Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte, Acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, în urmă cu o săptămână, la 16 august 2022, Mănăstirea «Icoana» din comuna Crasna şi-a prăznuit cel de-al doilea hram al său, Sfânta Liturghie fiind oficiată de către un sobor de călugări şi preoţi din care au făcut parte: Preacucernicul Părinte Pr. Marian Mărăcine, Protoiereu al Protopopiatului Târgu-Jiu Nord, Preacuviosul Părinte Fanurie Protosinghel, slujitorul de altar al bisericii mănăstirii, Preacucernicul Părinte Pr. Ioan Coconeţu, Parohia Novaci, Preacucernicul Părinte Pr. Ion Popescu, Parohia Cărpiniş împreună cu Preacucernicul Părinte Pr. Alin Stoicoiu, Parohia Turcineşti, fiu al satului Cărpiniş. Răspunsurile la strană au fost date de către corul de măicuţe în frunte cu Maica Stareţă Teodora Ilie Stavrofora, mai ales că măicuţele au interpretat atât de frumos, ca şi anii trecuţi, aceeaşi Baladă, «Brâncoveanu Constantin – boier vechi şi domn creştin», impresionând creştinii închinători ai sfântului lăcaş! Printre credincioşii veniţi la praznicul mănăstirii s-au aflat şi membrii familiei publicistului şi cercetătorului gorjean, Constantin Avram, prezenţi fiind doamna Gheorghiţa Avram, împreună cu cei doi fii ai săi, domnul Irinel Avram şi domnul Cătălin Avram, ca să nu mai spunem că printre oaspeţii de seamă ai sfintei lavre s-au aflat, ca şi la Mănăstirea Tismana, de Sărbătoarea «Adormirea Maicii Domnului», Alteţa sa Dr. Bogdan Cuza, strănepotul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi savurosul şi cel atât de plin cu farmecul şi de subtilităţile cerebrale inconfundabile, pentru că, de fapt, inegalabilul, inimitabilul şi omniprezentul Maestru DAN PURIC a captat atenţia până la seducţie a celor prezenţi la sfânta sărbătoare! În cuvântul de învăţătură duhovnicească adresat credincioşilor, Preacuviosul Părinte Fanurie Protosinghel a început 
prin a spune că luându-L în ajutor pe Domnul Iisus Hristos – Împăratul Cerului și al Pământului – şi având ca exemple pe vrednicii săi înaintaşi, Constantin Brâncoveanu Voievod și-a început domnia punând temelia celei mai mari mănăstiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde şi-a pregătit şi loc de veşnică odihnă, iar, multe alte biserici și mănăstiri ridicate sau înzestrate de milostivul şi evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Ţării Româneşti stau mărturie prin veacuri de faptul că: ,,În cei aproape 25 de ani de domnie s-a sârguit să clădească şi să ctitorească multe biserici de mir şi mănăstireşti: Mănăstirea «Hurezi», Mănăstirea «Brânciveni», dar, şi biserici şi mănăstiri din Transilvania. Daniile sale şi dorinţa sa de a dărui nu se opresc la graniţele ţării, ci, ajung în ţinuturile Siriei, Arabiei, ale Caucazului, ale Georgiei, aşa încât păstrează ca un bun diplomat alianţe pentru a nu fi cotropită Ţara Românească. Sfârşitul domniei sale are loc prin trădare, pentru că în primăvarea anului 1714, chiar în Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Donului Iisus Hristos, Sultanul Ahmed al III-lea (1703-1730), trimite oaste numeroasă de ieniceri la Curtea Domnească de la Bucureşti. Îi oferă firmam negru ca un semn de mazilire că domnia lui s-a sfârşit şi e silit să meargă la Constantinopol, Istambulul de astăzi, cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu, ginerele său, unde sunt închişi la Închisoarea «Celor 7 Turnuri», unde vreme de 40 de zile sunt torturaţi, muritori de foame şi de sete, iar, la 15 august, când domnitorul împlinea 60 de ani, sunt scoşi la judecată în piaţa publică, îngăduindu-li-se viaţa, dacă vor accepta să abjure de la dreptmăritoarea credinţă ortodoxă. Brâncoveanu îşi încurajează pe cei patru fii ai săi ca să-şi păstreze credinţa. Călăul primeşte ordin de la vizir şi unul câte unul sfârşesc viaţa prin decapitare. Trupurile lor sunt aruncate în apele Bosforului, după care sunt scoase în mare taină de către buni creştini şi îngropate în Insula Halki. De acolo, Doamna Maria Brâncoveanu, la 1720, aduce în mare taină rămăşiţele pământeşti ale domnitorului şi le îngroapă la Biserica «Sf. Gheorghe Nou» din Bucureşti, ctitorie a Domnitorului Constantin Brâncoveanu. Nu îl aduce la Mănăstirea Hurezi unde şi-a pregătit mormântul, în viaţă fiind, de teama turcilor, ca să nu fie mormântul profanat” a precizat Preacuviosul Fanurie, mai ales, dacă ne gândim la faptul că în anul 1914, marele istoric Nicolae Iorga spunea despre Sf. Constantin Brânoveanu că: «osândit 
să nu facă politica armelor, el a făcut marea politică a culturii, cea mai mare» şi în acest fel, nu putem trece peste faptul că în timpul domniei lui Brâncoveanu, cultura românească a cunoscut o perioadă de înflorire, Domnitorul dovedindu-se un gospodar desăvârșit și un bun administrator al avuțiilor țării, instaurând o epocă de prosperitate și de pace. De altfel, din stilul constructiv impus în perioada domniei sale, care îmbina armonios arhitectura, pictura murală și sculptura cu tradiția autohtonă, stilul neo-bizantin și ideile novatoare ale renascentismului italian s-a născut un nou stil caracteristic – stilul brâncovenesc. În acest sens, Preacuviosul Părinte Fanurie Protosinghel a precizat faptul că: ,,Domnitorul Constantin Brâncoveanu a fost un mare iubitor de cultură, de frumos, ca unul care a călătorit în Bizanţ, pentru că impune şi la noi în ţară stilul arhitectonic ce-i poartă numele până astăzi, stilul brâncovenesc, o combinaţie între arcadele bizantine şi cerdacele caselor munteneşti de la noi! Prin aceasta se dovedeşte un moştenitor al credinţei care a rămas generaţiilor de după el. În Sinodul BOR din 1992 este canonizat şi trecut în rândul sfinţilor, cu data de prăznuire 16 august, pentru a nu eclipsa Praznicul «Adormirea Maicii Domnului», din ziua în care domnitorul a fost martirizat împreună cu fiii săi” a subliniat Preacuvioşia sa, apreciind faptul că Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și al școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, numele său fiind întâlnit între cele ale donatorilor de la școala românească din Șcheii Brașovului, iar, în anul 1694, Brâncoveanu a înființat Academia domnească din București, o școală superioară având ca limbă de predare greaca veche, în clădirile de la mănăstirea «Sfântul Sava». Totodată, în anul 1707 reorganizează această Academie, numind în fruntea ei pe învățatul grec Sevastos Kyminitis, urmat de Marcu Porfiropol.
,,Osândit să nu facă politica armelor, el a făcut marea politică a culturii, cea mai mare”! (Nicolae Iorga)
În acea perioadă funcționau și unele școli în incinta unor mănăstiri în care se preda în slavonă și în română, pentru a pregăti cadre pentru cancelariile domnești, preoți și dascăli. 
În timpul lui Brâncoveanu apare, în 1688, Biblia de la București, prima ediție integrală a Sfintei Scripturi în limba română, operă de mari proporții pentru acel timp, cu 944 de pagini format mare, pe două coloane, cu literă măruntă. Domnitorul şi iubitorul de credinţă, Constantin Brâncoveanu a refăcut multe biserici şi mănăstiri, cum sunt Mănăstirile Cozia, Arnota, Bistriţa, Strehaia, Sadova, Gura Motrului, Dintr-un lemn, Curtea de Argeş, Dealu, Snagov, bisericile Domnească şi «Sfântul Dumitru» din Târgovişte. Astfel, îndelungata domnie a lui Constantin Brancoveanu, începută la 29 octombrie 1688 și încheiată tragic în ziua 15 august 1714, a marcat o întreagă epocă prin amploarea și însemnătatea faptelor sale. Abil diplomat, prin înțelegeri și corespondență dusă în secret față de turci, a căror vasală era Țara Românească, și cu prețul multor pungi cu galbeni plătite cu generozitate, voievodul şi Sf, Martir Constantin Brâncoveanu a mentinut echilibrul politic la granița a trei mai imperii, Otoman, Habsburgic și Țarist, iar, ţara a putut cunoaște o lungă perioadă de pace, ca să mai adăugăm şi faptul că ortodoxia, care era amenințată de pericolul catolic și islamic, a fost apărată cu mari sacrificii. În încheierea cuvântului de învăţătură duhovnicească, Părintele Fanurie Protosinghel a venit cu o surpriză când a spus: ,,Acum, să menţioneaz un moment de bucurie pentru noi, cei de la mănăstire şi pentru dumneavoastră deopotrivă! Ne doream foarte mult să avem şi noi o părticică din binecuvântatele şi sfintele moaşte, iar, după îndelungi rugăminţi şi aşteptări în răbdare, rugăciunea s-a primit şi aseară, în ajun de praznic, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu ne-a făcut bucuria de a ne oferi această lădiţă spre a ne-o eferi spre închinare, cu o părticică din moaştele 
Voievodului Constantin Brâncoveanu, căci, trupul său a fost scos în 1992 şi aşezat în raclă la Biserica «Sf. Gheorghe Nou» din Bucureşti, cum cunoaştem. Părticele din moaştele sale sunt risipite pe la multe biserici şi mănăstiri ctitorite de el sau care îi poartă hramul, printre acestea fiind Mănăstirea «Hurezi», Mănăstirea «Brâncoveni», multe biserici şi mănăstiri sfinţite după 1992 care au dorit şi au primit să-i aibă ocrotitori pe Sfinţii Martiri Brâncoveni, în eparhiile din ţară, cât şi în cele din diaspora! Aşadar, cel ce prin dreapta credinţă, te-ai învrednicit a primi viaţă de martir, împreună cu fiii tăi, Binecredinciosule Voievod, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre! Iubiţi creştini, după slujbă, sunteţi chemaţi de către Maica Stareţă Teodora Stavrofora, împreună cu obştea de maici ostenitoare la masa iubirii creştine, deci, cum se spune, la o «agapă» de comuniune, pentru că «agapă» în greceşte înseamnă iubire, în această zi de prăznuire a binecredinciosului Domnitor şi Sfânt Constantin Brâncoveanu! Să ne ajute Bunul Dumnezeu, împreună cu sfintele rugăciuni ale Sfinţilor Martiri Brâncoveni! Amin”!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
