În urmă cu 7 ani, Ion Ruşeţ şi colegii săi din Jilţuri, au pus bazele Uniunii Sindicale “Mine – Energie” şi tot atunci au început o activitate sindicală deosebită de cea care se consuma în USMO.
Sâmbătă, preşedintele acestei uniuni era în Franţa, în timp ce preşedintele USME, senatorul Ion Ruşeţ, organiza o conferinţă extraordinară al cărei scop erau alegerile anticipate la nivelul formulei de conducere acest lucru petrecându-se la mai puţin de o jumătate de mandat. Cauza alegerilor anticipate a fost desprinderea Sindicatului Energia de la Termoserv Turceni, condus de Eugen Iovan, care a ales să fie aproape de Condescu şi Manţog.
Nu vreau să fiu cinic dar prostia pe care a făcut-o trupa lui Iovan, a dat libertate echipei lui Ion Ruşeţ şi mai ales senatorului însuşi de a demonstra cât este de iubit de către aceia care îl cunosc cu adevărat.
Aş putea cita o pildă românească, care sună astfel: “înţeleptul nu suferă de lipsa niciunui lucru şi totuşi are trebuinţă de multe; dimpotrivă, prostul n-are trebuinţă de nimic, fiindcă nu ştie să se folosească de nici un lucru, dar suferă de lipsa tuturor”. Cam aşa ar trebui interpretată acţiunea lui Ruşeţ în comparaţie cu cea a lui Iovan, care în momentul organizării alegerilor anticipate mai avea încă un birou de vicepreşedinte în sediul Uniunii Sindicale „Mine – Energie” de la Mătăsari.
Alegerile în sine au fost un exerciţiu cu mare încărcătură democratică. Ruşeţ însuşi, cerându-le celor 136 de delegaţi, din cei 140 convocaţi să nu-l voteze dacă se îndoiesc de loialitatea sa. Astfel, preşedinte executiv a fost ales cel mai tânăr dintre liderii la vârf, Adrian Marciuc, cel care va trebui să se ocupe de treburile Uniunii în absenţa lui Ruşeţ.
Ruşeţ a trasat o linie generică privind promovarea tineretului şi pregătirea lui pentru misiunea de lider sindical, iar el personal şi-a impus ca în două săptămâni de zile, în biroul Uniunii să fie cooptată şi reprezentanta aleasă a femeilor. Martor la tot ce a fost pregătit şi prezentat de Ruşeţ a fost Gheorghe Etăgan, care a reprezentat sindicatul minerilor la această conferinţă.
Analizate în paralel, cele două mari sindicate gorjene dau impresia unor forţe care se duelează, cu deosebirea că sindicatul condus de Ion Ruşeţ n-a cedat şi s-a angajat să nu cedeze niciodată în faţa presiunilor administraţiei, sindicaliştii de la USME înregistrând mai multe beneficii decât cei de la USMO, deşi primii, în număr de 2700 şi-au restructurat formula de conducere la jumătatea mandatului, iar ceilalţi, circa 8500, rămân la mâna şi la mila lui Condescu.
Aşa se face că angajaţii din Mătăsari vorbesc cu optimism despre ziua de mâine, în timp ce minerii din zona Motrului nici nu au curajul să ridice capul de frica disponibilizărilor.
Superioritatea lui Ruşeţ este evidentă pentru faptul că el se poate bucura de ceea ce are şi se bazează pe forţa angajaţilor, în timp ce potrivnicii săi politici uneltesc pe unde pot să-i ştirbească din credibilitate şi nu reuşesc. O dovadă în acest sens a fost şi votul de la Conferinţă.
Constantin Bunilă
