Aşa cum a fost menţionat în consemnările anterioare cu privire la sărbătorirea, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a Hramului «Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana», al Sfintei Mănăstiri Târgu-Logreşti, date fiind profunzimea şi frumuseţea excepţionalului cuvânt de învăţătură al Preacuviosului Arhim. Ioachim Pârvulescu, Stareţul Mănăstirii Lainici, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, ca să împlinim promisiunea făcută, vom prezenta şi ultima parte a cuvântului duhovnicesc rostit la această sărbătoare, chiar dacă o facem cu oarecare întârziere, demersul nostru fiind întreprins pentru a nu pierde din vedere ideea potrivit căreia, în baza unei logici proniatoare a credinţei, în Biserica Lui Hristos avem întotdeauna «armele» şi «medicamentele» care vindecă oamenii, pentru că:
,,În biserică este vorba despre sacralitate, iar, biserica este ca un «spital» duhovnicesc ce îi face pe oameni sănătoşi”!
,,La fiecare Sfântă Liturghie, noi avem Sfânta Împărtăşanie, prin care nu ne contaminăm, cum spun unii necredincioşi, deoarece Biserica nu contaminează, ci, Biserica face «igienizare» spirituală, iar, Sfânta Împărtăşanie este «focul răcitor», un foc al sfinţeniei, un foc eminamente curăţitor! Când mergem la biserică şi sărutăm icoanele, trebuie să ştim că ele au o aură energetică a Duhului Sfânt, ca şi sfintele moaşte! Să reţinem cu mare atenţie, că în Acatistul Sf. Ier. Calinic se spune că, sărutând sfintele moaşte, «mi-am sfinţit simţurile», iar, la Sfânta Împărtăşanie, noi pregustăm («împrumutăm») trupul şi sângele Mântuitorului Iisus Hristos! În ziua când se împărtăşeşte, omul se sfinţeşte şi devine un teofor! Noi nu suntem aici ca la alimentaţia publică! În biserică este vorba despre sacralitate, iar, biserica este ca un «spital» duhovnicesc ce îi face pe oameni sănătoşi, de două mii de ani, dar, numai în raport de credinţa lor! Timpul şi spaţiul, ne sunt date aici, pe pământ, dar, în viaţa de dincolo, omul trece în aspaţialitate, în atemporal, dincolo de puterea noastră de înţelegere, dincolo de logica noastră lumească! Aici, vorbim despre metalogică, despre transcendenţă! Credinţa este un lucru foarte greu de dobândit, şi pentru oamenii bisericii, dar, şi pentru toţi credincioşii! E foarte greu să înţelegem credinţa, dar, mai ales s-o experimentăm! În biserică, ai intrat într-un cadru sfânt, unde te sfinţeşti, nu te îmbolnăveşti! Să nu ne fie frică la biserică, pentru că aici, noi trebuie să ne bucurăm, aşa cum ne-a spus Mântuitorul Hristos! În Biserică, Îl avem pe Hristos şi nu ne este frică de nimic, în sens duhovnicesc! Trebuie să conştientizăm ceea ce este în biserică, unde intrăm într-o comuniune harică şi binefăcătoare cu Duhul Sfânt! Hristos este prezent la Sfânta Liturghie, cu toţi sfinţii Săi, pentru că Sfânta Liturghie este o conectare la «satelitul» divin, la Harul Duhului Sfânt, iar, toţi trebuie să ne concentrăm mintea, pentru că în mintea noastră se dă o luptă cu noi înşine! În raport cu credinţa noastră în biserică, aşa primim răsplată de la Dumnezeu”, a subliniat Preacuviosul Părinte Arhimandrit, iar, în acest sens, putem adăuga faptul că Sf. Toma d’Aquino a ales, în acest context, o cale de mijloc şi a încercat să aşeze logica omenească în slujba teologiei creştine, deoarece, în viziunea sa, scopul teologiei, nu este contemplaţia, ci, crearea unui sistem de credinţe care să integreze toate formele de cunoaştere pentru a păstra unitatea acesteia, având ca model unitatea Creaţiei Lui Dumnezeu. Desigur, filosofia nu are competenţa necesară, atunci când sunt puse în discuţie problemele dogmatice, însă, eu cred că transformarea apei în vin la nunta din Cana Galileii, simbolizează tocmai transformarea cunoaşterii naturale, aflată la îndemâna omului profan, într-o cunoaştere duhovnicească, întemeiată pe Harul Duhului Sfânt!
,,Sfânta Liturghie este cel mai important moment al vieţii noastre, iar, aici facem paşii care ne duc în veşnicie”!
În continuare, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei a pornit de la premisa că: ,,Viaţa noastră este scurtă, iar, dacă mergem la biserică, măcar o dată pe săptămână, să ne concentrăm în credinţă, că uneori oamenii care vin la slujbă, stau şi vorbesc între ei, de parcă sunt la târg, nu într-un spaţiu sacru! Atunci, ei se aseamănă cu vasul gol, pentru că la biserică, ne încărcăm cu Harul Duhului Sfânt în raport cu credinţa noastră! Sfânta Liturghie este cel mai important moment al vieţii noastre, iar, aici facem paşii care ne duc în veşnicie! Aici este marea Taină a vieţii noastre! Noi venim la biserică, pentru ca să plecăm cu ceva acasă, pentru ca să ne încărcăm cu Harul Duhului Sfânt! Din păcate, prea puţini oameni vin la biserică, mai puţin de 43% din populaţia ţării, iar, dintre aceştia, numai 2-3% sunt practicanţi! Dintre cei care vin la biserică, jumătate sunt atei, deci, aceştia nu cred în Dumnezeu, cam 30% sunt indiferenţi! În concluzie, acei 5% care venim la biserică, să fim atenţi, să avem o credinţă practică, nu doar una teoretică! În biserică, ducem o luptă cu păcatul, pentru că uneori ne gândim la altceva, ne zboară mintea la alte lucruri! De aceea, când venim la biserică, să fim înţelepţi, ca să ne încărcăm cu Harul Duhului Sfânt şi să ne împărtăşim cu Sfintele Taine, pentru că ele ne vindecă de bolile sufleteşti şi trupeşti! Bunul Dumnezeu să ne întărească în credinţă, iar Sfinţii şi Drepţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, să ne fie ocrotitori, folositori şi ajutători pe drumul mântuirii, în vecii vecilor, Amin”!
,,În biserică, ducem o luptă cu păcatul”!
Minunate cuvinte, Preacuvioşia voastră, dar, aprofundarea problemei ne arată că instaurarea unei legislaţii permisive, de tip «Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului», nu ar face decât să confirme că din dorinţa de profit, economia mondială devine anti-iconomie divină, deoarece contribuie la degradarea morală a persoanei umane, a familiei şi a societăţii, prin legalizarea vânzării de plăceri trupeşti, un lucru care confirmă fariseismul politicienilor pentru care comisionul şi afacerile proprii sunt esenţa vieţii politice! Pentru aceştia, ridicarea bordelului la rang de instituţie legală şi impozitabilă, va deschide o nouă eră fariseică în societatea post-modernă, ca şi în societatea românească, majoritar creştină, deoarece economia de piaţă include oficial adulterul şi desfrâul, asociate cu alte «virtuţi» importate, nicidecum importante, cum ar fi hoţia, violul, analfabetismul, minciuna şi manipularea, în aceste vremuri de delăsare îngrijorătoare a conştiinţei morale!
De la o zi la alta, economia bancară, industria farmaceutică, exploatarea resurselor naturale ilustrează doar câteva domenii în care lucrurile încep să se întâmple de la rău la tot mai rău, iar, în acest fel, desăvârşirea umană este sufocată sub dictatura legilor aberante şi făcute în interesele celor privilegiaţi, vremelnic suspuşi, dar, supuşi păcatului! De aceea, sofismul atacurilor mediatice la adresa Bisericii şi a clerului pare să dea roade prin faptul că tot mai mulţi credincioşi îşi pierd încrederea în instituţia Bisericii, aceea care îşi permite criticarea imoralităţilor, independent de negocierile globaliste. Prin urmare, prin tertipuri pandemice, oamenii vor fi mult mai uşor de manipulat ideologic, pentru a accepta ceea ce doresc autorităţile antinaţionale. Cu toate acestea, Biserica vrea ca autorităţile să fie expresia moralităţii creştine a acestui popor, pentru că de aceea sunt alese ca reprezentante ale poporului!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
