N-am crezut vreodată că după Decembrie 1989, starea națiunii române poate să fie mult mai răvășită și tristă decât în fostul regim comunist. Iar criza politică internă din ultimele 5-6 luni, provocată pur și simplu din ambiții neghioabe chiar de la vârfurile de putere ale statului sau altfel spus, absurde, interminabile și cu atacuri perfide la adresa democrației, tind să arunce definitiv țara în haos și cu structuri instituționale nefuncționale. Și românii în disperarea lor își pun mereu întrebarea, când va înceta această nebunie politică și dacă cumva vreo forță divină va reuși să scoată țara din această situație nenorocită. Acum totul se învârte în spațiul public, golăneala liberal încercându-se prin guvernul Orban și cu acele aiuristice asumări de răspunderi și cu nu mai puțin de 25 de ordonanțe de urgențe emise ilegal în miez de noapte (record mondial (!?), să pună Parlamentul României în situația de a nu-și mai putea exercita misiunea legislativă. Or, de aici nu a mai fost decât un mic pas până la extinderea acestei ,,pandemii” politice care ne macină țara, cu atât mai grav când cu toții trebuie să fim în alertă maximă, fiind amenințați prin ,,asasinii” tăcuți ai acestor vremuri planetare, direct și epidemic de către ucigașul coronavirus.
Și spuneam că în acest context instituțiile statului sunt anemice și fără putință, unele grav compromise și aparent funcționale. Este vorba, în primul rând, chiar de justiție, pusă adeseori la colț pentru modul defectuos în care își face datoria, când în joc este aplicarea corectă a legii, apărarea drepturilor și intereselor țării, ale cetățeanului român. Exemple de jenantă imagine pentru această instituție, cu un rol atât de important și de necesar pentru bunul și dreptul mers al societății românești, sunt din păcate multe, dubioase vizavi de aplicarea corectă în ecuațiile legii. Bunăoară, ceea ce se întâmplă cu anchetele judiciare la Caracal (au trecut 200 de zile de la odioasele crime(!?), șochează și depășește orice justificare în finalizarea investigațiilor și soluționarea cazului. Adică ce să mai credem, să fie vorba despre o crasă incompetență a anchetatorilor în rezolvarea ,,enigmei” dispariției celor două fete, sau mult mai plauzibilă rămâne ipoteza unei încrengături de interese de tip mafiotic, care implică laolaltă procurori, magistrați, politiști și alte soiuri de așa-ziși anchetatori și justițiabili care, mergând mână-n mână cu clanurile interlope care fac legea din zonă, deformează grav adevărul, batjocorind legile statului român, dar mai ales călcând și mai apăsat peste suferința cumplită a celor două familii? Chiar aș merge mai departe cu supoziția pe firul simulacrului de anchetă, având în vedere declarațiile localnicilor revoltați și ei de modul defectuos în administrarea problelor de caz, făcând trimiterile chiar la faptul că tinerele din zonă ar fi ținta sau ,,carne de tun” pentru militari americani cantonați de câțiva ani la Deveselu. Și multe astfel de drame se petrec astăzi în România, unde se clamează mereu de la înaltele jilțuri ale puterii că statul de drept și ,,independenta” noastră justiție veghează pentru liniștea și siguranța publică, a cetățeanului român. Numai că să fim cinstiți până la capăt, trebuie să recunoaștem că am ajuns să trăim într-o țară hilară, de vreme ce se vede, bunăoară, că acest Dincă – criminal în serie și complicii lui au IQ-ul peste al unor magistrați și anchetatori. Iar legat de acest caz, dacă avem ceva comun cu Italia, atunci din păcate, este ușor de ghicit, adică prezența clanurilor mafiote. Mai exact, România a devenit locul ,,călduț și primitor” pentru tot felul de delicvenți autohtoni și de alte identități etnice, ,,ocupațiile” acestora fiind dintre cele mai diverse, precum răpirile și traficul de persoane, privarea de libertate și crima organizată, specula, cămătăria și contrabanda, taxa de protecție, escrocheriile financiare și imobiliare, inclusiv suspectarea unor bănci cu capital străin în spălarea banilor, masivele defrișări ilegale de păduri din fondul forestier național, transformarea României în groapa de gunoi a Europei, șamd.
Numai că autoritățile de orice fel ale statului de drept și cu justiția sa independentă nu au niciun fel de interes real pentru a curma astfel de nenorociri care apasă tot mai greu pe umerii și pe existența de corvoadă a poporului român. Dimpotrivă, din motive ușor de înțeles, se întăresc relațiile de ,,frățietate” dintre mulți politicieni, magistrați și polițiști cu lumea aceasta interlopă, din țară și din afară, iar dacă se urmăresc în timp așa-zisele cercetări penale și evident deciziile judecătorești, se poate lesne sesiza cum ,,vânații” sunt bine informați, fie pentru a dispărea pentru o perioadă precum înaripatele din calea furtunii, anume până când dosarele se ,,evaporă”, ori se umplu de praf prin sertarele uitate ale binevoitorilor. Și atunci mai tot omul cinstit își pune mereu și îndreptățit întrebarea; de unde și de ce atâta nedreptate, furtișaguri, neliniște și sărăcie în țara lui, cu atât mai mult cu cât tot ,,boborimea”, în naivitatea ei, a fost mereu sedusă de demagogia și manipulările grotești a celor care conduc, sau vor să conducă România. La care am mai adăugat că în jurul celor care de 30 de ani încoace guvernează atât de prost România, mișună bine plătiți din interior și din străinătate, ,,asasinii” tăcuți din umbră care au sprijinit vârtos aruncarea țării în sărăcie și într-o semicolonie. Și efectele acestor hățișuri oculte ce bântuie peste tot în România, înseamnă, în primul rând o sărăcie cruntă fără ieșire și care se răsfrânge grav și nemijlocit asupra copiilor și educației. Altfel spus, cum avertiza și marele nostru psiho-pedagog- Spiru Haret, spunând răspicat: ,,…cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara”. Așadar, de unde un prezent și un viitor mai bun pentru această țară câtă vreme la 13 ani de la intrarea ei în U.E. se găsește între primele locuri la sărăcie în Comunitatea Europeană, iar dintr-un recent Raport al Organizației ,,Salvați Copiii ”( nov. 2019 ), aflăm că în România 150.000 de copii din mediul rural se culcă flămânzi, la fel alte câteva zeci de mii în mediul urban. Și tot de aici reiese concluzia că 32% dintre copiii țării noastre trăiesc sub pragul sărăciei, iar 42% se găsesc în risc de sărăcie. După cum din alte statistici mondiale cu referire la România, se desprinde procentul de peste 20% din familii care nu pot să le asigure copiilor dreptul la educație, întâmpinând mari greutăți la asigurarea hranei de zi cu zi, la plata facturilor la utilități, a taxelor, impozitelor, etc. Prin urmare, este vorba de anomalii cu urmări grave la scară națională, pregătind ,,viitorul copiilor printr-o escaladare a analfabetismului școlar, la care se adaugă cei 42% dintre elevii aflați la nivelul analfabetismului funcțional. Ceea ce înseamnă că la început de sec. XXI, România deține tot unul din primele nefericite locuri pe plan mondial. Dar mai are cineva interes, la nivelul celor care guvernează de peste 30 de ani România, să readucă școala și educația la parametrii ei de normalitate și performanță, cu atât mai grav cu cât în toată această perioadă trecem ca națiune și printr-o criză demografică fără oprire, cu o depopulare masivă, mai ales în mediul rural? Practic, asistăm la o nepăsare crasă, condamnabilă a autorităților statului român, aflându-ne, într-un timp ceva mai îndepărtat, în situația disoluției și dispariției ființei noastre naționale. Și până la urmă toate relele pleacă de la luptele și frământările politice necontenite pentru putere care nu au la bază doctrine, principii, proiecte și programe benefice pentru țară, ci interese perfide, particulare și de grup, inclusiv de trădare națională. Chiar și în momentele acestea de cumpănă, imprevizibile și grele pentru țară, când mai suntem loviți și de apariția coronavirusului ucigaș, făcându-și, din păcate, prezența și pe teritoriul României, politicienii noștri devin tot mai penibili și toxici pentru țară, trăind din plin delirul patologic al unei crize de putere fără oprire. Numai că, din păcate, toate aceste nemernicii politice înseamnă mult timp pierdut, contabilizat tot la situația economico-socială precară în care se află România și fără îndoială la condițiile grele de viață și sănătate ale oamenilor. Și parcă nu ar fi fost suficiente pentru România astfel de necazuri și derulate psihotic în spațiul public prin tot felul de breaking news, iată că vin, cum spuneam, și aceste amenințări reale, cu epidemiile de coronavirus ce au plecat din China suprapopulată și care acum au ajuns și în alte țări, în general, sărace, în categoria cărora intrând și România.
Adică asta le mai trebuia românilor, în condițiile în care, așa cum mai relatam, economia țării merge din rău în mai rău tot, moneda națională se depreciază în ritm galopant, așijderea creșterea inflației și scumpirile în lanț își fac de cap, șamd. Iar când țara arde, ,,Despot -Vodă Magnificul“ de la palatul Cotroceni dezbină pentru a stapâni, îmbârligând într-o aiureală continuă o clasă politică buimacă, dar mai ales manifestă o sfidare și o batjocură la adresa țării și a poporului român. Oare, doar atât și numai de alea rele poate să facă un șef de stat mandatat de popor, sau pur și simplu este o reacredință, refuzând din orgolii și interese politice meschine să purceadă cinstit și loială la o coagulare a tuturor factorilor politici și până la urmă a efortului național comun pentru a scoate România din acest epidemic marasm, care ne macină și ne distruge ca națiune? Cu atât mai mult cu cât situația existența se complică de la o zi la alta, alimentată acum și de apariția acestui coronavirus care amplifică îngrijorările și spaima populației. Și alerta mediatică este pe măsură, dar mai ales se vede treaba că autoritățile statului par că sunt depășite de situație, nepregătite și neputincioase, în primul rând, din punct de vedere al logisticii, aprovizionării, coordonării și exercitării actului medical. Iar, dincolo de ceea ce ar înseamna pentru țara noastră o epidemie vs pandemie, cu urmări devastatoare pentru populație, României i-ar mai trebui și un colaps economic determinat de efectele răspândirii acestui coronavirus, dar și de teoriile și jocurile conspiraționale, cu implicare și tot mai evidente pe plan european și mondial? Or, rezolvarea marilor probleme care ne frământă de atâta amar de vreme nu ar trebui musai găsită la cei care ajung prin mandat electoral să conducă și să guverneze spre mai bine prezentul și viitorul României? Numai că fără o altă mentalitate de viață, de bună-credință, înțelepciune, echilibru și o aplecare sinceră spre soluționarea, protejarea și apărarea intereselor țării, totul va continua să se năruie, pereclitând sănătatea fizică, morală și spirituală ale acestui popor. Deopotrivă a fi până la urmă cu toții vinovați, de la ,,vlădică până la opincă”, pentru că ne încăpățânăm prin tot felul de soiuri de preocupări și manifestări prostești, a ne regăsi calea spre normalitate și nu pentru a deveni noi înșine, devoratorii țării și națiunii române. Mai cu seamă, așa cum am mai spus, tagmele de politruci s-au spălat demult pe creiere și de răspundere, deși în abjecta lor moralitate și cu un cinism înfiorător, declară că totul fac pentru binele poporului.
Prin urmare, singura noastră șansă, să-i cerem cu umilință Celui de Sus… DOAMNE, OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI!
Prof. VASILE IROD
