Realizarea unor producții agricole vegetale mulțumitoare nu se poate face fără aport extern de substanțe nutritive, fie ele sub formă de gunoi de grajd bine compostat, fie sub formă de fertilizanți chimici. Acestea se aplică etapizat, începând cu aplicarea de bază, la pregătirea patului germinativ și continuând cu cele faziale, după răsărirea plantelor de cultură. Pentru producerea unei tone de producție principală, împreună cu producția secundară aferentă acesteia, culturile agricole extrag din sol cantități însemnate de substanțe chimice denumite generic elemente nutritive. Redăm în tabelul de mai jos consumurile specifice de elemente nutritive pentru principalele culturi agricole specifice Gorjului.
Culturile din familia botanică leguminoase ca mazăre, fasole, bob, lucernă, trifoi, ghizdei, sparcetă etc. sunt cele mai mari consumatoare de azot, dar pe majoritatea îl iau din simbioza cu bacteriile Rhizobium sp. ce se instalează pe rădăcinile plantelor și trăiesc simbiotic cu acestea. De aceea fertilizarea cu azot a acestor culturi este mult redusă, de exemplu 15 kg N s a/to față de 65 kg N s a/to cât este consumul real la fasole.
Să nu uităm că azotul din sol se regenerează mult mai ușor decât celelalte elemente nutritive (din apa de precipitații, prin putrezirea materiei organice încorporată în sol, din activitatea unor microorganisme etc) și de aceea fertilizarea unilaterală cu azot a culturilor provoacă sărăcirea solului în celelalte elemente nutritive, deci reducerea potențialului productiv natural al acestuia. Drept care recomandăm utilizarea pentru toate culturile a îngrășămintelor chimice complexe, cu mai multe elemente nutritive. Administrate fazial, în mai multe reprize, foliar sau la sol, efectul nutritiv al îngrășămintelor chimice sporește cu peste la 30 % la azot, cu 20 – 25 % la potasiu și cu 15 – 20 % la fosfor. Aceasta înseamnă că și sporul de recoltă poate crește cu aceste procente dacă recurgem la administrarea localizată și fazială a îngrășămintelor chimice, tehnologie diferită de la o cultură la alta. Totodată astfel se reduc și cheltuielile pentru fertilizare prin reducerea cantităților de îngrășăminte chimice.
A fi cuminte echivalează de multe ori cu a fi pe placul altora. – Ion VELICAN
Fertilizarea fazială a cerealelor păioase se poate efectua în 5 reprize, dintre care ultima chiar în faza de burduf a acestora, dar desigur, cu utilaje speciale sau cu aviația utilitară în această fază. La noi este recomandabil ca această operațiune să se efectueze în 3 faze, două iarna (din noiembrie până în februarie) și ultima primăvara, foliar, prin introducerea în soluția pentru erbicidat, a 10 kg uree/ha în minim 200 l soluție de erbicidat sau a fertilizanților extraradiculari speciali.
Este interzisă folosirea altor îngrășăminte chimice solide în soluții pentru stropit culturile, deoarece au efect fitotoxic asupra plantelor.
În loc de uree se pot folosi doar îngrășămintele foliare în condițiile recomandate de fabricant. Iarna este bine ca în perioada noiembrie – ianuarie să se administreze îngrășămintele complexe deoarece fosforul din acestea este destul de greu solubil și necesită cam 3 luni de zile până la accesibilizarea lui de către plante. Îngrășămintele complexe cu mai mult azot în compoziție precum și cele simple cu azot e bine să fie administrate în etapa a doua, adică în februarie, deoarece azotul este ușor solubil și poate fi levigat (antrenat) de apa din precipitații care pătrunde în sol, spre profunzime, sub nivelul dezvoltării maxime a rădăcinilor și deci nu întreaga cantitate administrată este utilizată de plantele de cultură. Administrarea fazială, în culturile semănate în rânduri dese, a îngrășămintelor complexe precum și a ureii sau azotatului de amoniu granulate, se face prin împrăștiere uniformă la suprafața culturilor, manual sau mecanic, pe timp senin, cu terenul destul de tare spre a nu provoca stricăciuni plantelor, și când frunzele acestora sunt zvântate, spre a evita lipirea granulelor de îngrășământ de frunzele plantelor și a provoca astfel arderea lor, ducând chiar la compromiterea culturii. Se pot administra astfel 200 – 400 kg îngrășăminte complexe și nu mai mult de 100 – 150 kg azotat de amoniu sau uree pe hectar. De regulă această operațiune începe după ora 10 a m, când soarele a zvântat roua de pe frunze. Odată cu erbicidarea se poate administra și 10 kg uree/ha în minimum 200 l apă/ha. Ureea nu intră în reacție cu erbicidele sau pesticidele și la această concentrație nu este fitotoxică pentru plante. Ureea se dizolvă separat și în rezervorul instalației de erbicidat se toarnă după erbicid, când rezervorul este plin pe jumătate cu soluție.
Este bine ca circuitul hidraulic de agitare și omogenizare a soluției din instalația de erbicidat să funcționeze permanent spre a menține soluția omogenă și să se utilizeze vase și unelte din plastic sau lemn deoarece ureea este corozivă și provoacă distrugerea prematură a acestora.
La lucrările acestea nu se admit minori, bolnavi, persoane în stare de ebrietate ori femei gravide și se impune respectarea măsurilor minimale de protecția muncii precum interzicerea fumatului, băutul alcoolului ori mâncatul în incintă sau nespălat pe mâini.
La alimentarea mașinilor agricole operatorul trebuie să lucreze permanent cu vântul în spate spre a evita astfel contactul cu acestea. Alimentarea mașinilor agricole se va face numai pe drum, în capul parcelei și se va evita risipirea acestora pe sol. Dacă au căzut pe jos astfel de produse acestea se adună cu o mătură și lopată și se împrăștie cât mai rar pe teren spre a evita consumarea lor de către păsări sau animale, precum și dizolvarea lor în apa de ploaie și consumarea acestei soluții de către animale căci este toxică pentru ele.
Alimentarea utilajelor nu se face în apropierea surselor de apă (de suprafață sau de adâncime) ori pe malul râurilor spre a evita contaminarea și deci otrăvirea lor.
Îngrășămintele chimice granulate trebuie să aibă granulația normală, să nu fie bulgăroase, căci vom realiza o fertilizare incorectă iar acolo unde au căzut bulgării plantele de cultură se dezvoltă excesiv, cad sau se îmbolnăvesc ușor și constituie sursă de infestare cu agenți patogeni și a celorlalte plante din cultură.
Pentru explicații mult mai amănunțite și o mai bună înțelegere a acestor tehnologii consultați cartea mea
Ghidul fermierilor mici și mijlocii:
– vol. 1 – Culturi de câmp, furajere și legumicole – ediția 2020,
– vol. 2 – Viticultură și vinificație – ediția 2021,
– vol. 3 – Pomicultură – ediția 2022
Telefon: 0765 622 623 – luni – vineri între orele 08.30 – 16.00, sau – 0764 471 206 – permanent
Stimați fermieri, posesori sau nu de familii de albine, vă rog să respectăm cu toții, chiar mai mult decât pe noi înșine, aceste gâze, vechi de peste 400 de milioane de ani pe pământ – deci cu mult mai vechi decât noi, oamenii, căci ele sunt cele care ne țin pe noi pe acest pământ, ele sunt, cum s-ar spune, craca pe care stăm, și dacă ele dispar, cu siguranță dispărem și noi, omenirea. Nu sunt vorbe mari, spuse în loc de altceva, ci un avertisment de ultimă oră pe care mă văd nevoit să-l lansez. Primesc suficient de multe telefoane în care mi se aduce la cunoștință despre masacrarea familiilor de albine de către posesorii de unul sau mai mulți pomi fructiferi care fac tratamente chimice „după ureche” și în momente total nepotrivite, mai ales în timpul înfloritului, și fără să anunțe apicultorii de acesta. Legea 383 / 2013, cu modificările ulterioare a apiculturii prevede pedepse aspre pentru astfel de nereguli. Așadar, înainte de a efectua un tratament chimic la pomi, vii sau legume în câmp, anunțați primăria de acest lucru, comunicând ziua tratamentului și produsele ce le veți folosi.
Primăriile sunt obligate să înștiințeze pe apicultorii din zona respectivă de acest lucru.
Nu uitați: majoritatea plantelor sunt polenizate de insecte precum albinele.
Dacă acestea dispar, iau cu ele pe altă lume și sursele noastre de hrană.
Și dacă hrană nu e … nimic nu e!
Dacă toate astea fi-vor respectate,
Bunăstarea vine către tine apoi …
Ing. Ion VELICI
