător” la Oradea, considerată ca fiind „una dintre cele mai importante reprezentante ale sculpturii monumentale și de for public” de la noi. Are și la Bumbești-Jiu, chiar la intrarea în defileu, un „Dragalina”, care ar trebui mai bine pus în valoare în părculețul în care pare uitat de comunitate. De la ea avem o lucrare în bronz, expusă o singură dată într-o expoziție în Germania, pe care „ne-a obligat” s-o primim în dar când tocmai trebuia să plece la un tratament în… Italia. După care, foarte tânără fiind și cu o mare dorință de viață, s-a prăpădit lăsând în urmă o operă prea puțin cunoscută și încă nepusă în valoare așa cum ar merita-o. La anu’ se împlinesc 30 de ani de la dispariția ei și ar fi un bun prilej de-ai face o expoziție, „în Amintire”. Am făcut ceva diligențe, avem promisiuni din partea unor „prieteni” din anturajul sculptoriței, să vedem…
Pe Eugen Barzu l-am cunoscut în simpozionul de sculptură organizat de Paul Popescu și Gheorghe Dican la Vâlcea în… 2011. El fiind bănățean, ne-am împrietenit repede și i-am smuls „la fața locului” promisiunea pentru o eventuală lucrare, lucrare care ne-a paevenit, în sfârșit, astăzi, când suntem în stare să-i mulțumim și să-i urăm din toată inima „La mulți ani” de ziua-i, când împlinește… 55 de ani și tocmai termină o altă lucrare tot în marmură, în Atelierele de sculptură de la Peștișani, ediția 2023. În orașul lui Brâncuși, sculptorul Eugen Barzu de la Timișoara mai are două lucrări: una în grădina casei Bălănescu de lângă Prefectură și alta în intersecția de la Colegiul Tudor Vladimirescu. Să-i dea Dumnezeu sănătate și putere de muncă și nouă ideea de-al mai invita să lucreze la Târgu Jiu. Mulțumim, Eugen!
Poetul Alex Gregora, prietenul nostru, își permite să-i ofere soției sale – Georgiana Bură – , liniștea căminului atât de necesară creației, așa că doamna lui s-a apucat de… tapiserie. Avem o piesă în colecție și dacă între timp n-a pregetat, ne ținem promisiunea și-i vom organiza oricând o expoziție personală care să provoace „invidii binemeritate” în rândul artistelor cu… legitimație. Dintr-o expoziție din… 1968 de la galeria Simeza, avem o lucrare de pictorul… Vasile Brătulescu, uitat între timp, ale cărui „Marine”de-atunci au surprins multă lume… Când și unde îl vom revedea pe simeze? Cine se-ncumetă să-l recupereze?
Pe domnul Constantin Blendea l-am cunoscut bine imediat după… revoluție, atunci când s-a desprins de Institutul de Arte unde era decan și profesorul catedrei de pictură. L-am întrebat nu o dată de ce de la Gorj n-au fost candidați pentru Institut și mi-a răspuns că de la noi nu veneau tinerii spre arte, majoritatea vrând să se facă… ingineri. Oare? Am fost de multe ori în vizită în atelierul spațios din curtea Academiei de Arte, am scris despre marea-i expoziție de la Palat din 1998, i-am dedicat pagini în revista „Lumea gorjenească”, am făcut interviuri împreună, am petrecut sărbători acasă, în Cotroceni și la Gureni, îi plăcea și la noi la Bălănești, ne-a desenat coperta pentru volumul nostru „Pe branțuri de sticlă”, i-am organizat apoi prima expoziție cu lucrări din… colecțiile particulare ale Gorjului unde majoritatea erau ale noastre, am încercat să-l convingem pe primul-ministru Ponta să onoreze retrospectivă de la Muzeul Târgu Jiului și… n-am reușit. D-ale politici… Acum ne prezentăm pe simeze cu câteva „Aripi” din seria de „Zboruri”, adevărat brand care-l confirmă în generația anilor ’60, dar și cu un „Nud”, ușor academic, semnatt în… 1954. Ce păcat că orașul nostru n-a avut un proiect care să-l includă performant pe pictorul Blendea! Așa…
Și de la doamna Blendea, profesoară și cu tapiserii în marile muzee ale țării, avem un „Buchet cu flori”, pe care l-am primit urmare unor „prestări de… servicii” în curtea Gurenilor. S-a dus la ceruri la venerabila vârstă de 91 de ani, neîmpăcată – n-a apucat să vadă albumul „Constantin Blendea” pentru care s-a zbătut atât de mult și sufletește și mai ales material.
Demult, într-o toamnă cu o lumină ireală, parcă adusă la noi din ținuturile nordice, am fost cu domnul Barbu Brezianu să ridicăm de la „Casa Scânteii” stocul cu drepturi de autor din ediția a doua a „Kalevalei”, epopeea finlandeză tradusă prima dată în 1942, cu o prefață de Ion Marin Sadoveanu și tipărită de Ștefan Georgescu-Gorjan în propria-i tiparniță. Ce mică-i lumea!… Volumul pe care mi-a acordat întâiul autograf s-a întâmplat să aibă două pagini albe și pe loc, „brâncușologul nostru de serviciu” mi le-a completat cu două desene de autor, semnate și datate „dreapta jos”. Îmi amintesc cum într-o iarnă, la un pahar de vin fiert, în atelierul destul de puțin încălzit al pictorului, în urma unor discuții aprinse despre țăranii noștri de la Gorj, la care ținea mult, la sfârșit, ca să nu plec cu mâna goală, domnul Blendea mi-a dăruit un mic desen cu un țăran trist și necăjit semnat de… Traian Brădean, un pictor bun al generației sale. Și acum sunt în stare să le mulțumesc amândurora…
Și câte n-ar mai fi de povestit… În continuare, completăm „tabelul nominal” al expozanților, încercând încă o dată, dacă mai era nevoie, să vă convingem că trebuie să ne vedem: Gheorghe Iliescu-Călinești, Marcel Chirnoagă, Decebal Crăciun, Valentin Duicu, Darie Dup, Costel Dobrițescu, Medi Wechsler Dinu, Florin Preda-Dochinoiu, Gheorghe Dican, Mircia Dumitrescu, Vasile Fuiorea, Marcel Guguianu, Vasile Grigore, Florin Hutium, Maria Iosub, Florin Isuf, Vasile Kazar, Ana Lupu, Matei Lăzărescu, Ovidiu Maitec, Marilena Măntescu, Horațiu Mălăele, Dumitru Macovei, Ion Mohora, Cela Neamțu, Costin Neamțu, Ion Nicodim, Valer Neag, Nicăpetre, Vasile Pop-Negreșteanu, Mircea Nichita, Gheorghe Plăveț, Paul Popescu, Aurel Petrescu, Ștefan Pelmuș, Andrei Romoceanu, Dinu Săraru, Marin Sorescu, Silvan , Florin Șuțu, Daniel Șerban, Aurelian Șuță – Șai, Marius Turcitu, Napoleon Tiron, Angela Tomaselli, Mihai Țopescu, Anca Sgarbură, Gabriele Cristu-Sgarbură, Petti Velici și… Filip Vasiescu.
Invitația noastră la… Muzeu rămâne perfect valabilă în ideea că, sigur, ne vom bucura împreună la o așa… Sărbătoare.
Vasile VASIESCU
