În Duminica a 7-a după Paşti (a Sf. Părinţi de la Sinodul I Ecumenic); Ap. Fapte 20, 16-18; 28-36; Ev. Ioan 17, 1-13 (Rugăciunea lui Iisus); glas 6, voscr.10, la trei zile de la Înălţarea Domnului la Cer, la Sfânta şi Dumnezeisca Liturghie oficiată în lăcaşele de cult din Patriarhia Română, putem afla un crâmpei din frumusețea credinţei dreptmăritoare și bunătatea Lui Dumnezeu în adevărul Său veșnic și înălţător, prin învăţătura datorată Sfinților Părinți care s-au întrunit în anul 325 la Niceea, la primul Sinod Ecumenic, prin care s-a reafirmat natura teandrică, divino-umană a lui Hristos și care, într-o anumită măsură, a pus baza tuturor definițiilor teologice ulterioare, mai ales că ştim că mărturisirea de credință de la Niceea, care proclamă pe Iisus Hristos ca «Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat» păstrează mesajul integral și harul Duhului Sfânt. Pentru Biserica Ortodoxă, orice Sinod Ecumenic este de o mare importanță, căci la un astfel de sinod trebuie să participe episcopii ortodocși din întreaga lume, iar, primul Sinod Ecumenic a fost convocat pentru că o mare erezie afecta adevărata doctrină creștină, credința ortodoxă, așa cum ne-a fost ea lăsată de către Sfinţii Apostoli. De altfel, Biserica Ortodoxă recunoaște șapte Sinoade Ecumenice, fiecare fiind important în funcție de motivația lor, însă, aceasta nu înseamnă că Biserica proclamă că fiecare dintre episcopii care au participat la aceste sinoade este sfânt, ci, mai curând, prin pomenirea lor în zile speciale, cinstim mărturia colectivă pe care Sinoadele Ecumenice au făcut-o adevărului de credință creștin. Aşadar, primul Sinod Ecumenic de la Niceea merită o atenție specială, căci în cadrul acestuia, Sfinții Părinți reafirmă dumnezeirea Mântuitorului, punând temeluirea tuturor dogmelor ulterioare. În esenţă, motivația acestui Sinod a fost combaterea învățăturii greșite a lui Arie, care ținea să sublinieze transcendența divină din perspectiva unui monoteism strict, în baza căruia Iisus nu a existat din veșnicie, ci a fost un timp în care El nu a existat (!!??). Însă, Arie nu este capabil să înțeleagă această naștere voluntară și nu pune accentul pe esența dumnezeiască a Lui Iisus Hristos, ci, continuă să spună că Fiul este creat, ca primul între creaturi. Așadar, conform acestei «concepții ariene», nu putem vorbi despre «Fiul lui Dumnezeu» în cazul celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi, ci, doar despre Fiul Omului, căci El a fost creat înaintea tuturor. În viziunea rătăcită a ereticului Arie, Fecioara Maria nu poate fi numită Maica Domnului, ci mamă a unui demiurg, iar, în felul acesta, arianismul a devenit o sursă de îngrijorare pentru Biserică. Din fericire, împăratul Constantin cel Mare, care, prin Edictul de la Milan, a acordat libertate religioasă creștinilor, a acceptat să convoace Primul Sinod Ecumenic, pentru ca episcopii «ex toto orbe christiana» să analizeze şi să condamne această mare eroare făcută de Arie. Se ştie că Împăratul însuși a prezidat Sinodul, iar, Sfântul Atanasie, care era diaconul episcopului Alexandriei, a fost cel care a formulat mărturisirea de credință ortodoxă, pe care au adoptat-o apoi, în unanimitate, toți episcopii participanți. Pe scurt, ideea principală a Sinodului a fost afirmarea co-substanțialității Fiului cu Tatăl. În concluzie, Fiul lui Dumnezeu nu este o creatură, ci este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat şi în cele din urmă, sinodalii au formulat primul articol al Crezului, pe care noi astăzi îl rostim la fiecare Sfântă Liturghie și prin care mărturisim credința noastră, iar, în felul acesta, Dumnezeul Atotputernic, ne arată că trăim în lumea vieţuirii pământeşti a Lui Iisus şi nimeni nu contestă existența Sa istorică și nici legătura Sa cu Biserica!
„Cine spuneți voi că sunt Eu?” «Tu ești Mesia, Fiul lui Dumnezeu celui viu!»
La Sinodul de la Niceea, Arie a negat dumnezeirea lui Hristos și pentru aceasta a fost condamnat, dar, în zilele noastre sunt dezbateri pe această problemă, mai ales că Hristos Însuși, întrebându-i pe apostoli: „Cine spuneți voi că sunt Eu?” , răspunsul a fost: «Tu ești Mesia, Fiul lui Dumnezeu celui viu», iar, cei 318 Sfinți Părinți au recunoscut în unanimitate că «Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat», iar, pentru cei care merg la biserică, această chestiune nu este o problemă a îndoielii, căci credem și mărturisim ceea ce apostolii au predicat și Sfinții Părinți au confirmat. În comparație cu alte epoci istorice, astăzi, avem mărturii credibile cu privire la viața și Pătimirile Domnului, precum și asupra morții Sale, asupra Învierii şi a Înălţării Sale, de aceea, recunoaștem valoarea cuvintelor Sale, importanța învățăturilor Sale, în tot ceea ce implică raportul cu divinitatea și legătura oamenilor cu Dumnezeu. Noi credem că Iisus-Omul este și Dumnezeu adevărat, dar există așa-ziși creștini care se opresc la umanitatea lui Iisus și nu Îl consideră ca fiind Fiul lui Dumnezeu! De aceea, trebuie să privim cu multă luciditate fața lumii, așa cum este ea astăzi! «Cămașa» Lui Hristos este împărțită în mii de bucățele, iar, Adevărul este la noi! Ortodoxia nu a falsificat adevărul apostolilor și al Sfinților Părinți, ci, a păstrat Adevărul intact, așa cum ne-a fost insuflat de Duhul Sfânt şi de aceea, îi cinstim pe Sfinții Părinți de la Sinodul I, de la Niceea şi repetăm pilduitoarea şi inimitabil de frumoasa formulă niceană: «Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de-o-ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreuna cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viata veacului ce va să fie. Amin».
,,Părinte, a venit ceasul! Preaslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui”!
Aşadar, Duminica a 7-a după Paşti este ziua binecuvântată a legăturii dintre Înălțarea Domnului și Pogorârea Duhului Sfânt, iar, cu acest prilej, se va citi «Rugăciunea lui Iisus» pentru Sine, pentru Apostoli și pentru toți credincioșii, consemnată în Sfânta Evanghelie de la Ioan, capitolul 17, versetele 1-13, prin următoarele: «În vremea aceea Iisus, ridicându-Și ochii către cer, a zis: ,,Părinte, a venit ceasul! Preaslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis. Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit. Și acum, preaslăvește-Mă Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea. Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau și Mie Mi i-ai dat și cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine, căci cuvintele pe care Mi le-ai dat, Eu le-am dat lor, iar ei le-au primit și au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieșit și au crezut acum că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceștia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ei sunt ai Tăi. Și toate ale Mele sunt ale Tale și ale Tale sunt ale Mele și M-am preaslăvit întru ei. Și Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt și Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat; și i-am păzit și n-a pierit niciunul dintre ei, decât numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine și pe acestea le grăiesc în lume, pentru ca bucuria Mea să o aibă deplină în ei.” (Ev. Ioan 17, 1-13), ceea ce înseamnă că Dumnezeu Atotputernicul, ne arată că trăim în lumea vieţuirii pământeşti a Lui Iisus şi nimeni nu contestă existența Sa istorică și nici legătura Sa cu Biserica!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
