Tradiţii din şatră – Meseriile ţiganilor

Ţiganii au avut mereu o aură misterioasă, încă de la venirea lor în Europa. Odată asociaţi cu o lume misterioasă a magiei, ghicitul li se potrivea perfect. Totodată, ghicitul era o modalitate simplă de a câştiga bani. De-a lungul timpului, ţiganii au folosit multe metode de ghicit, de la boluri de cristal, cărţi de tarot, până la numerologie şi cititul în palmă.

Totuşi, o explicaţie mai rezonabilă este că adevărata pricepere a ghicitoarelor este remarcabila lor abilitate de a judeca caracterul omului şi a vedea ce-şi doreşte acesta. Adevărul e că oamenii ţin minte ce se îndeplineşte şi uită ce nu se îndeplineşte. Ca o regulă, ghicitoarele nu folosesc ghicitul cu alţi ţigani. În comunitatea lor, ţiganii au alte modalităţi de a prezice viitorul şi de a vindeca. Ţiganii poartă deseori amulete şi talismane norocoase, pentru a preveni necazurile, spiritele rele şi boala.

Ţiganii sunt, probabil, cel mai bine cunoscuţi datorită muzicii lor. Există numeroase izvoare istorice care menţionează muzicieni ţigani cântând pentru regi şi împăraţi. De asemenea, ţiganii au fost întotdeauna preferaţi pentru evenimente ca nunţi sau sărbători. În multe instanţe, statutul de muzicieni de valoare le-a permis ţiganilor să aibă privilegii greu de obţinut altfel.

Ţiganii nu au fost pricepuţi doar la cântat. Alte meserii tradiţionale ale ţiganilor? Ei au fost cunoscuţi ca şi crescători şi vânzători de cai din vremuri străvechi. Caii au fost întotdeauna un important factor economic în viaţa lor, esenţiali pentru stilul de viaţă nomadic, fiind îngrijiţi şi trataţi ca atare. De altfel, ţiganii erau apreciati şi pentru priceperea lor de a trata bolile cailor.

Deseori, ţiganii cumpărau un cal bolnav la un preţ foarte mic, aveau grijă de el, şi când acesta era din nou într-o condiţie bună, îl vindeau la un preţ mult mai mare. De aici iese o altă meserie, negustoritul, unde sunt destul de pricepuţi la tocmit.