Biserica cu hramul ,,Sfinții apostoli Petru și Pavel” din municipiul Tărgu-Jiu a îmbrăcat joi, 29 iunie 2023, haine alese de sărbătoare. Situată pe strada Eroilor sau axa Brancuși, axă ce reunește operele părintelui sculpturii moderne Constantin Brăncuși, este vorva de ,,Masa Tăcerii”, ,,Aleea Scaunelor”, ,,Poarta Sărutului” și ,,Coloana fără de sfărșit”, biserica ,,Sfinții apostoli Petru și Pavel” a fost construită între anii 1927-1937, la inițiativa marelui sculptor care a dorit ca operele sale nemuritoare să fie indisolubil legate de biserică, acest spațiu sacru al măntuirii noastre. Întreg Ansamblul momnumental de la Tărgu-Jiu a fost realizat de altfel în cinstea și memoria soldaților romăni care și-au jertfit viața, în primul război mondial, și au făcut astfel posibilă Unirea tuturor romănior de la 1918. Revenind la semnificația zilei de 29 iunie trebuie spus că în această zi Biserica ortodoxă de pretutindeni cinstește pe Sfinții slăviții si întru tot lăudații și mai marii apostolilor Petru și Pavel. Biserica din reședința Gorjului, ce poartă hramul acestor corifei ai apostolilor, s-a dovedit ieri, 29 iunie 2023, neîncăpătoare, pentru numeroșii credincioși care i-au trecut pragul. Aici, părintele paroh Cirpian Sărbu, împreună cu preoții Ion Tomescu și Mircea Muscă, au slujit Sfănta și dumnezeiasca Liturghie, răspunsurile la slujbă fiind date de Corala ,,Sfinții apostoli Petru și Pavel” din Tărgu-JIu.
Semnificația sărbătorii
Sfintii Petru și Pavel sunt doi dintre cei doisprezece apostoli ai Domnului nostru Iisus Hristos, cei care L-au urmat pe Învățătorul și Măntuitorul nostru cu prețul vieții lor.
Sfăntul apostol Petru era, la început, pescar din Betsaida, la Marea Galileii, în Tara Sfăntă, și se chema Simon, înainte de a se întălni cu Domnul; era frate cu Sfăntul Apostol Andrei, ,,Cel întăi chemat” la slujirea credinței. Era cel mai în vărstă dintre cei doisprezece ucenici și adeseori vorbea în numele Apostolilor, rugănd pe Învățătorul să le explice înțelesul tainelor credinței. Era o fire înfocată, cinstită și plină de rodire pentru Hristos și gata, oricănd, la uitarea de sine. Cu toată dragostea pentru Iisus Hristos, nu și-a putut înfrănge slăbiciunea, lepădăndu-se de trei ori de Domnul, tocmai cănd Acesta era batjocorit și purtat de la Ana la Caifa. Însă, cu multe lacrimi și cu mul zbucium, a ispășit el întreita lepădare de Domnul, iar, la cea de a treia arătare a Domnului Iisus Hristos înviat, ucenicilor Săi, Petru redobăndește vrednicia de Apostol, mărturisind de trei ori dragostea sa fierbinte către Măntuitorul. Sfăntul apostol Petru a realizat o intensă activitate de răspăndire a credinței creștine, a întemeiat bierici, a învățat, a măngăiat și a întărit credința și nădejdea primilor creștini. Cănd nu a putut ajunge la frați, a luat condeiul și a scris cele două Epistole din Noul Testament, două comori de învățătură, care depășesc aurul și pietrele scumpe. Marele pescar de oameni și-a încheiat viața și strădania la Roma, cetatea cezarilor, în anul 67, în ziua de 29,îndurănd moarte de Mucenic, pe vremea marii prigoane împotriva creștinilor, fiind răstignit cu capul în os, pe cruce, pecetluind cu săngele său, credința și dragostea lui față de Măntuitorul nostru Iisus Hristos.
Sfăntul apostol Pavel a fost bărbat învățat, fariseu și rabin în religia evreilor, ucenic al lui Gamaliel și cunoscător al întregii învățături din vremea sa. La început purta numele de Saul și el prigonea biserica creștinilor, fiind împuternicit în acest sens de către Sinedriul din Ierusalim. Pe drumul Damascului, pe cănd mergea să-i prindă pe creștini și să-i arunce în închisoare, a fost orbit de o lumină puternică, venită din cer, iar un glas i-a spus: ,,Saule, Saule, de ce mă prigonești?” Cutremurat la suflet, Saul a crezut în Domnul și a lepădat rătăcirea în care trăise pănă atunci. A devenit un neînfricat propovăduitor al noii credințe creștine și sub noul nume de Pavel, a fost unul dintre cei mai mari apostoli ai Domnului Iisus Hristos. Numit și ,,Apostolul Neamurilor”, ca unul ce a vestit cel mai mult pe Hristos printre popoarele păgăne din acele timpuri, Sfăntul Apostol Pavel a îndurat și el moarte de mucenic, tăindu-se capul cu sabia, în aceeași zi cu Sfăntul apostol Petru, la marginea Cetății Eterne, pe drumul ce duce de la Roma spre mare.
Să-i cinstim și noi mereu pe acești mari ctitori ai credinței noastre; căt vor dura cerul și pămăntul, faptele și măreția Sfinților apostoli nu se vor șterge din istoria măntuirii. Să-i chemăm în rugăciunile noastre și să fim recunoscători. Prin credință, suntem de-a pururea ucenicii Apostolilor!
Marius Stochițoiu
