(A)cumulări cu pierderi

Alegerile din România, fie că sunt alegeri locale sau naţionale, se petrec în interiorul unei naţiuni care nu are nici tradiţie democratică şi nici cultură politică. Propunerea actualei puteri de a comasa alegerile produce economie la buget, buletine de vot şi oameni plătiţi în comisiile electorale, însă concomitent produce pierderi uriaşe partidelor şi nu este exclus ca rezultatul alegerilor să fie contestat până în pânzele albe.

Poporul nu ştie ce trebuie să aleagă, mai ales în zonele rurale unde alianţa USL nu e nici roşie, nici galbenă, iar PDL-ul nu mai e nici el portocaliu. Oamenii ştiu că aceia care pleacă dacă pierd alegerile nu vor plăti nimic pentru răul făcut în timpul mandatului pentru că nu există nici o lege a răspunderii ministeriale sau a răspunderii administrative locale. Aceiaşi oameni ştiu că noii aleşi sunt înainte de toate flămânzi de privilegii şi sătui de aşteptare aşa că şi ei vor face ce au făcut precedentele garnituri, adică îşi vor îndesa banii comunităţilor în buzunare. În concepţia mulţimilor, partidele politice nu există, există doar o adunătură de oameni interesaţi să scoată cât pot de mult din politică. Cum se vede în momentul de faţă, comasarea alegerilor i-ar favoriza numai pe aleşii locali deoarece actualii aleşi ar sta o jumătate de an în plus să primească de la stat indemnizaţii şi alte facilităţi iar senatorii şi deputaţii ar avea numai de pierdut pentru că primarii, actuali şi viitori, s-ar preocupa întâi şi întâi de soarta lor şi de abia apoi de soarta partidelor care i-au înscris în concurs. După consumarea alegerilor comasate, partidele mici îşi vor da obştescul sfârşit dacă nu se vor găsi strategi deştepţi care să spargă actualele cuiburi roşi, galbene sau portocalii. De ce nu convin totuşi alegerile comasate? Pentru simplul fapt că o persoană nu poate candida în mai multe locuri concomitent iar cei care vor rămâne pe dinafară, vor fi scoşi din arhivele de partid. Vă puteţi închipui ce pierdere uriaşă ar fi dacă un primar, un deputat, un senator ar fi scoşi din joc printr-o singură mutare. Ar fi o dramă pentru toată echipa de gornişti din spatele unui asemenea VIP. Desigur, ţara nu ar avea nimic de pierdut, însă gaşca da. Comasarea reprezintă o formă subtilă de asanare a partidelor de veleitari fără să ţină cont de culoarea politică. În 4 ani de zile, orice Agamiţă Dandanache riscă să rămână cu buza umflată, ceea ce nu e deloc rău deoarece oamenii politici de calitate se vor califica şi se vor consacra dacă i-au respectat pe alegători prin faptele lor.

Constantin Bunilă