Viclenia, minciunile, intrigile sociale şi manipularea atenţiei publice au dovedit a demonstra ”virtuţile” actualei puteri, avându-l ca mentor chiar pe primul ales al ţării. În spatele acestora se lucrează vârtos pentru dictatorizarea deplină în toate domeniile societăţii româneşti, eliminându-se într-un mod agresiv tot ceea ce înseamnă forţe politice şi civice opozante.
Şi cineva este maestru în arta confecţionării dosarelor penale – justificate ori ba şi utilizarea lor doar la timpul potrivit, pentru intimidare şi şantaj, stabilindu-se ţinte precise fără ca justiţia să-şi facă datoria până la capăt, dacă totuşi vrem a ne dumiri că mulţi lideri de partid manevrează bani murdari şi au averi imense, nejustificate. În schimb, nu se vede nicio construcţie de proiecte benefice scoaterii României din impas ci doar un permanent circ mediatic şi o compromitere generalizată în ochii opiniei publice.
Totodată, regimul portocaliu aruncă pe piaţă, în stilul lui diversionist şi anticorupţia de paradă, iar în momentul în care ”jocul” se încinge, atingând vârfurile, totul se sparge precum baloanele de săpun la o simplă adiere a brizei de partid, ce bate dinspre palatele Cotroceni şi Victoria, evident, totul cusut cu aţă albă.
Cârmuitorii neamului au ajuns în punctul de nu-i mai crede lumea
Şi pentru că, cârmuitorii neamului au ajuns în punctul de nu-i mai crede lumea, o dovedesc sondajele de opinie, ba mai mul decât atât se vede treaba că din scandalurile cu traficul de influenţă şi corupţia din vămi, putem a înţelege câte ceva şi despre traseul banilor de la pioni la regine şi rege, având chiar convingerea că pică bine şi îndemnul binefăcător, ”camarazi – furaţi bine”. În final, este pusă bomboana pe botul ruşinii, de vreme ce talibanii – gardişti au respins categoric orice modificare în statutul PDL, vizavi de pedepsirea şi chiar excluderea din partid a făptuitorilor unor acte de corupţie. După cum, nicăieri în lume un şef de stat nu-şi permite să încalce Constituţia, amestecându-se frecvent şi brutal în treburile interne ale unui partid, a da ordine şi a-i direcţiona inclusiv viitorul politic. La fel, prin cacealmaua cu ”premier tehnocrat”, s-a urmărit practic temporizarea valului de nemulţumiri sociale, fiind evidentă incompetenţa actualului guvern, dar pe altă parte şi un moment de şantaj, cu trimitere la opoziţia din interiorul PDL, în primul rând, ai liderilor tradiţionali (de ani de zile aceeaşi găselniţă şmecheră!) care nu mai prea sunt dispuşi să asculte ordinele Stăpânului, iar pe de altă parte nici să-şi vadă năruite privilegiile şi accesul la sursele de îmbogăţire prin poziţiile de autoritate ce le deţin în partid.
Iar pentru ca tacâmul dezastrului naţional să fie complet, iată că după Congresul UDMR se întrevăd presiuni mult mai puternice pentru urgentarea aprobării în Parlament a Legii şi statutului minorităţilor şi bineînţeles, de aici – autonomia Ţinutului Secuiesc. Şi după cum se vede treaba, PDL este fidel colaboraţionismului în tandem, trădând pe faţă interesul naţional, unitatea şi integritatea României, doar de dragul de a rămâne cu orice preţ la frâiele guvernării. Apoi, penibilul extrem de periculos, al regimului Băsescu nu se opreşte aici, de vreme ce interlopul Bercea Mondial a trebuit să atenteze la viaţa unui nepot de frate, pentru ca publicul larg să afle că acest individ extrem de periculos are la activ în jur de 120 dosare penale fără ca justiţia să-l ”înfunde”. Asta întrucât un astfel de personaj şi-a făcut legături de rudenie cu prim-procurori, senatori, prefecţi, preşedinţi de partid, chiar cu Mircea Băsescu – fratele preşedintelui, care până la urmă nici domnia sa nu-i străin de situaţie, de vreme ce Bercea Mondial i-a oferit primei doamne a României un colier-cadou, perechea prezidenţială primindu-l cu satisfacţie în văzul televiziunilor, chiar au jucat hodoronc –tronc în hora ţigănească.
Atunci, nu suntem de râsul lumii, deşi şeful statului, dintr-o poziţie deloc comodă hăhăia în stilu-i caracteristic în faţa presei că ”la ce i-au folosit relaţiile astea lui Bercea Mondial”, sau mai precis, când cauţi să faci dovada publică a incoruptibilităţii, clamând a fi ”fată virgină”, când în campania electorală curgeau pe banda rulantă sponsorizările de unde numai Dumnezeu mai ştie, nu este până la urmă tot o mare pârşevie? În plus, cu toate aceste spectacole, ale anticorupţiei de paradă, zona portului Constanţa continuă să fie ocolită de controale, când se ştie bine că acolo cârcăie marea contrabandă, dar îi lăsăm pe infractori să-şi dosească vinovăţia. Or, miliardele de euro – deficit aveau să fie recuperate prin tăieri de salarii, pensii, ajutoare sociale, concedieri masive, etc., şi nu extrase din economia subterană, contrabandă şi evaziuni fiscale – controlate de către grupurile de interese şi lumea interlopă, care buzunărea fără milă statul român şi pe cetăţenii acestei ţări.
Suntem la mâna FMI care sugrumă populaţia
Aşadar, pe cine şi în ce să mai crezi, ajungându-ne deja cuţitul la os, când Zeus-ul politicii româneşti şi toată haita portocalie aflată la putere ne-au dovedit clar, că nu au capacitatea psihică, mentală şi raţională de a-şi face datoria faţă de ţară, asistând cu toţii cum dau rateuri după rateuri pe toate fronturile – dezastru intern, iar pe de altă parte o catastrofă în planul politicii externe, unde nimeni nu mai dă pe actuala putere din România nicio ceapă degerată. În schimb, suntem la mâna FMI care sugrumă populaţia, profitând din plin de incompetenţa structurilor instituţionale româneşti – de la preşedinte şi premier, la cei din ministere, agenţii, regii, deconcentrate, ş.a.m.d., care nu sunt în stare să acceseze miliardele de euro din fonduri europene, din simplu motiv că promovarea pe funcţii se face nu după criteriul profesional şi al competenţei, ci numai după fidelitatea faţă de PDL şi de celelalte formaţiuni politice ce alcătuiesc monstruoasa coaliţie.
Or, nu trebuie uitat că în spatele acestor maşinaţiuni de culise, meschine, (vedem ce se întâmplă la alegerile locale ale unui partid militarizat, având candidaţi unici pe funcţii, în rest nimic nu contează!).
România a fost pusă pe butuci, iar ei, cei ce fac în continuare jocurile au în mâinile lor comunităţi vii şi destinele celor ce urmează în timp după noi.
Bunăoară, în ultimii doi ani s-au cheltuit zecile de miliarde de euro veniţi din împrumuturi externe fără ca românii să ştie pe ce au fost risipite astfel de sume imense de bani. Un exemplu concludent îl oferă Ministerului Dezvoltării şi Turismului, de unde banii circulă anapoda, beneficiind de aşa zisele investiţii, în primul rând clientela politică şi aleşii din arcul guvernamental. După cum, se cheltuiesc bani grei pe studii de fezabilitate, adeseori trucate şi de foarte multe ori, lucrări neîncepute sau abandonate. În altă ordine de idei, se fac investiţii inutile şi la preţuri cu mult peste valoarea reală a obiectivelor respective, mărturie între altele fiind construirea unor săli de sport, telegondole, etc. în localităţi depopulate, unde nici măcar păsările cerului nu vin să facă mişcare, etc.
În fine, se vorbeşte tot mai ipocrit la palatele Cotroceni şi Victoria despre ieşirea din criză (a câta oară?) la sfârşitul acestui trimestru, dându-ni-se chiar o dată precisă de parcă s-ar schimba fusul meridian şi ora de vară. Numai că nu apar şi semnele vitale, câtă vreme exportăm cam 30 % din PIB în timp ce alte ţări precum Ungaria, Cehia, Polonia chiar Bulgaria exportă echivalentul a 55-79% din PIB, populaţia României, trăieşte tot mai rău, crescând accelerat preţurile şi scăzând dramatic consumul, s-a adâncit la rândul său deficitul balanţei comerciale, fiind mai mare cu 11,3 % decât pe ultimele 9 luni ale lui 2010. La fel, şomajul este în creştere, existând peste un milion persoane – active fără un loc de muncă, dar ne plângem că nu există bază de impozitare pentru plata pensiilor, iar accesarea fondurilor europene este lovită de nulitate. Şi asta în condiţiile în care România a virat în bugetul Uniunii Europene între 2007-2010 peste cinci miliarde de euro şi a primit în schimb pentru proiecte în derulare doar 5 % din cota repartizată, de peste 30 miliarde de euro.
România are nevoie ca de apă de unităţi productive noi, competitive
Din păcate, lipsesc şi resursele interne, pentru investiţii, iar capitalul străin ne ocoleşte tot mai mult în ultima vreme din motive lesne de înţeles, deşi România are nevoie ca de apă de unităţi productive noi, competitive, agricultura şi turismul sunt la rândul lor în stare de avarie, nu avem o autostradă adevărată (cele existente sunt pline de gropi), infrastructura feroviară este atât de uzată încât a devenit un iminent pericol pentru siguranţa călătorilor şi exemplele ar putea continua pentru oricare domeniu de activitate din societatea românească. Atunci, de ce ne turuie Băsescu-Boc şi trepăduşii lor propagandişti că România îşi revine, economia naţională e în creştere, iar dacă vom mai strânge cureaua şi bla bla bla, o vom duce, vezi Doamne, în următorii ani foarte bine? În realitate, este vorba de o miştocăreală perfidă, în condiţiile în care, având de partea lot toate structurile şi pârghiile de putere, astfel de personaje nu au nici măcar bunăvoinţa de a se apleca cât de cât pentru binele acestei naţii, în schimb marşează puternic pentru satisfacerea intereselor lor, fiind deopotrivă corupţi din cap până-n picioare.
Paradoxal, cu toate acestea îi alegem, îi promovăm, îi iertăm, iar ei profită din plin de veşnica noastră naivitate şi chiar prostie, răsplătindu-ne doar cu mizerii şi cu un rău de proporţii pentru viaţa şi condiţia noastră umană. De ceva vreme se zvoneşte prin târg despre ceva sugestii şi influenţe externe şi prin urmare constituirea Uniunii Social Liberale ar fi varianta credibilă transferului de putere într-un moment în care românilor le-a ajuns deja cuţitul la os. Numai că trebuie să răscolim şi conştiinţele, şi mai ales responsabilitatea votului la urne dacă se vrea ca în România să primeze, în primul rând, interesul public, naţional, nu ciocoismul şi dictatura.
Vasile Irod
