Naşterea Domnului a avut menirea şi puterea de a schimba mersul lumii, destinul omenirii, dovedindu-se un eveniment crucial care a avut loc datorită dragostei Lui Dumnezeu pentru oameni, iar această semnificaţie majoră se prelungeşte în activitatea pământească a Mântuitorului, mai ales că predicarea de către Mântuitorul Hristos a Împărăţiei lui Dumnezeu trebuie văzută prin faptul că Domnul Iisus Hristos le vorbeşte oamenilor despre o nouă taină, cea a Împărăţiei Veşnice! De aici, ideea de ascultare este importantă, deoarece, dacă omul a căzut de la Faţa Lui Dumnezeu datorită neascultării de porunca divină, redresarea, mântuirea trebuia să se bazeze pe ascultare, adică, pe atitudinea pe care omul trebuie s-o aibă permanent pentru a-şi împlini menirea pentru care a fost creat. Desigur, în cazul relaţiei originare dintre om şi Dumnezeu, porunca a venit de la Dumnezeu în calitate de creator şi Părinte, de Stăpân Atoateţiitor şi Atoateştiutor, din vreme ce omul, fiinţa creată, trebuia să asculte, fapt care ţine de logica şi ordinea unui sistem al proniei divine, mai presus decât sistemul de gândire al logicii omeneşti. De aceea, Mântuitorul Hristos, la rândul Lui, declară de mai multe ori că a venit să împlinească porunca Tatălui Ceresc (Ioan 17, 4; Luca 22, 42), iar, Întruparea este un act de împlinire a Voinţei Lui Dumnezeu, de ascultare. Deci, ascultarea de Dumnezeu face loc minunii, iar minunea generează misiunea, pentru ca noi să înţelegem că la fel ca în cazul ascultării şi al minunii, un al treilea aspect, adică, misiunea, se regăseşte în minunea Întrupării, care a constituit începutul misiunii Domnului nostru în lume, cu toate că activitatea publică a început-o mai târziu. Deci, Naşterea Lui Iisus Hristos poate să semnifice faptul că Dumnezeu, iubind creaţia Sa, chiar căzută în păcatul neascultării („Chipul slavei Tale cele negrăite sunt, cu toate că port rănile păcatului”), rânduieşte întruparea Cuvântului divin, a Fiului Său în istorie, iar, aceasta se împlineşte neabătut ca o ascultare de poruncă ce se continuă de două mii de ani, izvorând din minune şi făcând minuni cu fiecare suflet care Îl cunoaşte pe Dumnezeu spre mântuire: „Căci aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine singurul, adevăratul Dumnezeu şi pe Unul născut Fiul Tău pe care L-ai trimis” (Ioan, 17, 3). Aşadar, fraţi creştini, în fiecare an, noi, oamenii, retrăim apariţia minunii Naşterii Domnului, care se continuă la nesfârşit! În acest caz, fiecare zi este un „astăzi” mântuitor, cum frumos zice o cântare: „Astăzi este începutul mânturii noastre şi arătarea tainei celei din veac” (Troparul Bunei Vestiri), pentru ca noi să înţelegem în fiecare clipă minunea faptului că Întruparea Fiului Lui Dumnezeu a schimbat destinul omenirii şi a pecetluit Voinţa Tatălui Ceresc!
Profesor VASILE GOGONEA
