Luni, 12 octombrie 2020, tatăl meu, Teodor Voicu, împlinește o frumoasă vârstă de 65 de ani. Deoarece îl sărbătorim în familie și învață să se bucure în tihnă de pensie, am considerat momentul nimerit să trimit la ziar-desigur, cu acordul autorului- o scrisoare pe care fostul elev, Apetroaei Florin Mihai din clasa a VIII-a, i-a adresat-o la finalul anului școlar în semn de prețuire. Este savuroasă și sinceră, așadar nu mi-am permis modificări asupra textului:
,,1 Iunie 2020 sau un alt 32 mai
Domnule profesor…
Sincer, chiar nu îmi găsesc cuvintele în această situație, dar vă voi spune cu acelea pe care le mai am, că de-a lungul celor trei ani de când ,,chiar fac carte” cu dumneavoastră, am învățat că unele lucruri chiar trebuie prețuite la maximum, atât timp cât le mai avem. Vă spun asta, deoarece ne-ați părăsit foarte devreme, dar zic eu că ați făcut cea mai bună alegere în acest caz, deoarece ați scăpat de toate ,,pofesoarele” care vă nelinișteau.Dar toată această plecare are și o parte rea, aceea că școala este nimic fără dumneavoastră și orice profesor va veni, nu vă va înlocui cu adevărat. Pe ,,cealantă” parte, rămânem cu toată învățătura desprinsă din povestirea dumneavoastră depănată de-a lungul anilor. Concluzionez că- în ceea ce mă privește- ați fost și sunteți cel mai bun profesor pe care l-am cunoscut. Dar, o mai avem și pe domnișoara profesoară Ștefania, care încearcă din răsputeri să trezească această școală la realitate, dar…degeaba.
Cu mult respect, elevul dumneavoastră, Mihai
#stimășirespect#
#AlbeniCity#”
Material cules de prof.Pânișoară Elena –Ștefania, fiica domnului profesor Teodor Voicu
