Adăposturile noastre vs. buncărul președintelui

1973

Doar circa 10% din populație beneficiază de un sistem de protecție în caz de atac aerian sau de calamitate, deşi legea prevede asigurarea pentru un minim de 30%. La polul opus, președintele României este hipersecurizat, prin buncărul antiatomic de lux de sub Casa Poporului, care-i asigură și un confort de 5 stele. De asemenea, în aceleași situații, demnitarii de rang înalt se bucură de securitate maximă și un confort de 4 stele, prin buncărele situate sub Palatul Victoria, Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Externe, dar și prin cele de sub celelalte ministere și instituții centrale, scrie, astăzi, Jurnalul.ro.

Adăposturile sunt, în primul rând, necunoscute de populație. Dacă pe vremea lui Ceaușescu se făceau periodic exerciții, dacă indicațiile erau ca fiecare familie să aibă în casă o raniță cu obiecte strict necesare – trusă medicală, lanternă, radio, apă, conserve, eventual și mască de gaze, acum recomandările lipsesc cu desăvârșire. De la declanșarea invaziei Ucrainei, IGSU a împărțit populației niște cartoane cu triunghiuri albastre pe fond galben/portocaliu, pe care oamenii să le lipească în geam. Însemnele ar trebui să semnalizeze locurile în care se află adăposturile. Însă nu scrie nimic pe ele, iar informațiile distribuite în masă, normal, nu există.

Marcajul triunghiul albastru într-un pătrat portocaliu semnalizează un refugiu în cazul unui cutremur sau atac aerian

În al doilea rând, în perioada comunistă, 20% din populație avea acces la adăposturile antiaeriene; în prezent, doar 10% poate beneficia de protecție. Indiferența autorităților la soarta românilor face ca adăposturile acestora să prezinte un grad mic de siguranță. Plus o lipsă de orice confort. În România, există, în prezent, 4.538 de adăposturi de protecţie civilă, 1.190 în Bucureşti-Ilfov şi 3.348 în ţară. Acestea se află, de regulă, în subsolurile blocurilor sau ale spitalelor, școlilor, instituțiilor de cultură ori ale altor instituții publice.

Buncărul președintelui rezistă la două bombe atomice lansate succesiv

Buncărul de sub Palatul Parlamentului este, de fapt, un bloc subteran, cu 5 niveluri, situat între – 22 și – 55 m adâncime. Are, pe nivel, o suprafață de 2.000 de metri pătrați utili. Este o incintă cu pereți groși, de 1,5 m,  acoperiți cu o placă de eclatare, ce nu poate fi penetrată de radiații. Ușile cântăresc 7 tone și au un sistem de acționare hidraulică. Tot ansamblul a fost proiectat să reziste la un cutremur devastator, cu magnitudinea 9 grade Richter, la atacuri repetate cu rachete performante și la două bombe atomice lansate succesiv. Partea de rezistență a buncărului a fost realizată înainte de 1989, iar instalațiile și finisajele au fost terminate în 2017. Toate instalațiile sunt de înaltă performanță, cu tehnică mondială de vârf, de la cele mai prestigioase firme din domeniu.

Buncărul are un spațiu desemnat pentru asistența medicală ce trebuie acordată președintelui și celorlalte persoane care îl însoțesc, dotat cu bloc operator, rezerve ATI, spații pentru sterilizare, saloane de tratament și de recuperare, restaurante, bucătării, depozite alimentare etc.

La nivelul -2 este apartamentul prezidențial, precum și garsoniere pentru ceilalți demnitari, dotate cu tot ceea ce este necesar. Totodată, aici se găsesc recepția, o sală de fitness și o zonă de Spa.

La nivelul -3 se găsesc dormitoare pentru personalul administrativ, de securitate, cel al administrației prezidențiale, medici, asistente, infirmiere, ospătari, bucătari, femei de serviciu, tehnicieni pe diverse domenii, antrenori de sport, maseuri, psihologi etc. Există și aici o sală de mese și o sală de antrenament.

La nivelul -4 sunt depozite (pentru alimente, pentru lenjerii etc.), spațiu tehnic pentru specialiști, spațiu de comandă pentru funcționarea instalațiilor.

La nivelul -5 se găsesc rețeaua tehnică, subsolul tehnic pentru întreținerea și buna funcționare a tuturor utilităților.

Toate utilitățile au cel puțin 3 alternative de funcționare. Încălzirea are racord la rețeaua de termoficare a orașului (RADET), are are centrală proprie de cogenerare și se poate realiza și cu pompe de căldură. Instalația electrică are branșament exterior de la rețeaua Bucureștiului, are curent electric de la centrala de cogenerare, dar se poate alimenta printr-un generator electric. Alimentarea cu aer proaspăt se realizează prin ventilație cu aer preluat din exterior și trecut filtre antiatomice, printr-o centrală de climatizare sau printr-o centrală de aer condiționat. Alimentarea cu apă este făcută prin racord la conducta de apă a Bucureștiului, prin rezervoare de apă și prin două puțuri de mare adâncime. Canalizarea se face prin 3 bașe (camere de apă reziduală) cu pompe de evacuare exterioare.

Legătura cu suprafața este asigurată prin trei lifturi rapide și o scară de serviciu. Unul dintre lifturi este pentru președinte, unul pentru demnitari, iar celălalt pentru aprovizionare. Un lift se deschide în actualul birou al președintelui Senatului. Al doilea, de mare viteză, se află la Senat, iar al treilea se află la Camera Deputaților, acolo unde ar fi funcţionat Consiliul de Stat.

Buncărul are patru ieșiri și patru intrări, către Palatul Cotroceni, MApN, cartierul Primăverii și stația de metrou Izvor.

Rețeaua de 20 de km de tuneluri asigură deplasarea președintelui spre buncărul antiaerian de sub Palatul Cotroceni (Administrația Prezidențială) și spre rețeaua de buncăre antiaeriene din cartierul Primăverii. Tunelul este prevăzut cu uși de evacuare la fiecare stație de metrou.

În 4 aprilie 1944, în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, americanii și englezii au bombardat Bucureștiul, Ploieștiul și mai multe orașe din țară, doar în Capitală murind circa 6.000 de persoane. Lipsa instruirii, a adăposturilor și a informațiilor a dus la numărul mare de victime civile. Din păcate, istoria se poate repeta și azi, dacă nu se iau măsuri.

Prefecturile au adăposturi antiaeriene, cu confort de 4 stele.

Tot articolul, inclusiv cu modul în care funcționează centrul național de comandă în caz de război și ce trebuie să facă prefecții într-o asemenea situație, în Jurnalul.ro.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here