-Rep. Domnule director, aş dori ca dialogul nostru să continue, astăzi, pe tema fenomenului migrației, dar să abordăm efectele acesteia asupra societății românești, pentru că avem atâtea exemple în acest sens!
-C.P. Domnule profesor, ţara noastră nu a reprezentat, până în prezent, o atracţie pentru imigranți, datorită particularităților societății românești postdecembriste, aflată într-o scădere continuă a calității vieții, iar imigrantul, prin definiție, este o ființă care evaluează destinațiile posibile din perspectiva oportunităţilor şi avantajelor materiale! Însă, România reprezintă mai mult o țară de tranzit pentru imigranți!
-Rep. Credeţi că este suficientă o astfel de explicaţie?
-C.P. Nu întru totul, deoarece unei astfel de particularități i-aş adăuga și faptul că proverbiala ospitalitate românească nu s-a mai manifestat cu multă generozitate în cazul imigranților, mai ales al celor proveniți din spațiul asiatic sau african.
-Rep. Totuşi, cum explicați o astfel de conduită a omului de rând?
-C.P. Prin faptul că românul nostru a văzut în imigrant, într-o primă etapă, «musafirul» care atentează la locul său de muncă! Să nu uităm rata foarte ridicată a șomajului în primii ani de după evenimentele din decembrie 1989, iar, după aceea, imigrantul a fost asimilat străinului implicat în diverse forme ale criminalității, care constituie un pericol real pentru stabilitatea societății. Ca să nu mai spunem că imigrantul a fost perceput ca un «musafir» nepoftit care afectează în sens negativ datinile, obiceiurile și tradițiile locului, a căror păstrare peste veacuri ne-a menţinut ca popor!
-Rep. O astfel de atitudine poate fi atribuită doar locuitorilor din mediul rural?
-C.P. În acest context, astfel de atitudini s-au regăsit mai ales în comportamentul persoanelor provenite din zonele rurale și din urbanul mic, acolo unde comuniunea de tradiții şi obiceiuri religioase e mai pregnantă decât în marile așezări urbane. Într-un anumit fel, cred că populația de la oraş era familiarizată, chiar și în perioada predecembristă, cu prezența cetățenilor străini, ei constituind adevărate comunități în centrele universitare!
-Rep. Dar se ştie că unii dintre imigranții ilegali care ajung în România se implică în fapte antisociale, semănând frica și panica în rândul cetățenilor!
-C.P. Din păcate, se regăsesc și astfel de situații în unele orașe ale țării, acolo unde autoritățile locale întâmpină greutăți în gestionarea problematicii imigranților, pentru că, iată, pentru prima dată în ultimii ani, județele Timiș și Arad au înregistrat o creștere a infracționalității stradale și asasinate comise de către imigranți!
-Rep. Nu credeţi că sunt şi unele carenţe în legislaţia din ţara noastră?
-C.P. Tocmai în acest sens, mulţi dintre imigranţii ilegali nu se mai tem de forțele de ordine și sunt predispuși la săvârșirea unor fapte antisociale pentru atingerea propriilor scopuri! Desigur, cei mai mulţi, provenind şi din zonele de conflict din spațiul asiatic, sunt familiarizați de la vârste fragede cu armele albe sau cu armele de foc, la care şi recurg aproape instinctiv!
,,Manifestarea unor situații problematice cu care se confruntă societatea românească în ultimele trei decenii, dimensiunea economică fiind doar una dintre fațetele problemei”!
-Rep. Domnule director, astfel de situații grave nu impun şi acțiuni profesioniste din partea autorităților statului, pentru asigurarea climatului de stabilitate socială?
-C.P. Domnule profesor, vedem în spațiul public preocupări foarte serioase în acest sens din partea autorităților responsabile, iar cazurile prezentate anterior sunt, totuși, izolate și nu constituie, din fericire, un comportament generalizat al imigranților!
-Rep. Cum «izolate», domnule director, când autoritățile naționale nu au întotdeauna capacitatea de a gestiona optim problematica imigrației ilegale?
-C.P. Trebuie să admitem, chiar și cu o anumită doză de neliniște, că România, dacă nu acum, într-un viitor nu prea îndepărtat, va avea nevoie de forță de muncă pentru diverse sectoare economice, în contextul în care ne confruntăm cu un deficit datorită emigrării masive, în ultimii ani, a concetățenilor noștri către state din vestul Europei. În acest context, va trebui să fim pregătiți să acceptăm imigranți, să fim toleranți cu aceștia, să ne schimbăm chiar și anumite prejudecăți și să acționăm de așa manieră încât aceștia să se poată integra într-un spațiu cultural diferit de cel din țările de origine. Aici este cheia problemei, în opinia mea!
-Rep. Aţi explicat fenomenul prin «cheia» germană, după cum constat, dar ați atins un subiect sensibil și cu consecințe aproape incalculabile pentru societatea românească, anume, problematica emigrației, aşa că aş dori să ştiu care este opinia dumneavoastră privind exodul masiv al românilor în străinătate, după anul 1990?
-C.P. Într-adevăr, este un subiect foarte sensibil, care, de fiecare dată când îl abordez, îmi generează un fel de emotivitate aparte, pentru că mă duce cu gândul la conţinutul unei cărți cu titlul: «O Românie migratoare!», care tratează această problematică din perspectiva sacrificiilor imense pentru obținerea bunăstării atât de mult visate de către români, mai ales după decembrie 1989!
-Rep. Dar cum putem explica un asemenea lucru?
-C.P. În opinia mea, o astfel de conduită a multora dintre concetățenii noștri este răspunsul dat la manifestarea unor situații problematice cu care se confruntă societatea românească în ultimele trei decenii, dimensiunea economică fiind doar una dintre fațetele problemei!
-Rep. Ca să facem şi puţină psihologie, care ar fi, în opinia dumneavoastră, profilul emigrantului român, acceptat cu precădere în vestul Europei?
-C.P. În primul rând, statele dezvoltate din vestul Europei, dar nu numai de aici, stabile din punct de vedere socio-economic, cele care cultivă de mult timp meritocrația, sunt interesate să primească imigranți cu un nivel ridicat de calificare, iar, în acest fel, apare cunoscutul fenomen de «braindrain» (n.n. exodul persoanelor cu pregătire superioară, a «creierelor»), pe fondul ratei demografice în scădere în multe state ale continentului, ceea ce încurajează migrarea forței de muncă mediu și slab calificată în domenii precum agricultura, construcțiile sau îngrijirea persoanelor!
-Rep. Se impune, totuşi, o diferenţiere mai clară a categoriilor de emigranţi români!
-C.P. Desigur, pentru că în prima categorie prezentată putem vorbi despre o migrație pe termen lung, iar cea de-a doua situație este caracteristică migrației sezoniere, ceea ce trebuie să ne dea de gândit tuturor, pentru că în ultimii ani, majoritatea emigranților români au vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani, adică tocmai populația activă de care țara are atât de mare nevoie!
-Rep. În timp, cum credeţi că s-a manifestat emigraţia românilor în străinătate?
-C.P. Domnule profesor, în primii ani după evenimentele din decembrie 1989 s-a remarcat plecarea românilor în străinătate mai mult ca o «tatonare-explorare» a pieței muncii, pentru că în contextul economic din perioada respectivă, care i-a pus pe mulți dintre concitadinii noștri în situația inedită de a deveni șomeri, însăşi ridicarea vizelor cetățenilor români pentru spațiul Uniunii Europene le-a oferit posibilitatea, începând cu 1 ianuarie 2002, să circule liber, determinând un nou val al emigrației românilor. Totuși, integrarea României în Uniunea Europeană a constituit principalul reper care a favorizat emigrarea în spațiul occidental a persoanelor cu nivel ridicat al calificării, ea fiind determinată și de criza economico-financiară ce se prefigura la acea dată. Spre exemplu, în anul 2007, aproape o jumătate de million de români au părăsit țara, iar pandemia COVID-19, care se manifestă la nivel planetar de circa doi ani, a redus substanțial numărul emigranților români, mulți dintre aceștia fiind nevoiți să revină acasă!
-Rep. De fapt, ne confruntăm cu o realitate crudă a depopulării spaţiului românesc!
-C.P. Pentru că ne aflăm în fața unei realități triste şi potrivit unor estimări statistice, peste patru milioane de români au părăsit țara și s-au stabilit în străinătate în ultimele trei decenii! Mai grav este faptul că, potrivit unui studiu recent, tinerii cu vârste între 16 și 24 de ani își exprimă intenția de a emigra într-un orizont temporar imediat, nemulțumiți fiind de perspectivele oferite de către societatea românească!
-Rep. Aici e «buba», domnule director, nemulţumirea tinerilor faţă de ceea ce le oferă o societate coruptă! Nu este şi aceasta o amenințare pentru securitatea țării noastre?
-C.P. Pentru că migrația externă reprezintă doar una dintre cauzele care concură la depopularea României, chiar dacă termenul folosit poate induce o stare de îngrijorare în rândul opiniei publice, în ultimii 15 ani, populația României a scăzut cu mai bine de două milioane de persoane! Institutul european de statistică previzionează că în anul 2050 România va avea 16 milioane de locuitori, iar în anul 2100 doar 13 milioane. Sunt previziuni sumbre, care trebuie să îngrijoreze românul de rând și să conștientizeze autoritățile statului cu privire la gravitatea situației!
-Rep. Domnule director, să ştiţi că «românul de rând», cum îl numiţi dumneavoastră, are îngrijorările lui de viaţă, problema este ce fac autorităţile statului?
-C.P. La întrebarea dumneavoastră, vă răspund concis! Există o amenințare pentru securitatea națională a României, pentru că afectează însăși fibra identitară națională! Și pentru a fi mai convingător, vă prezint unele date mai mult decât îngrijorătoare publicate de către Institutul Național de Statistică prin care populația României s-a diminuat cu peste 100.000 de locuitori în 2020 şi de mai bine de trei decenii, în România, mor mai multe persoane decât se nasc! Iată, în anul 2020 s-au născut cei mai puțini copii din ultimii 100 de ani!
-Rep. Statisticile acestea sunt ca şi cifrele celor contaminaţi de pandemie, dar trebuie să privim ambele fațete ale problemei, imigrația și emigrația, într-un relativ echilibru!
-C.P. Domnule profesor, trăim într-o societate globală în care trebuie să ne raportăm la valorile și la regulile impuse de globalizare, dar trebuie să ne păstrăm fibra noastră națională, atât de mult încercată de-a lungul istoriei! Suntem parte a lumii globale în care libera circulație a persoanelor reprezintă un imperativ mai mult decât evident şi nu ne putem închide granițele pentru intrarea unor imigranți pe teritoriul nostru național. Să impunem respectarea legislației naționale și internaționale incidente problematicii migrației, pentru că suntem la noi acasă şi, în acelaşi timp, nu putem obstrucționa demersurile concetățenilor noștri de a emigra spre alte zări, unde speră să-și valorizeze propriile resurse, fiind cunoscute capabilitățile românului de a se adapta la diferite situaţii! Avem nevoie de promovarea unor politici economice, sociale, educaționale și culturale eficiente, articulate particularităților noastre naționale, pentru că ne aflăm într-un moment de răscruce în care autoritățile statului trebuie să conștientizeze gravitatea problemei și să acționeze eficient și pragmatic, pentru că doar de clamarea unor necesități românul este sătul!
-Rep. Ce bine o spuneţi, domnule director, iar, pentru că ne apropiem de finalul întâlnirii noastre de astăzi, vă adresez mulțumirile mele și ale cititorilor publicației «Gorjeanul» pentru informațiile interesante pe care ni le-ați comunicat!
-C.P. Domnule profesor, nu aș vrea să încheiem dialogul fără a face precizarea că problematica migrației în spațiul românesc trebuie abordată și din perspectiva migrației interne, cu precădere din mediul urban spre rural, ceea ce a modificat substanțial caracteristicile anumitor regiuni ale României. Satul românesc s-a depopulat masiv în ultimele trei decenii, iar în jurul marilor orașe, care sunt «polii» creșterii economice, au apărut «localități dormitor» în care populația este înstrăinată, tradițiile, obiceiurile și datinile românești dispărând odată cu satul tradițional. Îndemn cititorii noștri să lectureze lucrarea dumneavoastră, «Depopularea mediului rural din România», spunându-le că merită, cu atât mai mult cu cât lucrarea prezintă o radiografiere pertinentă a problematicii la nivelul unor comune gorjene. Valorile identitare româneşti şi patrimoniul cultural naţional sunt supuse unui proces de eroziune continuă ce poate periclita coeziunea identitară, de aceea cred că această problematică este una de securitate națională!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
P.S. Domnul Cătălin Peptan este licențiat în inginerie și în drept juridic, absolvent al studiilor postuniversitare în domeniul managementului securității naționale și deține titlul de doctor în științe tehnice, având o bogată experiență la nivel de top management în instituții de intelligence. În prezent este cadru didactic asociat al Universității «CONSTANTIN BRÂNCUŞI» din TÂRGU-JIU și al Universității de VEST din TIMIŞOARA, unde predă cursuri circumscrise Studiilor de Securitate și Intelligence.
