Este o plantă medicinală sau decorativă care creşte sub formă de tufiş, cu formă rotundă, întâlnită frecvent în Europa şi Asia.Frunzele sunt ovoidale, alternante şi pot prezenta lobi la bază, iar florile au culoarea galben intens şi sunt mici şi rotunde. Calomfirul mai este utilizat şi în gastronomie, în preparatele culinare, sub formă de salate.În fitoterapie sunt utilizate părţile aeriene şi uleiul volatil.
Compoziție: ulei volatil (cetone, hidrocarburi, oxizi), flavone, derivaţi fenil-propanici, carotenoide, taninuri şi substanţe amare (lactone sescviterpenice, între care specifică este balsamitona)
Acțiune: antispastică, carminativă, cicatrizantă, diuretică, anticatarală şi stomahică
Indicații terapeutice: parazitoze intestinale, ascaridioze, indigestii, amenoree, hepatite cronice, ciroză, colici biliare, colici abdominale, anorexie, bronșite, isterie, depresie, cefalee, epilepsie, răni, ulcerații cutanate, hemoroizi, furuncule, edeme, tăieturi, stomatite, herpes bucal, durere de dinți, alopecie, boli oftalmologice.
Mod de administrare:
Decoctul se prepară din 1-3 linguriţe de plantă uscată la o cană de apă care se fierb 10-15 minute, se bea de 3 ori pe zi; se poate folosi în uz extern sub formă de comprese, badijonări în tratarea scabiei, clismă în caz de paraziţi intestinali.
Tinctura se administrează 10-20 picături de 3 ori pe zi.
Precauții și contraindicații
Se recomandă consultul medicului înaintea administrării preparatelor pe bază de calomfir. A se evita administrarea în timpul sarcinii, deoarece poate provoca avortul spontan.Nu depăşiţi doza limită admisă pentru că planta poate fi toxică şi poate produce convulsii şi stop cardiorespirator.
Alexandra Cruceru
