Adriana Stoicescu este un remarcabil magistrat în cadrul Tribunalului Județean Timiș, mai exact şi mai direct spus, ea este vicepreședintele acestei instituții, devenind în ultimii ani foarte cunoscută publicului larg din România şi deosebit de respectată şi apreciată datorită analizelor sale pe diverse teme privitoare la: educație, cultură, asistenţă medicală, asistenţă juridică, minorități sexuale, o fire credincioasă şi cu un discurs creștin asumat şi plin de responsabilitate! Am dorit de multă vreme să scriu despre această femeie curajoasă care merită să fie pe cea mai înaltă treaptă a statului român, poate chiat prima femeie preşedinte al României, cu toate că judecătoarea Adriana Stoicescu este un spirit inadecvat climatului politic actual din ţara noastră, însă, un spirit juridic și uman care depăşeşte orice închipuire, mereu preocupată de sutele de dosare ce o țin legată de profesia sa cea mult comentată şi de cele mai multe ori invidiată în lumea justiţiarilor! După ce am scos în evidenţă personalitatea domniei sale printr-un articol anterior legat de dimensiunile groteşti ale «prostocraţiei» care sufocă astăzi România şi care defilează triumfal sub semnul sindromului impostorului, doamna Stoicescu ne oferă o lecţie a curajului, prezentând, fără a menaja pe cineva, oricât de sus ar fi cocoţat pe eşichierul politic, modul în care evoluează lucrurile în lume şi mai ales în ţara noastră, deoarece consideră că ne vom transforma ,,în maimuțe care știu să tasteze și să transforme în bășcălie tot, iar, acest lucru se amplifică în timp ce „prostia se înscăunează” până la cele mai înalte fotolii ale bogaţilor miliardari care conduc lumea!
,,Am devenit o adunătură de bipezi cu ochii ațintiți în niște aparate obsedante, care fac dovada statutului social”!
Doamna judecător ne îndeamnă să ieşim din conul de umbră al «psihologiei fricii», apreciind că nici războiul, nici isteria covidiană nu sunt cele mai mari drame prin care trece astăzi omenirea, de aceea, oamenii trebuie să treacă de la «starea de turmă» în care se află acum, la trezirea spirituală, deoarece, pe zi ce trece, devenim nu doar mai proști, dar, şi mai prostiţi, pentru că aruncăm toată înțelepciunea la coșul de gunoi al istoriei, iar, toate păcatele zilelor noastre sunt depășite, ca intensitate și consecințe, de către imensa, fabuloasa şi proverbiala de nepătruns prostie, când oamenii devin, pe zi ce trece, mai proști. De fapt, aşa cum spune judecătoarea, nu ne tâmpim pentru că mâncăm soia sau, dimpotrivă, prea multă carne, ci, pentru că am aruncat toată înțelepciunea omenirii la gunoi, apoi i-am dat foc, pentru că, nu de alta, dar trebuie să salvăm planeta! Totuşi, nu o vom salva, chiar dacă globaliştii ne spun că suntem prea mulți și, desigur, prea proști, câtă vreme nu ne putem salva pe noi înșine, atunci, ne se ştie cum am putea avea grijă de biata planetă. Cu multe semne de mirare, autoarea se arată surprinsă de modul cum prostia a devenit pandemică, reușind să distrugă în câțiva anișori tot ceea ce a clădit și a creat omul mai de preț în decursul întregii istorii! De asemenea, mai arată că generația «decrețeilor», cea care a crezut că poate schimba lumea din temelii, cu Dumnezeu alături, sau chiar fără Dumnezeu, va pleca în curând, lăsând în urma sa un ultim și de neacoperit gol care trădează superficialitate şi dezinteres. Pe bună dreptate, mai spune că suntem ultimii care am devorat, ascunși sub plapumă, furând lumină de la o lanternă prăpădită, cărțile copilăriei şi basmele şi baladele eroice! ,,Cu foi rupte de atâtea recitiri, știam pe de rost pasaje întregi din «La Medeleni», o spune cu un fel de oftat, d-na magistrat, suntem ultimii care am scos din minți străzi întregi cu strigăte de «nenea, ne dați mingea», cu joaca până noaptea târziu, când acasă ne aștepta fie o scatoalcă, fie o urecheală, dar, inevitabil, căldura insuportabilă a locuințelor devenite, în toiul vacanței de vară, adevărate cuptoare că, de, nu știam nimic de reabilitare şi rezilienţă!…Plecăm încet și, odată cu noi, dispare acel «sărumânaaaaa» aruncat cu putere oricărui cetățean întâlnit pe scara blocului, cunoscut sau nu, mai ales că azi e suficient să arunci un «bună» din vârful buzelor țuguiate, cu ochii dați artistic pesta cap”! Acestea toate, le spune foarte frumos şi cu un accent uşor nostalgic despre faptul că se pierde în filele trecutului generația ce asculta, alături de părinți, ascunși în colțul bucătăriei, «Europa liberă» cu urechea lipită de un radio prăpădit, ce hârâia ca un bolnav tebecist, înțelegând, pe cât se putea, că poporul trăia într-un non-sens care azi începe să pară, de-a dreptul frecventabil şi pe deplin acceptat de către analfabeţii funcţionali pe care i-a produs un sistem educaţional reformat după urechile politicianiste şi ale bogaţilor din ţară şi ale celor care stăpânesc lumea prin puterea malefică a banilor! Ca într-o lecţie de confesiune curajoasă, magistratul Adriana Stoicescu dovedeşte o reală sensibilitate, când spune că: ,,Am fost copiii deprinși cu respectul, maturizați înainte de vreme, aruncați în apă fără să știm să înotăm, că «doar așa poți răzbi», am fost adolescentele leșinate de emoție că ne-am pupat la reuniune cu vreun drăguț cu un an mai mare, sperând în taină la un dans mai lent, feriți eventual de ochii lui dirigu…”, descrie cu lux de amănunte judecătoarea Adriana Stoicescu, iar, când se referă la viitorul următoarei generații, susține că cititul a devenit un moft penibil, iar cartea este un…semn de slăbiciune. ,,Am devenit obsedați de tehnologie, niște biete marionete” ale unor indivizi cocoţaţi pe grămezi de bani, fiindcă întreaga planetă este condusă de către cei care nici să copieze corect nu erau în stare la şcoala lor…de miliardari! „Mi-e tot mai greu să înțeleg lumea în care trăiesc și pun asta pe seama faptului că azi cartea a devenit un moft penibil și demn de dispreț”, arată doamna magistrat, apreciind că astăzi, a fi educat și cu un minim de cărți citite este doar o manifestare a unei slăbiciuni, aşa cum apare în mințile netede ale celor care decid soarta lumii. ,,Am devenit o adunătură de bipezi cu ochii țintiți în niște aparate obsedante, care fac dovada statutului social. Am devenit niște biete marionete ale unor indivizi la fel de proști precum cei care, cândva, erau trecuți în clasa a cincea doar de milă. Planeta întreagă este condusă de cei care nici să copieze corect nu erau în stare”! Domnia sa mai arată că am devenit insensibili şi nepăsători, pentru că nu ne pasă de nimic, nu ne mai pasă de mizeria morală din jurul nostrum, pentru că nu ne pasă de mizeria din noi şi de la o zi la alta, parcă devenim din ce în ce mai limitați, sfârșind, probabil, prin a emite sunete guturale, așteptând răspunsul din telefon, aşa cum din telefon, aş spune eu, elevii de şcoală fac tabla adunării şi tabla înmulţirii, accesând instrumentele unei civilizaţii digitalizate pe care ne-o propun stăpânii de la Bruxelles! În astfel de condiţii, arată Adriana Stoicescu, vom deveni maimuțe care știu să tasteze, iar, pe măsură ce prostia se înscăunează, transformăm totul în bășcălie, începând chiar de la valorile naţionale, de la eroii neamului, de la tradiţiile şi obiceiurile strămoşilor!
,,Planeta întreagă este condusă de cei care nici să copieze corect nu erau în stare”!
Cu o undă de regret, dar, şi de revoltă, doamna magistrat ne mai spune cu mult curaj că din moment ce nu mai citim, ne lăsăm influențați de indivizi fundamental idioți, dar care știu să mintă și să fie vocali, să ne promită ultimul telefon sau cea mai bună variantă de laptop, să ne promită ajutoare la energie, pastille cu iod ca să fim feriţi de radiaţiile pericolului atomic, şi chiar dacă ne considerăm intelectuali, am ajuns mult mai jos decât votanții pentru o găleată de plastic, iar, pentru aceste compromisuri ale laşităţii, nu e de vină doar Europa sau guvernul mondial care conduce omenirea din umbră! Lăsându-ne pradă mult prea uşor jocurilor politicianiste ale unor indivizi fără scrupule, ne batem joc de țara asta zi de zi, de trecut și de oamenii care au murit ca noi să putem să ne îndopăm cu pizza și Coca Cola sau şi mai dureros, cu droguri care ademenesc adolescenţii de la 12-13 ani, iar, viața de zi cu zi se reduce la cât mâncăm, ce mașină cumpărăm, în ce zonă a globului ne pozăm pentru a muri de invidie vecinul care ni se declară prieten şi săritor la nevoie! În cele din urmă, doamna magistrat o spune cu adâncă mâhnire în suflet că se vor duce departe în timp, ultimele bastioane ale simplității și ale firescului, lăsând lumea pe mâna celor care au, totuși, un scop diabolic, acela de a ne impune viața fără Dumnezeu, o viaţă care e apăsată numai de frica lui mamona! În concluzie, doamna magistrat Adriana Stoicescu ne spune că în condiţiile în care răutatea, invidia, răzbunarea, ipocrizia şi necredința sunt patimile oamenilor zilelor noastre, ale postmodernilor, omul de astăzi se afundă cu fiecare zi în păcatul neascultării, al necredinţei, al indiferenţei şi insensibilităţii sufleteşti, iar, spusele doamnei magistrat sunt ca o lecţie dată celor care, socotindu-se a fi puternici fără Dumnezeu, ajung să creadă că lor li se cuvine, de drept, Împărăţia pe pământ, indiferent de moralitatea şi de faptele proprii. În lumea noastră, tăcerea se poate cumpăra şi negocia, doar pentru simplul motiv că în noi zac aliaţii corupţiei morale: parvenitismul, laşitatea, comoditatea, confortul, poziţia socială, condiţionările materiale, interesul propriu sau de grup, laşitatea şi prostia! Abia când vom purifica sufletul, partea din interior a omului, abia atunci vom reuşi să curăţăm şi pe cea din afară! „În lupta voastră cu păcatul, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge” scria Sfântul Apostol Pavel celor ce se plângeau că lupta cu răul este grea şi produce suferinţă şi neplăceri, căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh”, arată apostolul neamurilor! Pentru că Dumnezeu este răbdător şi iertător, El nu îl pedepseşte pe om imediat după ce a săvârşit păcatul, ci, prin diferite mijloace, voieşte să-l întoarcă din calea păcatului pe calea împlinirii poruncilor Sale. De aceea, să ne rugăm Lui Dumnezeu, în primul rând mulţumindu-I pentru toate binefacerile pe care Le-a revărsat asupra noastră ca să sporim și mai mult în credință, în nădejde și în dragoste, în pace, în înțelegere și în înțelepciune, în curăție, în seninătate și în sfințenie. Pentru că acestea sunt virtuțile creștinești care trebuie să ne caracterizeze împreună cu: mila, iertarea, bunătatea, facerea de bine, cuvioșia, bunul simț şi eleganța duhovnicească, pentru ca să nu uităm că Bunul Dumnezeu ne judecă, nu după cine părem a fi, ci după ceea ce suntem cu adevărat! Cu alte cuvinte, minciuna, manipularea şi viclenia, sunt cele ce trebuiesc eradicate, dacă vrem să reuşim desăvârşirea noastră şi a celor din jur. În acest context, arată Adriana Stoicescu, denunţarea mafiei, a corupţiei şi a mizeriilor de orice tip ca fiind eradicate, nu poate decât să aducă o speranţă în sufletele celor ce aşteaptă din partea oficialităţilor măsuri mai clare şi mai ferme pentru eliminarea tuturor relelor sociale. Aşadar, să nu uităm că Iisus Hristos e piatra din capul unghiului, că El e Piatra pe care au respins-o ziditorii, fiecare dintre noi, care Îl respingem pe El din construcția noastră interioară și nu Îl punem pe El ca piatră fundamentală a zidirii noastre duhovnicești!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
