Este o plantă simbiotică, se formează mai ales pe arborii foioși și crește în zonele cu climat temperat din Europa și în America.
La noi în țară este întâlnit în pădurile de foioase, dar mai ales pe stejari, iar în livezi se dezvoltă pe pruni. Este un lichen tufos, de mărime medie, corticol, erect sau pendul, are culoarea cenușie sau oliv închis și ramificațiile talului elastice și moi.
Talul este mai închis la culoare pe fața superioară și mai deschis pe cea inferioară.
Compoziție: lichenina, acid cetraric, acid lichenic, acid stearic, acid everinic, acid ursinic, eozina, rizoninic, lecanoric, orcina, oxalat de calciu, oxalat de potasiu, vanilina, lactone, substanțe triterpenice, principii amare, mucilagii, sparasol, depside, depsidonel, esteri fenolici, cloratranarina, ulei volatil
Acțiune: emolientă, calmantă, colagogă, digestivă, tonică, antispastică, febrifugă
Indicații terapeutice
Uz intern: afecțiuni hepatice, amigdalită, anorexie, atonie gastrică, bronșite, convalescență, dizenterie, diabet, diaree, dispepsii, dureri de gât, faringită, ganglioni inflamați, greață, gripă, inflamația tubului digestiv, intoxicații cu metale grele, insuficiență pancreatică, laringită, migrenă, pancreatită, pneumonie, răceli, răgușeală, rău de mare, stări febrile, traheite, tuberculoză, tumorile tubului digestiv, tuse, vărsături – sub formă de pulbere de plantă luată ca atare, tinctură, se poate face și infuzie sau decoct.
Uz extern: răni greu vindecabile – sub formă de comprese cu infuzie sau pulbere aplicată local.
ALEXANDRA CRUCERU
