Motto: „Bazele formării civice, morale, trebuie puse în anii școlii primare.”
Ștefan Augustin Doinaș
Chiar așa? Subiectul acestor simple note mi-a fost inspirat de poveștile spuse de mamaia – fostă profesoară de limba și literatura română, ziaristă și acum poeta Maria Șerban Silivaș – nepotului nostru, Alexandru Teodor Dinu, absolvent al clasei a I-a primare. Alex, cum îi spunem noi după prescurtarea primului prenume, se pregătește să plece în tabără la munte, probabil la Moeciu, județul Brașov– căci nici el nu mai știe precis -, o tabără organizată de Școala Gimnazială nr. 5 – Step by step -, din Piața Amzei, Sectorul 1 București. Micuții elevi vor fi însoțiți de cele două învățătoare ale lor.
Alex este așa de nerăbdător încât numără zilele până pe 15 august, data la care părinții trebuie să-l ducă în tabără. Și întreabă: Mamaie, tu ai mers în tabere școlare? A întrebat pe cine trebuie, întrucât eu – fecior din Peștișani, deși am fost tot timpul premiant în Școala Generală din comuna Peștișani – n-am avut o asemenea șansă.
Abia în studenția mea clujeană am apucat să particip la două tabere studențești: prima în 1970, la Costinești, pe Litoralul Mării Negre, grație colegului meu Mircea Șipoș, Șeful Comisiei sociale, iar a doua la Brașov, un an mai târziu, fiind propus de Șefa comisiei sociale a Facultății de matematică-mecanică, Secția mașini de calcul (actuala informatică) a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Dar să revenim la minunatele tabere școlare din regimul trecut. E drept că ele fuseseră o copie aproape fidelă a cercetășiei de pe timpul Regelui Carol al II-lea. Doar că cercetașilor li s-au spus pionieri.
Ele, aceste tabere, fie ele și de pionieri, au fost extraordinar de folositoare. Pe lângă caracterul lor recreativ, în tabără se făceau drumeții, elevii respectau un program de viață, de odihnă și mențineau o curățenie exemplară. Cum s-ar spune acum, elevii socializau și deci legau prietenii ce erau continuate prin scrisori.
Cu ce-or fi deranjat asemenea tabere școlare? Chiar cu nimic. În fond, s-ar fi revenit la cercetășie, iar minunații copii-elevi aveau numai de câștigat în devenirea lor pentru a fi adulții de mai târziu. Firesc, prin jocurile recreative de tabără se dezvoltau din punct de vedere fizic. Și își întăreau sănătatea.
Unde sunt taberele de altădată? Revenind la Peștișani, și acolo se înființase o tabără școlară în clădirea fostului Liceu Teoretic „Constantin Brâncuși”, cu cazare în internatul actualului Liceu Tehnologic cu același nume. La Tismana, vizavi de Mânăstirea Tismana, ctitorie a călugărului Nicodim, și loc de trecere și rugăciune pentru Domnul Tudor Vladimirescu, Eroul Revoluției de la 1821, a fost o altă celebră tabără.
Iar la Năvodari exista chiar o Tabără Internațională pentru copii și școlari. De care, aproape sigur s-a ales praful!
Preș. Klaus Werner Iohannis, ce provine dintr-un profesor de fizică al Liceului Teoretic Agnita, a gândit Programul României Educată. Unul fără nicio finalitate, motiv pentru care BNS (Blocul Național Sindical) i-a transmis o Scrisoare deschisă. Evident, una de protest. Timpul nu e trecut. Doar vacanța de vară din anul 2021 este pe sfârșite. Ce-ar fi ca asociațiile de părinți, cele ale elevilor să se adreseze ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, de obârșie din Bâlta Gorjului și, deie Domnul ca, astfel, lucrurile să se miște puțin.
Este limpede că viitoarele tabere școlare ar reprezenta un câștig imens pentru elevi, viitorul României.
ION PREDOȘANU
