În data de 12 februarie 2013, am primit o scrisoare de la un bătrân de 88 ani, profesor pensionar, Constantin Jitaru, din Baia de Fier, judeţul Gorj (aşa cum scria la expeditor)…
Scrisoarea mi-a venit pe adresa şcolii, adică la Şcoala Gimnazială nr. 1 Albeni, judeţul Gorj, şcoală de unde nu m-am „mişcat” din anul 1976, când am luat repartiţia ca învăţător.
Ce mi-a „sărit” în ochi, de la început, a fost scrisul, un scris de excepţie. Nu mai vorbim de conţinut! Ca să înţelegeţi cine a fost profesorul pensionar Constantin „Codin” Jitaru, vă redau în întregime această scrisoare, scrisă la 88 ani, fără vreo greşeală de ortografie… Nu mai vorbim despre caligrafie!!
………………………………………………………………………………………………
08.02.2013, Baia de Fier
Domnule Profesor,
Deşi nu ne cunoaştem, îndrăznesc totuşi, să vă adresez, pe această cale, sincere şi călduroase salutări, însoţite de cele mai alese mulţumiri şi felicitări pentru frumoasa iniţiativă de a publica în ziarul „Gorjeanul” din data de 23 ianuarie 2013, articolul cu titlul: „Vasile Militaru – un mare poet creştin, ţinut sub tăcere”…
Aşa este, aveţi perfectă dreptate şi vă felicit pentru această justă apreciere şi constatare. Mă asociez întru totul părerii d-voastră. Fără să subestimez valoroasele opere ale marilor noştri scriitori, vă mulţumesc sincer că poetul Vasile Militaru, ocupă un loc aparte în sufletul meu, prin modul lui de gândire, prin subiectele alese, verticalitatea, dulceaţa şi armonia versului său.
Nu mai vorbesc de caracterul instructiv – educativ şi patriotic al tuturor creaţiilor sale. Pentru toate acestea şi multe alte calităţi sunt foarte contrariat de atitudinea ignorantă şi de marginalizarea acestui valoros şi mult dotat scriitor de către organismele de cultură din ţara noastră. De aceea, domnule profesor, apreciez iniţiativa şi atitudinea d-voastră luată şi publicată în „Gorjeanul”…
Mi-am zis, în sinea mea, că iată mai există oameni care ştiu să aprecieze valoarea. M-a bucurat foarte mult acest gest onorabil!
Mărturisesc durerea, că din păcate n-am reuşit să intru în posesia operei lui Vasile Militaru. N-am avut de unde s-o iau. O singură dată, mi-a căzut în mână volumul „Stropi de rouă”, pe care mi l-a împrumutat pentru puţin timp, cineva…
Faptul acesta m-a determinat să mă adresez lui Marius Tucă – directorul general al ziarului „Jurnalul Naţional”, la care am abonament permanent, cu rugămintea de a avea în vedere şi reeditarea operei lui Vasile Militaru, în cadrul preţioasei iniţiative de reeditare a capodoperelor literaturii române şi universale, înmânate abonaţilor la „Jurnalul Naţional” la preţuri foarte reduse. Nu ştiu, dar cred că faceţi parte dintr-o generaţie mai tânără de profesori! În acest caz, puteţi să mai încercaţi găsirea unei posibilităţi de reeditare a operei lui Vasile Militaru. M-ar bucura foarte mult lucrul acesta.
Eu sunt bătrân – 88 ani – nu pot să mai acţionez în acest sens!
M-am gândit de multe ori, că trebuie să fii de piatră, ca să nu te impresioneze creaţia lui Vasile Militaru!…
Când spun acest lucru mă gândesc la poezii ca: „A venit aseară mama”, „Focul dragostei dintâi”, „Povestea mea – M-am născut într-un bordei”…
Preţioase fabule, numeroase proverbe cu un profund caracter educativ, epigrame satirice la adresa diferitelor categorii sociale, scrieri religioase şi multe alte genuri preţioase, aşa cum aţi exemplificat şi d-voastră în articolul publicat.
Cu permisiunea d-voastră vă citez şi eu câteva „perle” din creaţia lui Vasile Militaru, pe care s-ar putea să le cunoaşteţi:
„Un proverb ce nu mă-nşeală,
Din bătrâni, îl ştiu şi-l spun
Pata cinstei niciodată
Nu se spală cu săpun!!”
„Despre lene adevărul,
Mi l-a spus a mea bunică
Unul seamănă cu apa,
Dacă stă prea mult se strică!”
„E o vorbă, care-i bine,
Să o știe fiecare
În pahar te-neci adresa
Mai curând decât în mare!”
„După chip cunoşti o floare,
Ciocârlia după cânt,
Aurul după culoare,
Şi pe om după cuvânt!”
………………………………………………………………………………………………
Ziarul „Gorjeanul” din 8 aprilie 2014, la pag. 12, a anunţat moartea marelui profesor Codin Jitaru, din Baia de Fier! Înmormântarea a avut loc pe 9 aprilie 2014!… Avea 89 ani!…
…………………………………………………………………………………………………
Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar acest răspuns al meu, tardiv, sper să ajungă în ceruri, cu scuzele de rigoare… Pe 13 aprilie 2014 ne-a părăsit pentru totdeauna şi buna mea soţie, învăţătoarea Maria Voicu! Sunt încremenit de durere!…
Prof. istorie – filosofie, Voicu T. Teodor, Şcoala Gimnazială nr. 1 Albeni – Gorj
