Un gospodar al zilelor noastre

1705

Satul Colibași este un sat de oameni vrednici situat pe malul drept al râului Blahnița ce face parte din comuna Scoarța.
La origini a fost un sat de moșneni, de țărani liberi, nelegați de glie, harnici și gospodari.
Apare în hrisoavele bisericești în primele decenii ale secolului XVIII, biserica din cimitirul satului datând din anul 1781, fiind acum monument istoric.
Ocupația de baza era, ca mai peste tot în mediul sătesc, cultivarea pământului și creșterea animalelor. Satul nu avea mai mult de 80 de gospodării și în jur de 300 locuitori.
Cu trecerea timpului numărul de gospodarii active s-au împuținat, la fel și populația. Astazi sunt mai puțin de 200 de locuitori, în majoritatatea lor pensionari și la vârste înaintate.
Animale nu mai sunt în gospodarii, decât ici și colo, un porc și câteva păsări.
După ultimele reglementari guvernamentale se pare că și acesția vor trebui să dispară din ocupația țăranului român în cel mai scurt timp, prin măsurile impuse, căci se pare ca nu mai corespund cerintelor europene (grajdurile nu mai au dimensiunile adecvate, mâncarea acestora nu mai trebuie constituită și din resturi menajere, etc.,etc.).
În satul Colibasi se distinge însă, încă, un mare crescător de vite, ION ALECXOIU, unicul locuitor al satului și poate al întregii comune care mai are aceasta ,,cândva” nobila ocupație, ce dăinuie din moși-strămoși. De peste 15 ani are aceasta ocupație, odată cu pensionarea – chiar înainte de termen – căci a avut și el un serviciu la stat dinainte de 1989, care mai apoi a dispărut, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea salariatilor acestei țări din ratiuni capitaliste.
Niciodata nu a avut mai puțin de 10-15 animale în gospodarie si astazi la 70 de ani nu-și pune problema să renunțe la cresterea lor.
Locuitorii din satele vecine vin să se aprovizioneze cu lapte și brânză de la el. Este multă cerere pe care nu o poate satisface.
Munca este grea, ești prizonierul propriei ocupații, nu ai timp de odihnă, nu ai week-end la munte sau la mare. Există o diviziune a muncii în familia Alecxoiu, femeia se ocupă de grădină, de treburile casei în principal ca și de lucratul pământului, căci gospodaria mai cuprinde păsări și porci, vița de vie, solar cu legume, pomi fructiferi, plante furajere etc.
Mandru de ocupația lui, Ion Alecxoiu este om al satului care face cinste alături de soția sa Veronica, acestor locuri.
Scriu aceste rânduri pentru ca ION ALECXOIU reprezintă un exemplu greu de urmat, caci ocupatia lui presupune multă muncă, ce nu mai este în ,,viziunea” tinerilor nostri de azi din mediul rural care, atatia câți au mai rămas, au alte îndeletniciri mai puțin profitabile dar cu siguranță mai usoare.
Există mirajul orașului și al străinătății, dar la Gorj, odată cu închiderea mineritului și a activităților conexe ca industrie poluatoare, municipiul resedință de județ va deveni un oraș al pensionarilor si al fabricii de diplome universitare, în care nu toți își vor găsi un loc de muncă și poate singura salvare va fi reîntoarcerea la ocupațiile stramoșești (cu sau fără diplomă universitară…).
Acest lucru, pentru ca guvernantii nostrii nu au nici o strategie locala sau la nivel de țară pentru dezvoltarea economico-socială a satelor și orașelor noastre. Există la fiecare 4 ani, o schimbare gen ,,aceeași Marie cu altă pălarie”, și ne oprim aici cu comentariile pe această temă deși ar fi multe, foarte multe de spus.
Lauda țăranului român, atât cât el mai există ,,și ocupațiilor lui nobile care se vor topi odată cu trecerea timpului, căci hrana poate fi asigurată și din import, de la mall-uri, super-marketuri și alte asemenea super-ok-uri (căci nici limba română nu mai e îndestulătoare în termenii ei strămoșești pentru a defini gama de produse, de servicii, de activități primite din afară…).
Producția noastra din agricultură, a țăranului român și a industriasului român – atât cât și acesta mai există – nu mai are loc pe rafturile magazinelor noastre.
Noi să traim, să putem să consumăm, producția e în altă parte, în vestul Europei, și în alte ținuturi ale lumii moderne și mondene.
Să auzim numai de bine!.
Mircea Ganea – moșnean al satului Colibași

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.