Din punctul meu de vedere, dar nu numai al meu, mai sunt şi alţii care au simţul realităţii, în şcolile din 12 lipsesc cabinetele medicale, cu specialişti care să-i ajute pe elevi la nevoie. Dacă ar fi să se facă o statistică, sunt convinsă că în şcolile de la ţară nu există niciun cabinet medical, cum de altfel nu există apă curentă sau toaletă, excluzând-o pe cea din fundul curţii. La oraş, pe ici pe colo, ar mai fi câte un cabinet, evident, prost dotat(cu o seringă, un paracetamol şi un no-spa), iar aria de lucru a acestor cadre medicale se rezumă la întocmirea unor rapoarte care se întind pe sute de pagini, că doar trăim în ţara filosofilor.
Având în vedere situaţia actuală, cu îmbolnăviri în lanţ din pricina lipsei de igienă şi respect faţă de semeni, aceşti angajaţi ar trebui să susţină ore educative, săptămânal, începând cu grupa mică de la grădiniţă şi terminând cu elevii de la clasa a XII-a. Dar, România este ţara paradoxurilor şi nu putem spera la aşa ceva! Gândindu-ne la numeroasele boli care se răspândesc foarte repede, odată cu începerea anului şcolar: gripele, varicela, pediculoza etc., un medic şi un asistent medical ar ajuta foarte mult. Copiii ar căpăta încredere şi ar discuta deschis despre orice semn de boală cu un specialist, nu cu grădinarul.
Dacă ne foim luni de zile cu o idee, mai ales cu aceea de a rezolva într-un fel învăţământul on-line, cred că propunerea orelor de igienă şi angajarea cadrelor medicale pare ruptă dintr-un film SF. Nu-i nimic, suntem obişnuiţi cu mersul târâş, cu victimizarea, cu aruncat pisici moarte de la un partid la altul, în loc să facem ceva concret. Ştiu că nu puteţi rezolva problema sărăciei din România, dragi politicieni, adică să oferiţi locuri de muncă şi şanse egale tuturor cetăţenilor, dar nici în normalizarea procesului de învăţământ nu interveniţi? Nu mă refer la înşirat vorbe pe aţă prin televiziuni, la explicat doctrine şi linii de partid, nu, eu mă refer la soluţii concrete de a avea grupuri 
sanitare şi apă în toate şcolile din ţară, manuale la timp, sistem informaţional funcţional, o alocaţie, cât de cât să semene a sprijin, nu a înjurătură, adică lucruri normale într-un stat civilizat. Nu vă cer să-i îmbrăcaţi şi să-i încălţaţi pe copiii săracilor, nu vă cer să le daţi o masă caldă, nu vă cer să le daţi rechizite fără să fie obligaţi să se încurce în sistemul birocratic, adunând sute de declaraţii de la neamuri şi vecini, nu, eu vă cer să deschideţi ochii bine, că de voi depinde cât de pregătiţi vor fi viitorii conducători ai acestei ţări! Bine, ce-o mai rămâne din ea după toate aceste treceri hulpave. Ştiu, sunt dură, dar m-aş mira să vă pese… Veţi dormi în continuare liniştiţi, copiii se vor spăla pe mâini la şcoală numai dacă plouă, iar de îmbolnăvit, se vor îmbolnăvi ca şi până acum. Mi-e ruşine să vă mai spun ce ar trebui să faceţi ca să vadă poporul că politica românească nu a luat-o prin coceni de 30 de ani! Că tot de 30 de ani educaţia şi sănătatea sunt priorităţi şi zici că a fost război în domeniile astea două, la cum arată. Ei, pentru final, am păstrat şi un plus al clasei politice, pensiile speciale nesimţite sau invers. Da, acolo suntem campioni. Nicio ţară din lume nu e ca noi! Raportându-ne la veniturile cetăţenilor, din domenii diverse, pensiile astea zici că au fost votate pe lună, adică fără a cunoaşte realitatea zguduitoare. Deh, se mai întâmplă! Şi-atunci, cum de îndrăzniţi să vă plângeţi când puneţi un leu amărât la alocaţiile copiilor, că intră ţara în faliment??? Ce minuni săvârşiţi voi pentru salariile primite? Întreb şi eu ca să mă aflu în treabă, voi vă vedeţi de drumul luxos şi luaţi poziţia surdo-muţilor.
Any DRĂGOIANU
