Acum, n-aş vrea să se-nţeleagă că toate licitaţiile din România post-decembristă sunt trucate. Mai există – ce-i drept, cazurile sunt rare – miniştri şi primari care fac licitaţiile cu respectarea legalităţii. Se mai anunţă în ziare, deci se fac transparent, se înscriu mai multe firme şi se licitează corect. Totuşi, tentaţia spre hoţie şi şpăgi e mare pe la noi. Ba unii le-au găsit şpăgilor un termen eufemistic şi le zic comisioane.
Dar la capitolul comisioane îşi contabilizează unii primari sau preşedinţio-directori executiv – cum este cazul ec. Ion Poenaru, om uns cu toate alifiile, din fruntea Obştei Peştişani – o cotă parte din investiţiile pe care le girează ca manageri sau ordonatori de credite. Dar ceea ce se-ntâmplă jos, sunt mizilicuri – unele de miliarde lei – în comparaţie cu licitaţiile organizate de unele ministere. La nivel central, pe vremea guvernelor Boc I-VI, şi chiar în scurta perioadă de guvernare eşuată a spionului considerat de acele care l-a nominalizat pentru formarea unui Cabinet pe Mihai Răzvan Ungureanu, se obişnuiau licitaţiile cu dedicaţie. Cazul licitaţiilor câştigate de Dorin Cocoş – care-a făcut şi şoseaua de centură d Târgu Jiului – este cel mai elocvent dintre ele. Şi, uite-aşa, în zece ani de căsnicie, Elena Udrea – Prinţesă de Pleşcoi – ajunse de la un prăpădit de OLTCIT la o avere greu comensurabilă, maşini de lux şi poşete cu cristale Swarovsky.
Aflu că, pe la noi, prin Gorj, au fost şi primari luaţi drept fraieri. Nu numai primari hoţi. Fostul primar din Glogova a contractat o lucrare care până la urmă la costat 50 de miliarde. Costul asfaltării unui drum, dar şi penalităţile acordate timp de trei ani firmei care nu l-a executat tocmai pentru a creşte totalul penalităţilor. Omul n-avea în conturile primăriei aceşti bani, dar guvernanţii de până-n 2012 îl asiguraseră că îi va primi. Şi i-a primit, dar peste ochi. Acum, poetul şi publicistul Nicolae Dragoş crede că Glogova are un primar băiat bun. Dar cu bugetul gol nu va putea face niciodată câte a realizat cel dinaintea lui. Iar cetăţenii nu ştiu multe şi-l vor acuza pe el de incompetenţă. Neştiind de lipsa banilor! La nivelul comunelor, prea multe n-au mai rămas de vândut. Ici-colo, ca la Peştişani, s-a atribuit islazul din Frânceşti cuiva – evident, fără licitaţie – oamenii au protestat şi au rămas cu protestul. La fel, s-a mai concesionat, pe 49 de ani, islazul din Boroşteni. Tot fără licitaţie şi fără a se impune vreun leu redevenţă pe toată această perioadă. Mariana Gureanu, zisă Licoanea, a contestat aprobarea ilegală a Consiliului Local şi a câştigat la Curtea de Apel Craiova. Desfiinţând dania cu titlul gratuit. Iar islazul va fi năpădit de mărăciniş, întrucât falimentara Primărie Peştişani – pe care mai ieri-alaltăieri s-a pus sechestru asigurator pentru o datorie de 29 miliarde de lei vechi – nu are bani cu ce să întreţină islazul!
Ion Predoşanu
