Eu ştiu bine că nu mă cunosc suficient nici pe mine. Cu toate acestea simt nevoia să-mi iau adio şi de la un om pe care l-am cunoscut prea puţin. Dispărut prematur, dar care merită, cu prisosinţă, neuitarea noastră.
Am aflat că a trecut la cele veşnice Omul Dumitru Prună, fost redactor şef al Gorjeanului. Slujise o viaţă jurnalismul, iar din 2009 s-a retras la o casă ce şi-o făcuse la Tismana. Din păcate, el n-a avut parte de o pensie lungă.
Normal, ca gorjean, mă mândream cu ziariştii şi oamenii de seamă ai judeţului meu. Mai tânăr, pe atunci, îmi găseam timp să-i salut pe colegii din redacţia Gazetei Gorjului. Din care nu făcea parte, după câte ştiu, regretatul Dumitru Prună fiind, la acea vreme, corespondentul „Scînteii” pentru judeţul Gorj. Totuşi, neobositul ziarist pur-sânge mai susţinea pe gratis o rubrică şi la ziarul local, iar eu, glumeţ ca-ntotdeauna, m-am amuzat tare de semnăturile celor care alcătuiau rubrica „Faptul divers”. Într-un fel, ei n-aveau nicio vină, dar semnau: D. Prună şi D. Cazan. După Marea Învălmăşeală din decembrie ’89, Gazeta Gorjului s-a pus în slujba noilor idealuri ale României şi s-a transformat în ceea ce citiţi astăzi: Gorjeanul – cotidianul de suflet al gorjenilor de pretutindeni. Primul număr a ieşit în acele vremuri tulburi. Începând cu 9 ianuarie 1990, Gorjeanul a devenit cotidian social-politic al Consiliului Judeţean al FSN, cu actualul prof.univ.dr. Nicolae Brânzan Redactor şef. Ca redactor era şi Dumitru Prună. Mai târziu, fiind un ziar enciclopedic al gorjenilor, ca director a apărut un alt mare ziarist – regretatul Constantin Băleanu. Redactor şef fusese ales bravul condeier şi inginer agronom Victor Buneci, iar redactor şef adjunct Dumitru Prună. Şi-n presa gorjeană, ca la Patriarhie, prin dispariţia din această lume a marelui iubitor de adevăr şi de limba română – C. Băleanu, următorul director s-a numit Victor Buneci, iar Dumitru Prună – Omul bun la toate – s-a manifestat ca un brav Redactor şef. Cu un deosebit apetit pentru tot ce-i în favoarea oamenilor, a cititorilor eu astfel l-am cunoscut, cât de cât, pe cel chemat la Ceruri. Un excelent gazetar înainte de ‘89, dar şi un Om bun de pus la rană pentru colegii şi cititorii de după ceea ce numim noi Revoluţie. Discretul Dumitru Prună nu are vreo poză pe Internet. Doar că la Crearea Uniunii Ziariştilor Profesionişti, condusă de preşedintele prof.univ.dr. Mihai Miron, domnia sa deţinea Legitimaţia cu nr. 210.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească. Dacă nu cumva Cel de Sus îl va lua în redacţia ziarului RAIUL, ce apare, probabil, sub direcţia Sfântului Petru.
Ion Predoşanu
