În aceste zile de primăvară, postul Sfintelor Paști ne aduce aminte de grija pe care trebuie să o avem față de suflet, precum și de importanța de a uni rugăciunea și milostenia cu postul dătător de viață.
Postul – mijloc dătător de viață adevărată și de sănătate trupescă și sufletească
,,Postul întoarce jumătate din calea care duce spre moarte”, spune Sfântul ierarh Vasile cel Mare. El îl îmblânzește pe Dumnezeu și îl ajută pe om să scape de viciile și patimile care îi întunecă trupul și sufletul. Au existat de-alungul timpului numeroase cazuri în care oamenii care au ținut post s-au vindecat de boli grave pe care medicina clasică le consideră incurabile (cancer, diabet ș.a.). Pe alți oameni sănătoși postul îi ține în stare bună de sănătate și îi ocrotește de boli.
Păcatul pe care îl descrie Canonul cel Mare nu este al unui singur om, ci al firii omenești căzute, începând cu Adam și Eva. De aceea, acest canon îmbină pocăința cu meditațiile la căderile în păcat sau biruința asupra păcatului, așa cum se văd acestea în Sfânta Scriptură. Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul se cântă în Biserică în timpul perioadei de pocăință al Postului Mare al Sfintelor Paști, pentru a arăta că toți oamenii au nevoie de pocăință și de iertare a păcatelor pentru a ajunge la mântuire.
Rugăciunile din Canonul cel Mare adresate Maicii Domnului și apostolilor arată în general legătura dintre pocăință și înviere, dintre vremea Postului și Sărbătoarea Învierii Domnului. Maica Domnului care a purtat în pântece și pe brațele ei pe Hristos-Domnul, arătându-L lumii, împreună cu Apostolii care au binevestit lumii pe Hristos, arată aici taina însăși a Bisericii. În ea lacrimile pocăinței devin pregătire și dor de înviere, arvună a vieții veșnice, legătură de iubire a omului cu Dumnezeu.
Un alt element care susține rugăciunea de pocăință și în același timp constituie semnul pocăinței profunde este plânsul sau lacrimile căinței. Lacrimile sunt un dar de la Dumnezeu. Lacrimile care susțin rugăciunea de pocăință sunt numite ,,întristarea cea după Dumnezeu”, după cum susțin Sfinții Părinți. Sf.Ioan Damaschin arată că nu orice plâns aduce fericire, ci numai plânsul pentru păcate aduce mângâiere. Plânsul adevărat este căința sau regretul pentru păcatele pe care le-am făcut, regretul sau căința pentru timpul pierdut, pentru energiile sufletești sau trupești pe care le-am cheltuit în zadar, fără nici un sens duhovnicesc sau fără nici o roadă folositoare altora.
Mulțumesc părintelui profesor Sorin BORA de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova, la îndemnul căruia m-am hotărât să scriu acest articol. Să ținem și noi cu tărie postul Sintelor Paști, unind rugăciunea cu faptele bune către cei aflați în nevoi, pentru a ne apropia de Dumnezeu și pentru a duce o viață bine plăcută Lui!
Post binecuvântat și cu folos tuturor!
Marius Stochițoiu
