E bine să luăm aminte că Sfânta Scriptură nu poate fi înțeleasă îndeajuns și nu se poate tâlcui îndeaproape, decât printr-o pregătire teologică prealabilă, pentru a fi întăriți în credința noastră prin Harul Lui Dumnezeu, prin viață sfântă și prin multă smerenie, pentru că noi credem şi mărturisim că în viaţa noastră pământească şi în întreaga istorie derulată prin fapte concrete, nu există decât un singur Învăţător Suprem, Dumnezeu-Omul şi Mântuitorul Iisus Hristos. De aceea, nimeni nu poate să se numească pe sine învăţătorul lumii, oricât de mare este cuprinderea gândirii lui filosofice, fiindcă Învăţătorul este Unul Singur care a creat lumea şi care o mântuieşte de păcat. Unii oameni pot deveni învăţăcei, dacă îşi însuşesc din esenţa Învăţătorului Suprem, iar, altfel sunt consideraţi impostori! Aceia care purtăm numele Lui Iisus Hristos, care ne considerăm ucenicii Lui sau urmaşii Lui, trebuie să cunoaştem ceea ce ne-a învăţat El şi ceea ce a făcut El în viaţa pământească! Am putea spune că după 2000 de ani creştinii şi, în general, omenirea aceasta motivată prin cultură şi civilizaţie, nu a ajuns ca să cunoască şi să trăiască ceea ce ne-a învăţat şi ne-a dăruit Mântuitorul Hristos, în pofida faptului că prin vocaţie creatoare, inventăm diferite ştiinţe teoretice şi practice, sisteme etice diferite, dar, din păcate, uităm un un lucru esenţial şi anume, că Iisus Hristos ne-a dat toate principiile care stau la baza tuturor ştiinţelor cunoscute. Spre exemplu, în morală, fiecare gânditor vine cu sistemul său mai bun sau mai puţin bun, mai apropiat sau mai îndepărtat de adevăr, însă, Iisus Hristos vine cu un singur principiu moral de bază: «Să te lepezi de tine însuţi» (Matei 16, 24; Marcu 8, 34; Luca 9, 23), de egoismul sufletului tău, de egolatria ta împătimită, pentru a le înlocui cu iubirea de Dumnezeu, iar în Atotputernicul Dumnezeu să-ţi iubeşti aproapele, pentru că în economie, principiul de bază al lui Iisus Mântuitorul spune: «Feriţi-vă de lăcomie» (Matei 23, 25) şi în consecinţă, puteţi face politica şi economia pe care o doriţi la un moment dat!
,,Doar Sfânta Liturghie mai ţine lumea”! (Părintele Arsenie Boca)
Ştim că în sociologie sunt analizate raporturile dintre indivizi şi dintre comunităţi, dintre popoare şi dintre naţiuni, dintre majorităţi, pe de o parte şi minorităţi, pe de altă parte, iar, Mântuitorul Hristos ajunge să postuleze principiul: «Ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor asemenea» (Matei 7, 12), iar, dacă ţi-aş face ţie, ceea ce aş dori să-mi faci tu mie, fraţi vom fi cu adevărat, deci, apropiaţi om cu om şi popor cu popor! Pentru că asemenea principii de bază trebuiesc scoase din Sfânta Evanghelie, cu prioritate, ele pot fi cunoscute şi aplicate, iar, noi trebuie să citim cu multă atenţie, să recitim cu multă luare aminte, să medităm duhovniceşte asupra Noului Testament pe care trebuie să ni-l însuşim pe deplin. Ca urmare, să nu ne mulţumim doar cu un creştinism formal, limitat la rugăciuni formale şi ritualuri de conjunctură, ci, trebuie să cunoaştem îndeaproape şi să trăim cu adevărat învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos, care este duh de viaţă făcător, pentru că fără aceasta, nu ne putem salva din starea de criză, oricare ar fi natura ei! Dacă nu ne vom întoarce la Hristos, în zadar ne zbatem şi ne tânguim de frica morţii! Printr-o credinţă adevărată şi însoţită de rugăciune, vom putea spune toţi, împreună cu Sf. Apostol Petru: «Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice!» (Ioan 6, 68). Tocmai de aceea, devine foarte important ca în ziua de Duminică și la Sărbătoare să participăm la Sfânta Liturghie, cu toate că de multe ori, inventăm scuze că nu mai găsim timp de rugăciune, că nu mai avem timp ca să mergem la Biserică, deoarece suntem robiţi de prea multe griji lumeşti, de grijile materiale ale zilei de astăzi şi ale zilei de mâine, pentru că atât de mult suntem uneori legaţi de cele materiale şi de proiecte de activitate suprasolicitante, încât nu mai găsim timpul necesar pregătirii hranei duhovniceşti pentru sufletul nostru, care în timpul Sfintei Liturghii, aşa cum ne arată Părintele Dumitru Staniloae: «Sfânta Liturghie este continuarea principală a lucrării lui Hristos în orice timp. Ea ni-L face prezent și ni-L comunică real pe Hristos, în starea permanentă de jertfă și de înviere, ca să ne însușim și noi puterea de jertfă opusă egoismului și plăcerilor trecătoare și să întărim în sufletul nostru puterea viitoarei învieri pentru veșnica fericire a unirii iubitoare cu Hristos și cu semenii! Liturghia este slujba de laudă adusă lui Dumnezeu! Dacă prin celelalte Taine primim anumite daruri, prin Sfânta Liturghie Îl primim pe darul darurilor, pe Iisus Hristos!». Desigur, prin Evanghelia Sa, Hristos ne vorbeşte despre necesitatea de a ne stabili priorităţile şi valorile autentice, pentru că, din păcate, în lumea în care trăim, valorile şi ierarhizarea lor necesară suferă de paradoxul permutărilor continue, iar, deseori, chiar şi imaginea noastră de sine e supusă unor fluctuaţii neîncetate şi trăim din false evenimente supralicitate artificial, în vreme ce omenirea reală se însingurează tot mai mult! Ca un balsam al descătuşării, Sfânta Liturghie este reactualizarea Lui Hristos printre noi, pentru că El viețuiește în noi și noi în El, când Îl însoțim din peștera Betleemului și până la Înălțare. Sfânta Liturghie este slujba centrului cultului creștin ortodox în care Mântuitorul Hristos vine pentru a ne sfinți și a ni Se dărui prin Sfânta Împărtășanie! De aceea, Părintele Arsenie Boca spunea că Dumnezeu se coboară printre oameni și îi suie pe oameni la Dumnezeu! La fiecare Sfântă Liturghie, Duhul Sfânt actualizează pregnant şi face prezentă pentru fiecare credincios în parte, Viaţa Mântuitorului Hristos. Cu certitudine, Calea Vieții nu este ceva ce poate fi deținut de oricine și nici nu poate fi obținută cu ușurință de către toți muritorii! Acest lucru se întâmplă, deoarece viața poate veni numai de la Dumnezeu! Cu alte cuvinte, doar Dumnezeu Însuși deține esența vieții şi nu există nicidecum o altă cale a vieții, fără Dumnezeu Însuși, izvorul nesecat al apei vii a vieții. La slujba Sfintei Liturghii realizăm faptul că din momentul în care a creat lumea, Dumnezeu a săvârșit multă lucrare care implică substanţa vieții, care îi aduce viață omului și Domnul a plătit un preț mare pentru ca omul să poată câștiga viață, deoarece Dumnezeu Însuși este viața veșnică și Dumnezeu Însuși este calea prin care omul este reînviat! De fiecare dată când venim la Sfânta Liturghie, de fapt, suntem în Împărăția lui Dumnezeu, pentru că la începutul Sfintei Liturghii preotul spune: ,,Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor, amin”! La Sfânta Liturghie ne rugăm pentru cei vii, dar și pentru cei morți, pentru cei prezenți, dar și pentru cei care nu pot participa!
,,Liturghia este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ”! (Miitropolitul Bartolomeu Anania)
E bine să-I mulțumim Lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le știm, dar și pe care nu le știm, când ne spune: ,,Cel ce mănâncă Trupul Meu petrece întru Mine și Eu întru el!”, dar ne împărtășim și de cuvântul lui Dumnezeu, pentru că ,,Fericiți sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc pe el!”, mai ales că tot la Sfânta Liturghie, ne împărtășim prin «miride», care sunt firimituri mici de pâine ce se așează de-a dreapta și de-a stânga sfântului Agneț pe sfântul disc, pomenindu-se viii și morții, iar după Împărtășanie, aceste firimituri se toarnă în potir pentru ca toţi cei pomeniți, viii şi morții să se cuminece și ei cu Trupul și Sângele Mielului lui Dumnezeu, Cel Care ridică păcatele lumii. Prin urmare, să ne silim a înţelege că întotdeauna, venim la ospăţul cel Dumnezeiesc din Casa Domnului, la Sfânta Biserică unde ne ospătăm cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, adevarata Cină de mare taină pe pământ! Hrana şi băutura de la masa Domnului, mai pot fi Cuvântul lui Dumnezeu din Sf. Evanghelie, fiindcă predicile din învăţătură sunt o adevărata hrană duhovnicească, iar, cântările cele sfinte, colindele, imnurile religioase cu melodiile lor dulci şi mângâietoare sunt cu adevărat o băutură răcoritoare ce limpezeşte mintea, înalţă sufletul şi întăreşte inima! Cu toate că Sfintele Taine sunt de mare folos omului care vieţuieşte pe pământ, în chip deosebit, prin Sfânta Liturghie căpătăm cele mai mari binefaceri şi dobândim nenumărate foloase de la Dumnezeu, Care nu este niciodată absent din inima omului, ci, trăiește printre oameni tot timpul, pentru că El este fundamentul vieții omului, temeiul existenței omului și o sursă bogată pentru existența omului după naștere. El a provocat renașterea omului și îi permite să trăiască prin perseverență fiecare rol în cadrul fiecărui status! Datorită puterii Lui Dumnezeu și forței Sale vitale de nestins, omul a trăit generație după generație, de-a lungul cărora puterea lui Dumnezeu a fost stâlpul existenței omului și pentru care Dumnezeu a plătit un preț pe care nici un alt om obișnuit nu l-a mai plătit vreodată! Sfinţii Părinţi ne asigură că atunci când ascultăm cu credinţă o Sfîntă Liturghie, cu frică şi cu smerenie, ne aşeazăm la masă cu Preasfânta Treime, cu Maica Domnului, cu Sfinţii Arhangheli şi cu cetele îngerilor şi ale Apostolilor! În timpul Sfintei Liturghii se petrec minuni mari, pentru că în chip nevăzut, mulţi creştini care-şi plâng păcatele, după spovedanie, au posibilitatea ca acestea să fie stropite cu Sângele Domnului Iisus Hristos şi curăţite de petele păcatului! Forța vieții lui Dumnezeu poate triumfa în fața oricărei puteri, fiindcă depășește orice putere tămăduitoare creată de către om, deoarece există și emană strălucirea sa uimitoare, indiferent de timpul sau de locul postulate de către om! În loc de concluzie, să spunem că la fiecare Sfântă Liturghie, cerul se coboară pe pământ ca să participe la prefacerea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului, având ca scop sfințirea credincioșilor și iertarea păcatelor lor, când Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos moare în chip tainic, dându-şi viaţa pentru noi! În felul acesta, El oferă Tatălui Ceresc Sângele Său pentru mântuirea noastră, a celor care ne aflăm de faţă şi care suntem pomeniţi la Sfânta Proscomidie, prin punerea înainte a darurilor pentru jertfă! Când suntem cu sufletul la Sfânta Liturghie, diavolul este ţinut departe de noi, pentru că devenim suflete duhovniceşti, putând oferi şi noi jertfă sfântă de laudă pentru alţii, pentru că aducem cea mai plăcută închinăciune Preasfintei Treimi şi o cinstim pe Maica Domnului, bucurându-ne împreună cu ea de darurile Fiului născut în ieslea din Betleem!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
