„Frământările sunt inerente vieții. Căutările sunt indispensabile tuturor ce vor să se afirme. Unii sunt ajutați de talent, alții trebuie să muncească mai mult. A «lăsa» ceva din experiența de viață urmașilor mi se pare un act necesar. Modelele de azi, necesare în educația tinerilor, sunt altfel decât cele existente pe timpul copilăriei mele, care au fost altfel decât din timpul copilăriei bunicilor mei, etc” – sunt cuvintele profesorului Constantin Trocan din Brătuia Gorjului.
V.S – Cum ați luat decizia de a așterne pe hârtie gândurile ce vă frământau. Practic este, așa cum înșivă recunoașteți, o decizie de a transmite nepoților câteva momente din activitatea desfășurată de-a lungul vieții dumneavoastră.
C.T. – Greutatea deciziei pe care am luat-o a fost uriașă: sunt aspecte din viața mea, dar și frământările pe care le-am avut, pentru a lăsa celor interesați pagini din istoricul localității Brătuia și a oamenilor locului. „Nici un om nu se întărește citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciții; nici un om nu se învață a judeca, citind judecățile scrise gata de alții, ci judecând singur și dându-și singur seama de natura lucrurilor“ spunea Mihai Eminescu.
V.S. – În general nevoia reală de a scrie apare dintr-o necesitate care nu mai poate fi amânată. Trebuie să strigi lumii ceva și asta face Dumnezeu prin omul cuminte dându-i cuvintele să își spună ce are de spus și, știm că nimic nu-i mai important decât o idee căreia i-a venit timpul. Care este ideea?
C.T. – Ideea este că trebuie să ne reamintim câteodată niște lucruri verificate de timp și răsverificate, dar care, nu știu cum se întâmplă că uneori se uită.
V.S. – Care ar fi acestea?
C.T. – Sunt două, ba trei.
V.S. – Să le luăm pe rând!
C.T. – Cuvintelor lui Gala Galaction iar le-a venit sorocul: „Ăsta e patronul care vă trebuie!… Poporul, mă! Inima lui, cântecele lui, durerile lui, dreptatea lui, pe care o călcați în picioare! Limba lui sfântă și fără de prihană, doina lui și jalea lui!…“.
V.S. – Da. Frumos! Altele?
C.T. – Ar mai fi vorbele lui Grigore Alexanarescu: „Slova strămoșească pe strămoși cinstește;/În zadar nepotul cu ea se fălește“.
V.S. – Mare dreptate aveți! Nu am înțeles niciodată de ce mai umplem rafturile librăriilor cu cărți inutile, șarlatanism științific îi spun cunoscătorii. Așa cum am auzit deunăzi că am avut un singur ministru al învățământului, pe Spiru Haret, și de atunci noi trebuie numai să ,,citim măiastra-i carte”, și să o aplicăm, cum Napoleon a născut legile, codurile și dreptul. S-au scris despre Napoleon mai multe cărți decât toată literatura franceză, și ce literatură! Să credem că au avut un rol? Exact cum spuneți: „Vreți să îi cinstiți pe strămoși? Cei ce cred că se ridică pe ei aducând strămoșii în scrisul lor vânează vântul! Așa?
C.T. – Așa. Și e vorba de nevoia reîntoarcerii la simplitate. Să nu mai complicăm lucrurile și să clădim pe temelii, nu să le tot săpăm în preajmă și să spunem la nesfârșit lucruri spuse și iar spuse. Inventând tunuri pentru omorât multe. Sau mai bine-zis, dacă adaugi ceva la moștenirea umanității, fă. Dacă nu, lasă-te!
V.S. – Și al treilea lucru?
C.T. – „Matematicianului îi place să facă numai ceea ce nu știe să facă“ spunea profesorul Eugen Rusu.
V.S. – Știe, nu știe, asta decid cititorii. Și, nu vă mirați, dacă veți fi bătut cu roșii sau premiat în societatea noastră, este totuna. O carte de bucate a luat premiu de literatură, iar cântece ascultate de cui îi plac au luat Nobel pentru literatură. Totodată, cu atâta exces de literatură, anul trecut Nobelul nu s-a acordat, inventându-se … o, ce noutate, scandaluri. Dumneavoastră ați făcut-o ca un îndrăgostit. Un îndrăgostit de soția lui, de casa lui, de copiii lui, de meseria lui, de satul lui și, știți cum se spune, cât timp nu îți este rușine cu ceea ce faci pentru ea, ești în continuare îndrăgostit. Cartea ,,Locuri și amintiri” este despre toate acestea, și dacă dragoste nu e, nimic nu e.
La mulți ani tuturor îndrăgostiților!
Victoria STOLOJANU, despre „Locuri și amintiri”, volum în curs de apariție al profesorului Constantin Trocan
