G.V. Bună ziua domnule doctor Cornel Munteanu, sunteţi ca întotdeauna, neobosit pe căldura asta toridă!
– C. M. Bine aţi venit pe la mine, la casa mea din Bărbăteşti, domnule profesor, iar, ca întotdeauna, sunteţi binevenit şi bine primit!
– G.V. Este calitatea dumneavoastră de curtuoazie şi de bine primire, cu vocaţia de bine primitor, pe care le-aţi deprins şi le-aţi exersat în anii îmdelungaţi de activitate strălucită ca medic internist!
– C. M. Un medic este întotdeauna un sfătuitor, un tămăduitor şi un interlocutor pentru sufletul omului, mai ales pentru omul care are atâta nevoie de atenţie şi de îngrijire pentru sănătatea lui!
– G.V. Domnule doctor, am venit în mod special, ca să vă mai văd, pentru că îmi era tare dor de dumneavoastră, iar, de această dată, ca să n-o supărăm pe doamna profesoară Mihaela, distinsa dumneavoastră soţie, o să avem un dialog foarte scurt şi la obiect!
– C. M. Sunt absolut de acord, numai că eu nu m-aş plictisi niciodată, stând de vorbă cu un om ca dumneavoastră!
– G.V. Se aude din camera alăturată glasul lui Antonio, nepoţelul dumneavoastră drag se pare că are anumite probleme!
– C. M. Da, da, are nişte probleme de logică şi de matematică la care îl ajută şi îl îndrumă soţia mea, pentru că e un copil foarte inteligent!
– G.V. Domnule doctor, ce gânduri epigramistice mai aveţi?
– C. M. Am nişte gânduri pregătite şi aşternute pe hârtie pentru fiecare lună, până la sfârşitul acestui an, aşa că…
– G.V. Mă uimiţi, sunteţi mai harnic şi mai silitor ca niciodată! În încheierea dialogului nostru foarte scurt de astăzi, spuneţi pentru noi, cititorii, ultima epigramă comisă la ceas de reflecţie profundă!
– C. M. Iată, vă spun epigrama numită…Aparenţă!: Zveltă şi tânără, sfioasă/, Cu vorbă caldă şi duioasă,/ Trimisă-aici, parcă de El,/ Lucrează-n tură-ntr-un…bordel!
– G.V. Cred că e aparenţă cu mai multă…esenţă! Vă doresc, MULTĂ SĂNĂTATE şi spor cu mult, foarte multspor şi sport în activitatea dumneavoastră, domnule doctor Cornel Munteanu!
V.G.
