Dată fiind relaţia deosebită pe care o am cu Excelenţa sa, Prinţul dr. BOGDAN CUZA, strănepotul Domnitorului ALEXANDRU IOAN CUZA, am intrat în posesia acestei minunate cărţi care constituie una dintre tezele de doctorat ale un spirit care s-a cristalizat cu atâta strălucire prin darul proniei divine, în mintea şi în sufletul întemeietorului României moderne. Cartea este apărută la Editura Academiei Române, Bucureşti, 2020, dovedindu-se atât de profundă şi de amplu diversificată în abordările sale, încât nu ştii ce trebuie să abordezi cu prioritate sau ceea ce poţi să accentuezi cu deosebire, fiindcă: «O carte, aşa cum spune Emil Cioran, trebuie să adâncească răni, să le provoace chiar! O carte trebuie să fie o primejdie. N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui», însă Excelenţa sa, dr. Bogdan Cuza, nu se lasă copleşit de prejudecăţile unor autori consacraţi, ci, mai mult ca oricare alt autor, discerne şi merge mai departe pentru a convinge că demersul domniei sale este unul coerent şi comprehensiv, cu precizarea că mai întotdeauna, cititorul îmbină pasiunea cu interesul, înclinaţia cu proverbiala curiozitate strict omenească. În această amplă dizertaţie, cititorul va găsi diverse motive pentru a duce lectura până la capăt, constatând că demersul analitic are şi un sens profund conceptual, pentru că îl stimulează, pentru că necesită un timp al reflecţiei, mai ales că textul nu este în întregime transparent şi e greu de parcurs până la capăt, în vreme ce el, cititorul pasionat, se va apleca asupra lecturii de dragul ei, de plăcere, lăsând pe seama specialiștilor teoretizarea acesteia, fără modele de interpretare exhaustivă, chiar cu un gen de risc asumat de a rămâne la nivelul de lectură inocentă şi de circumstanţă.
,,Orice problemă juridică, teoretică, mai ales, dar şi practică, poate conduce la fundamentele cunoaşterii”!
Această lucrare de strictă specialitate şi de înaltă ţinută academică demonstrează faptul că din punct de vedere practic, cea mai simplă definiţie a lecturii bune pare să fie şi cea mai hedonistă, iar, din punct de vedere teoretic, lectura cea mai potrivită este aceea care produce maximum de plăcere şi de împlinire sufletească asumate de către cititor. Este foarte important ca o lucrare de specialitate să trezească interesul pentru lectură, rămânând ca mai târziu, acesta să se transforme într-o adevărată pasiune pentru un domeniu vechi de când lumea, dar, complex şi controversat ca şi meandrele lumii! Trebuie subliniată importanţa faptului că, încă de la început, am surprins preocuparea autorului de a explica fundamentele conceptuale ale cercetării domniei sale, exprimându-se tranşant, sincer şideschis: ,,Demersul teoretic realizat prin această lucrare se plasează inevitabil în sfera unor concepte fundamentale. S-a demonstrat că există o solidaritate a conceptelor, în special a celor plasate în familii conceptuale (teza Duhem-Quine) şi că orice problemă juridică, teoretică, mai ales, dar şi practică, poate conduce la fundamentele cunoaşterii. Într-adevăr, tema cercetată se plasează pe terenul cunoaşterii juridice, reprezintă o expresie a cercetării ştiinţifice, are în vedere complexitatea dreptului, a definirii sale, a fenomenului juridic, a necesităţii abordării sale de către doctrina juridică, epistemologia juridică, teoria generală a dreptului, iar, după cum filosofia dreptului antrenează concepte juridice, aşa şi criticismul juridic îşi propune contribuţii care implică şi creativitatea juridică în context cultural! Acestea marchează decisiv cercetarea efectuată. De aceea, am încercat să îndeplinim această obligaţie epistemologică, pentru ca aceste repere conceptuale fundamentale să cristalizeze rezultate ştiinţifice exemplare, rod al cercetării efectuate de către zeci şi zeci de autori, sintetizate în lucrări care pot fi adevărate platforme teoretice pentru creativitatea juridică. Altfel spus, ne-am dorit ca abordările inovatoare propuse să fie legitimate de aceste platforme, ele nefiind expresia unor opţiuni pur şi simplu personale şi aleatorii. Desigur că nu ne-am propus abordări cu tendinţe exhaustive, fiecare dintre termenii abordaţi fiind obiectul a numeroase lucrări în literatura de specialitate. Am vizat doar nucleul conceptual strict necesar, cât şi relevanţa acestei incursiuni pentru cercetarea temei de faţă”, poate, tocmai pentru a fi lansată cititorului o adevărată provocare în vederea detalierii conţinutului acestei lucrări excepţionale! Aşa cum subliniază şi Academicianul Răzvan Theodorescu, în multe abordări anterioare: «Conceptele sensibile şi imaginile erau considerate apanajul artei, esteticii ca teorie a frumosului, creaţiile literar-artistice fiind ignorate, de regulă de jurişti, pe terenul doctrinei juridice. În mod intuitiv, mari creatori de drept sau de doctrină juridică, în acelaşi timp oameni de cultură, au intuit şi invocat sporadic, dar semnificativ, mai ales în domeniul simbolisticii dreptului, imagini, metafore, emoţiile umane, patetismul şi sublimul în drept. Însă acestea nu erau considerate apartenente teoriei ştiinţifice despre drept», iar ceea ce caracterizează şi înnobilează această lucrare este tocmai capacitatea autorului de a evoca idei şi concepţii care transcend percepţiei comune până dincolo de semantica şi semiotica teoriei ştiinţifice a dreptului, pentru a invoca texte fundamentale de o manieră proprie crestomaţiei, prin trimiteri la creaţii culturale, eseuri, studii, imagini şi metafore care iradiază concertat în domeniul complex al spiritualităţii juridice. Desigur, din perspectiva teoreticianului jurist şi a omului de cultură elevată, uneori «se exprimă şi susţinerea cultivării juridice noncaptive, a depăşirii şi integrării nivelului în care aceasta este înţeleasă doar ca management al informaţiei juridice, epurată de valori», dar unele aserţiuni teoretizante şi cu o anumită înclinaţie criptică vizează mai mult decât valoarea interpretărilor de specialitate şi validitatea axiologică a textului.
,,Tema cercetată se plasează pe terenul cunoaşterii juridice, reprezintă o expresie a cercetării ştiinţifice, are în vedere complexitatea dreptului, a definirii sale”!
Într-o lucrare ca aceasta, care nu este doar de strictă specialitate, viciul lecturii şi dependenţa de cuvântul scris, tentaţia de cufundare în lumea ideilor prin intermediul cărţii, ar fi de dorit să nu mai rămână doar apanajul unui transfer conceptual regresiv, ci al unei ancorări ocazionale integrative care depăşeşte abordarea pe baza unei imagini schematice şi idilice! Este de la sine înțeles că viața noastră mai cuprinde și alte lucruri, nu doar povești pe care să le citim pentru delectare, fiindcă nu suntem preocupaţi numai de povești, însă fără poveste, fără posibilitatea de a scrie și de a citi povestea vieții, nu însemnăm nimic sau însemnăm foarte puțin! Se spune că Arta este o provocare pentru timpul care ne ia și ne macină, că piramidele de la Giseh sunt chemări ale eternității, ca şi poeziile lui Rimbaud sau Cupola Capelei Sixtine, dar, în termeni mai mult decât obişnuiţi şi tradiţionali, autorul se raliază unui crez profund şi creativ potrivit căruia procesul vieţii sociale este o configurare concret-istorică de multe ori imprevizibilă prin falia normelor juridice, pentru a sintetiza faptul că multe dintre creaţiile perene ale spiritualităţii româneşti sunt specificităţi comunitare ireductibile. În concluzia acestei prime prezentări, să precizăm că lucrarea de faţă cuprinde rezultatele unei cercetări aprofundate a unor aspecte de ordin teoretic şi practic referitoare la condiţiile de valabilitate ale unui nou orizont metodologic în cunoaşterea juridică, pornind chiar de la conotaţiile afectivităţii şi ale dreptului, trezind chiar preocuparea pentru faptul că interesul pentru dezvoltarea ştiinţifică a acestora este determinat în special de adoptarea Noului Cod civil care aduce modificări semnificative instituţiilor juridice aflate în legătură cu actul juridic bilateral prin raportare la reglementarea acestuia conform Codului civil din 1864. Nu încape îndoială că importanţa studiului evidenţiat pe parcursul lucrării constă în prezentarea sistematică şi comparativă a condiţiilor de validitate ale genialităţii spiritului românesc şi ale dimensiunilor sale juridice, din perspectiva normelor juridice corespunzătoare reglementării Codului civil din 1864, respectiv Noului Cod civil. În acest sens, cartea debutează cu prezentarea problemelor generale care privesc istoria neamului românesc legată de protoistorie şi spiritualitate, fiind reliefate modificările aduse de dispoziţiile Noului Cod civil, prin analiza implicaţiilor pe care le presupune introducerea unor noi instituţii în domeniul condiţiilor de valabilitate ale ortodoxiei neamului românesc, aceasta fiind apreciată ca o dimensiune structurală a juridicităţii, fără însă a face abstracţie de opiniile oferite de doctrina şi de soluţiile jurisprudenţiale aferente unor reglementări anterioare, care, aşa cum spuneam, potenţează genialitatea creaţiei spiritului românesc, de la basmul narat la «Mioriţa» şi «Meşterul Manole», până la Balada lui «Constantin Brâncoveanu», continuând cu marii domnitori români şi cu spiritul european al lui Dimitrie Cantemir şi al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza. (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
