-Rep. Părinte Profesor, cum caracterizaţi atmosfera desfăşurării în acest an a Sărbătorii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos?
-C.N. Ca o perioadă în care ne smerește lipsa efortului și a tensiunii de altă dată şi ne deschide calea noastră spre Înviere! E dificilă munca preotului din zilele noastre, dar nu se compară cu zilele în care eram prinși între dorința de spovedanie a credincioșilor și programul liturgic încărcat, parte integrantă a așteptării Învierii Domnului.
-Rep. Pentru că munca pastorală are întotdeauna tainele ei!
-C.N. Iată, munca pastorală este relativ deschisă, eforturile de a ține în «priza» praznicului comunitățile noastre parohiale sunt la fel. Nu e greu, dar nici ușor! Înțelegem toți că e o chemare în plus la mai multă atenție pastorală și la mai multă sinceritate în ceea ce privește propovăduirea și rugăciunea!
-Rep. Se pare că restricţiile sanitare au determinat, în mod paradoxal, o mai mare apropiere a oamenilor de biserică, o întoarcere către credință!
-C.N. Este posibil, dar poate fi și o lecție de distanțare care crește responsabilitatea socială și pastorală. Eu știu că aceia care aveau în prim-plan iubirea de slujbă și așezarea sufletească pentru primirea lui Hristos la Sărbătoarea Paștelui sunt foarte afectați de aceste măsuri restrictive. Nimeni nu spune că asta ar fi semn de normalitate, dar nici perioada prin care trecem nu este una de normalitate!
,,Rugăciunea de pocăință, de părere de rău, îmi pare acum cea mai importantă”!
-Rep. Ce avem de învăţat în aceste condiţii?
-C.N. Avem de învățat, nu doar în plan uman, foarte mult din această provocare. Una dintre lecții este aceea a ascultării civice, ascultare ce a fost identificată de Însuși Domnul Hristos în acele cuvinte indubitabile: ,,Dați ce este al Cezarului, Cezarului și cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu”, deci cuvinte care, dacă sunt corect aplicate, ne-ar scuti de multe dictaturi sau devieri ideologice.
-Rep. Cum aţi simţit bucuria credincioșilor, la Slujba de Înălţare a Domnului?
-C.N. Cred că nu doar în plan uman, cei mai mulţi dintre noi, ne-am luat învățătură în zilele acestea! Personal, am simţit capacitatea fiecărui creștin de a-și asuma statura mărturisirii sale. Cred că încă o lecție de viaţă este aducerea aminte a zorilor Învierii din chiar ziua de Paşte şi a Înălţării la ceruri. Efortul femeilor de a-L urma pe Hristos părea că nu mai poate fi obiectivat, dar, totuşi, femeile mironosițe, Maria Magdalena, Luca, Cleopa și Apostolii, nu erau în afara aflării Învierii, ceea ce explică esența Prăznuirii noastre şi a întâlnirii Domnului cu ucenicii Săi în ziua Înălţării.
-Rep. Ce înseamnă a trăi deodată bucuria Învierii şi a Înălţării?
-C.N. A trăi bucuria Învierii înseamnă a trăi bucuria vieţii, iar a trăi bucuria Înălţării înseamnă a fi atent la adâncul ei de Lumină! Și în alți ani au fost multe dificultăţi, dar acum suntem toți, iar, pentru acest lucru, deci, cred că e bine să învățăm să prețuim cu mai multă credinţă ceea ce ne lipsește!
-Rep. Cum ar trebui să ne rugăm în această perioadă de după Înălţare?
-C.N. Rugăciunea de pocăință, de părere de rău, îmi pare acum cea mai importantă! În contextul acesta al Covid-ului 19, am început, sper, să ne punem întrebări și asupra greșelilor noastre lumeşti. Ca oameni și ca sistem, se văd fisurile și ruperile din rezistența la necazurile vieţii! De asemenea, vedem că nu banii sunt problema, ci gestionarea lor! Că nu diplomele sunt problema, ci caracterele pe care se afișează știința dobândită! Că demisiile sunt efecte ale unei supraîncărcări de tensiune sufletească, cea mai proastă gestionare a pandemiei, fiind aspectul ei de psihiatrie socială!
-Rep. Ce semnificaţie mai poate avea rugăciunea, în acest caz?
-C.N. Domnule profesor, cred că rugăciunea și meditația la cuvântul lui Dumnezeu se asumă pentru vindecarea multor aspecte și pentru așezarea lor dinaintea Voii Lui Dumnezeu! Or, pocăința le asumă pe toate! Nu o părere fără fundament, ci una vie, smerită și asumată, care să cuprindă în ea fervoarea credinței și echilibrul nădejdii şi a clipei de a ne bucura cu deplină sinceritate!
,,Lumina Învierii şi a Înălţării ne îndreaptă către Iisus Hristos și către viaţa de familie”!
-Rep. Ce au însemnat Învierea şi mai ales Înălţarea, pentru noi, românii, sărbătorindu-i şi pe eroii neamului, mai ales în acest an?
-C.N. Ceea ce înseamnă mereu și mereu: Învierea Domnului Hristos! Biruirea morții acesteia de care ne temem mai mult decât orice pe lume! Biruința împotriva comodității noastre neroditoare în credinţă! Învierea de anul acesta are cu sine și conotația unui post dublat de restricţii sanitare! Un soi de sihăstrie împreună cu aceia pe care-i iubim și ne sunt familia de zi cu zi! Cred, personal, că Înălţarea şi cinstirea eroilor neamului înseamnă restartarea responsabilității noastre, reasumarea familiei, inclusiv prin asumarea distanțării sociale, pentru protejarea celor mai în vârstă. Cu alte cuvinte, Lumina Învierii şi măreţia Înălţării, ne îndreaptă către Iisus Hristos și către viaţa de familie!
-Rep. Cum a răspuns Biserica la regulile impuse prin deciziile guvernanţilor?
-C.N. Cred că în multe privinţe, soluțiile nu puteau fi impuse cu multă ușurință! Multe erau inevitabile, iar Biserica a răspuns corect, în funcție de evoluția stării de fapt, deoarece a parcurs perioada cu persoane acceptate în sfântul nostru locaș, apoi a slujit pe scări sau în afara locașului și acum își împlinește menirea de maică a Neamului ca o Casă primitoare, dincolo de izolarea indicată de lege.
-Rep. Putem spune că trăim una dintre cele mai grele perioade din istoria post-modernă a omenirii?
C.N. Tonul acesta pesimist este dat prin acompaniamentul strident din media de care dispunem pe deplin. În realitate, pandemia aceasta nu trebuie să ne facă să uităm de crizele care se manifestă în plan umanitar, de încălcările democrației din state ale lumii cu pretenții! Pesimismul şi decepţiile nu trebuie să ne facă să uităm de combaterea violenței împotriva persoanelor fragile și rănite sufleteşte, pentru a ține copiii în siguranța zilei de mâine! Este o perioadă grea și pentru că se folosesc de ea oameni fără scrupule, pentru a-și împlini programul ideologic sau afacerile de tot felul! Viaţa pare mai grea pentru că ni se cere să ne aducem aminte că suntem oameni, Creaţia Lui Dumnezeu, după ce am fost dresați, multă vreme, că am fi roboți!
-Rep. Cum apreciaţi actualele norme restrictive, încă în vigoare, când sunt promise măsuri de relaxare a restricţiilor?
-C.N. Actualele norme, care nu sunt bătute în cuie, efortul Patriarhiei de a găsi cea mai echilibrată soluție, cu inerentele riscuri, mi-au adus aminte cât de greu este să lucrezi în favoarea oamenilor, fără să expui oamenii! Ca orice instituție socială, Biserica își caută ritmul în care poate menține vie nădejdea cuminte a oamenilor. Biserica este una din contribuțiile cele mai importante la starea de fapt din Țară şi sunt bucuros de modul în care Biserica și-a asumat misiunea sa, nu doar spiritual, dar și material! Învățăm să păstrăm în minte ceea ce am fost şi ceea ce suntem, de aceea, personal, cred că am trăit zilele Paștilor cu bucuria Luminii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
