-Rep. Domnule director, în cadrul discuțiilor noastre, aş dori să abordăm şi o problemă cu un impact deosebit asupra cetățeanului, privitoare la securitatea economică, ştiut fiind faptul că în zilele noastre cetățeanul își dorește confort și stabilitate din punct de vedere economic, dacă ne raportăm la piramida trebuințelor, a lui Abraham Maslow, ce are la bază nevoile fiziologice și de securitate.
-C.P. Mă bucur să abordăm această problematică, deoarece securitatea economică reprezintă una dintre cele mai importante, dacă nu chiar cea mai importantă dimensiune a securității naționale, în contextul în care lumea se confruntă cu multiple crize, iar anul în care abia am intrat prefigurează amplificarea unora dintre acestea, criza economică neputând fi ignorată! Securitatea economică este asumată ca un obiectiv prioritar al statelor moderne, tot mai preocupate de conceptualizarea și implementarea unor strategii și politici care să garanteze respectarea drepturilor şi libertăţilor cetățenilor, să protejeze și să promoveze interesele naţionale.
-Rep. Ce ne puteţi spune în acest sens, în condiţiile în care economia se bazează mai mult pe consumatori şi milioane de români plecați din România nu mai participă la economia țării, când vorbim despre pensii, servicii sociale, sănătate şi altele?
-C.P. Vă pot spune că strategiile de securitate în domeniul economic, în viziunea legiuitorului român și a instituțiilor abilitate să contribuie la realizarea acesteia, au ca obiectivprotejarea valorilor economice și promovarea intereselor naţionale în domeniu, în contextul unei piețe economice globale caracterizată de o dinamicitate aparte, ce oferă atât oportunități, cât și riscuri ce trebuie gestionate în mod optim.
-Rep. Dar credeţi că globalizarea economică a găsit economia românească pregătită pentru acest fenomen complex, știut fiind faptul că până în anul 1989, economia României era supercentralizată, unele sectoare fiind ineficiente pentru a concura piețele occidentale, în pofida faptului că România era una dintre cele mai industrializate națiuni din estul Europei?
-C.P. Subiectul e delicat, deși a fost intens dezbătut în ultimele trei decenii, dar, dincolo de cele exprimate de dumneavoastră, cred că ceea ce a limitat racordarea rapidă a economiei României la piața economică globală a fost, în primul rând, spiritul refractar care ne-a ținut tributari unui model economic depășit şi lipsa unei culturi a economiei de piață care și-a pus amprenta asupra evoluției economiei în perioada postdecembristă!
-Rep. Domnule director, puterea de cumpărare este doar un element, printre altele, dar nu este central, iar prosperitatea unei economii sănătoase este dată de capacitatea de producție internă și de export, iar, noi ştim că multă vreme, economia României s-a confruntat cu lipsa capitalului propriu necesar investițiilor pentru modernizarea unor capabilități economice competitive cu cele din Occident!
-C.P. Era evident faptul că multe dintre ramurile economice naționale nu puteau fi competitive și au necesitat infuzarea unor fluxuri de capital pentru revigorare și dezvoltare ulterioară, însă, cred că se impunea şi încă se impune un echilibru funcțional între capitalul autohton și cel străin pentru funcționalitatea pieței interne.
-Rep. Despre ce echilibru vorbiți, domnule director, când companiile multinaționale şi transnaţionale jefuiesc bogăţiile ţării şi au acaparat aproape întreaga economie națională, iar, bieţii români din ţară, pe lângă alimente otrăvite, mai consumă o sumedenie de produse românești vândute de firme străine?
-C.P. Domnule profesor, în ultimii ani, în România s-a manifestat tendința de concentrare a puterii de decizie din domeniul economic în jurul unor mari companii multinaționale, iar, tot mai multe voci susțin necesitatea sprijinirii economiei naționale și a promovării specificităților și a capabilităților proprii, pentru că trebuie să o spunem că noi, românii, am excelat în multe sectoare economice foarte importante la nivel global, de aceea, revenind la companiile multinaționale, cred că prezența lor în România este de bun augur, însă, ele trebuie să accepte controlul instituțiilor statului român și să nu afecteze interesul economic național, printr-o concurenţă, cel puțin discutabilă!
-Rep. Haideţi, să fim realişti şi s-o spunem deschis, care instituţii şi care stat, domnule Peptan, când acesta e aservit intereselor străine, iar promovarea specificităților și a capabilităților naționale, cum vă place dumneavoastră să spuneţi, nu se pot realiza în contextul unui decalaj tehnologic față de țările vest-europene, când firmele străine, transnaționale au cumpărat la preţ de nimic dreptul de a exploata, distribui și comercializa toate resursele noastre naționale?
-C.P. Din păcate, multe dintre ramurile economiei românești înregistrează decalajele menționate de dumneavoastră, iar orizontul apariției performanțelor economice naţionale este încă departe! Însă, cred că trebuie amintit nivelul scăzut de finanțare a activităților, de cercetare-dezvoltare și inovare, fapt care a generat și un exod masiv al cercetătorilor după anul 1989, chiar dacă, în ultimii ani s-a înregistrat o creștere a investițiilor în domeniu, dar, decalajul tehnologic faţă de ţările occidentale rămâne extrem de pronunțat și greu de recuperat!
-Rep. În aceste circumstanțe, vom continua să pierdem piețele de desfacere tradiționale pentru produsele românești, și așa grav afectate după anii ’90 dar, nu cumva, Constituția României a fost modificată pe rând, pentru a permite jaful resurselor noastre, vorbim despre cele de aur, argint, telur, lemn, petrol, gaz ș.a., în cantități uriașe?
-C.P. Așa este, însă, acest subiect merită o abordare mai complexă, mai ales că dispariția bipolarismului a condus la diminuarea unor piețe tradiționale din fostul spațiu comunist, exporturile românești scăzând semnificativ, iar, lipsa de competitivitate a multor produse ale economiei românești din primul deceniu postdecembrist, nu le-au făcut atractive pentru export. Totuși, după aderarea României la Uniunea Europeană au crescut standardele de performanță ale multor produse românești, spațiul european devenind principalul partener de comerț exterior pentru țara noastră.
-Rep. Pe lângă unele aspecte nedorite, trebuie spus că România s-a confruntat și cu prejudicierea intereselor sale economice în unele sectoare strategice, indispensabile asigurării propriei securități, în timp ce complexul mediatico-politic mimează stări de conflict prin dezbateri de idei, false soluții, adevărate manipulări ale opiniei publice?
-C.P. Efectele acestei realități sunt greu de acceptat de către cetățeni, ele fiind tot mai împovărătoare, când România a pierdut prea ușor capabilități economice esențiale în domenii strategice care puteau să-i ofere stabilitate și securitate pe piața concurențială actuală! Cred că sectorul energetic, industria petro-chimică, infrastructura de transport și sistemul financiar au fost cele mai afectate de luarea sub control de către anumite entități străine ale căror interese nu au rezonat cu interesele românilor. Mai grav este faptul că reacțiile instituțiilor statului, în fața acutizării problemelor amintite sunt ineficiente şi duc scăderea încrederii cetățenilor în aceste instituții!
-Rep. Prin manifestarea corupției și a economiei subterane, cred că nu putem vorbi numai despre corupţie, ci, mai degrabă despre trădarea unui sistem politic în incapacitate, iar, dacă vorbim despre un om cinstit, onest, un naționalist care ar vrea să dea de pământ cu sistemul, cine află despre el, cine îl promovează, cine îi finanțează campania, cine îi acordă timp de emisie, cine îi interpretează declarațiile și cine îl desființează?
-C.P. Ați adus în discuție subiectul corupției, pe care mulți formatori de opinie îl consideră un adevărat flagel al societății românești postdecembriste și chiar o amenințare pentru securitatea națională, deși, cu privire la acest aspect există păreri contradictorii. În opinia mea, corupția e o problemă majoră şi la nivelul spațiului european, aspect confirmat în urmă cu doi ani de un înalt comisar pentru afaceri interne al Comisiei Europene, care declara că subminează democrația, statul de drept și coeziunea socială!
-Rep. Vorbiţi despre economia subterană, fără să amintiţi că Uniunea Europeană arată, prin toate pozițiile sale, și îndeosebi prin legile și normele economice şi politice pe care le impune prin forță, indiferent de sectorul vizat, că este o instituție de tip paravan, care acționează în subordinea și în serviciul marelui capital privat transnațional!
-C.P. Ca o realitate îngrijorătoare cu care se confruntă România, unde evaluările firmelor de consultanță arată că aceasta se situează între 35-40% din PIB, unul dintre cele mai ridicate niveluri din spațiul european, fapt care afectează grav funcționarea sănătoasă a sectoarelor economice și securitatea economică națională, când cele mai afectate domenii sunt producerea şi distriuția produselor energetice, a alcoolului, a tutunului ori a mărfurilor agro-alimentare.
-Rep. Domnule director, e o chestiune de terminologie și de abordare a realităților, dincolo de discursul oficial, pentru că U.E. nu mai este un spațiu democratic din 2006, dar, totuşi, sunt posibile astfel de practici acum, când România aparține nu numai geografic, ci și instituțional, spațiului european, ca membru al Uniunii?
-C.P. Poate că economia subterană este o realitate cu care se confruntă multe dintre statele lumii, inclusiv unele cu o bogată tradiție democratică din U. E., cu toate că autoritățile române au manifestat o continuă preocupare pentru combaterea economiei subterane, atât prin instrumente legislative, cât și instituționale în scopul creşterii colectării taxelor şi impozitelor la bugetul de stat, dar, suntem departe de realizarea acestor deziderate, România având unul dintre cele mai scăzute niveluri de colectare la nivel european, în ultimii doi ani fiind aproape de minimele istorice, pentru că de mulți ani s-a promovat o educație a șmecherilor şi a şmenarilor, în locul educației comportamentale bazată pe spiritul civic şi responasbil!
-Rep. Cred că sunt realități mai mult decât îngrijorătoare, ele având efecte nedorite asupra constituirii bugetului statului și determinând autoritățile să recurgă la creditări externe, atât de mult încât terorismul poate căpăta diferite forme şi se poate disimula după directive europene, reforme economice, împrumuturi la F.M.I, Banca centrală, politici pro-imigrație, negarea suveranității, reducerea populațiilor indigene, etc!
-C.P. Aveți dreptate, retorica publică a fost foarte acidă cu privire la subiectul creditării externe, apreciindu-se că nivelul ridicat al acesteia influențează politicile de stat și poate avea efecte negative în ceea ce privește securitatea națională. Astăzi, datoria externă a României a atins cote îngrijorătoare, de circa 50% din PIB, din considerente bine știute, precum relaxarea fiscală sau măsurile cu caracter social adoptate pe fondul problemelor majore cu care societatea românească se confruntă în prezent, inclusiv efectele pandemiei COVID-19.
-Rep. Perspectivele nu sunt optimiste, câtă vreme în «raiul» capitalist, celulele și zidurile au fost înlocuite cu manipularea ideologică, sârma ghimpată cu șantajul financiar, și gardienii înarmați s-au preschimbat în jurnaliști corupți care trag cu salve neîntrerupte și fără somație în deținuți, cu «gloanţele» unor minciuni letale!
-C.P. Cred că ar trebui să privim şi creditarea externă ca un element care să genereze creșterea capacității productive a capitalului autohton, prin impulsionarea volumului de produse și servicii, dar, pentru aceasta e nevoie de politici financiare coerente, un management macro-economic performant, creșterea nivelului investițiilor și îmbunătățirea guvernanței corporatiste.
-Rep. Vorbe frumoase şi angajamente pe măsură, cu politici economice realiste, adecvate specificului românesc, dar, nu putem porni de la o teză subiectivă, pentru a ajunge la concluzia unei specificități, pentru că ar fi prea ușor!
-C.P. Aceasta e o altă problemă foarte importantă care ar trebui să dea de gândit serios decidenților statului, pentru că trebuie să recunoaștem, România are o economie bazată pe consum, nesustenabilă pe termen lung, ceea ce a determinat Fondul Monetar Internațional să recomande țării noastre regândirea politicilor economice şi să acționeze de așa manieră încât să protejeze valorilor securitare şi să promoveze interesele naţionale pe diverse domenii economice…
-Rep. Glumiţi, domnule director, când spuneţi că F.M.I. promovează interesele naţionale ale statelor, gândite ca instrumente viabile pentru recuperarea decalajelor noastre de dezvoltare față de celelalte state europene!
-C.P. Deși aceste fonduri au reprezentat oportunități excepționale de dezvoltare pentru multe state care nu dețineau capabilitățile de finanțare, România a înregistrat un nivel scăzut de absorbție, în primul rând datorită capacității instituționale deficitare de gestionare a problematicii şi a lipsei resurselor necesare cofinanţării proiectelor.
-Rep. Oare, aceste «lecții» neînvățate, vor determina actualii guvernanți să privească altfel modul de abordare a alocărilor ce fac obiectul Planului național de Redresare și Reziliență (PNRR)?
-C.P. Planul despre care vorbiți, în valoare de circa 30 de miliarde de euro, are menirea de a contribui la redresarea societății românești, greu afectată de efectele pandemiei COVID-19, ținând cont de prioritățile de ansamblu ale U. E. și de necesitățile de dezvoltare ale României în contextul economic destul de instabil și impredictibil!
-Rep. În finalul discuţiei noastre de azi, credeţi că România va beneficia de aceste fonduri generoase, la 15 ani de la aderarea la Uniunea Europeană?
-C.P. Cred că ar fi o dovadă a beneficiilor în plan economic și social ale apartenenței țării noastre la Uniunea Europeană, chiar dacă această infuzie masivă de capital vine într-un context pandemic ce a afectat pe fond întreaga societate românească, într-o măsură greu comensurabilă în cifre absolute! Vor trece mulţi ani pentru ca urmele lăsate de pandemie în societatea românească, să se vindece!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
