Nu accepta în jurul tău suflete zdrențuite. Oricât de bun ai fi, oricât de frumos te-ai purta, un astfel de suflet va încerca să fii antidot pentru franjurii pe care, inconștient, a ales să și-i sculpteze interior.
Atât de puține suflete întregi pe Pământ! Dar, lângă un astfel de întreg, plutești, te simți, dintr-odată, acasă. Te invadează pacea. Percepi, cu simțurile tale modeste, lumina. Nu-i agățată la tindă vina. Niciodată nu îți e frică. Te simți alintat cum erai mic/ă. Pace. Liniște. Binecuvântare. Și… o mare de DRAGOSTE. Infinit. Fără explicații. Pur și simplu. O emoție de bine ce te învăluie ca o oază în deșert.
Un suflet zdrențuit e un suflet rănit. Dar, mai ales, automutilat. Inconștient. Pentru că el a ales orbirea și a acceptat negarea. Pentru că repetă programe preluate, din moși-strămoși, din societate, de la atâtea cloști, care nu îl caracterizează și nu i se potrivesc. Într-un demers opac, lumesc. Și astfel, e sugrumată devenirea. Nu mai încape IUBIREA.
Salvează-te, suflete, cât nu-i prea târziu. Conștientizează. Și visul. Și rana. Chiar și macaroana. Savureaz-o în liniște, doar tu cu tine și cu Dumnezeu. Nu e prea greu. Nu faci alergie la proteina din lapte, ci la conflictul emoțional cu zarva din jur. Care, fără să te someze sau să realizeze, te presează, îți încalcă liberul arbitru. Iar mintea ta, prealumească, neobișnuită cu subtilitățile, trebuie să găsească un vinovat de serviciu. Pentru supliciu. Și, cum nu se poate supăra taman pe persoana iubită, ghici ce face? Asociază starea de rău cu amărâtul de lapte din castron. Intoleranță. Alergie. Conflict de separare. De cine, oare?
De n-aș introduce comunicarea asertivă în predarea fiecărei materii lumești, sfinte suflet, să nu mai confunzi, să nu mai greșești! Simplu. Persoana niciodată nu se acuză. Nici în gând, nici pe buză. Lumea noastră funcționează pe principiul cauză-efect. Învață să argumentezi. Și să delimitezi. “Acest comportament mă face să mă simt…” Și alege! Nu te mai lăsa manipulat. Nu ești un tort ce, în formă, se cere turnat. “După chipul și asemănarea Domnului”, ai fost creat! Cum ai putea fi “defect”, “idiot”, “tâmpit” sau “cebăluit”? Nu lua zarva lumii de bună. Puneți doar credința cunună. Fă-ți singur alegerea bună!
E așa un joc de sus și jos între toate, încât adevărul e luat drept nebunie, fugită din ospiciu, iar ipocrizia a fost întronată drept mumă. Purtând cunună.
Fă-ți inima bună! Ești rază de soare! Ești rază de lună!
Adina Popescu
