Moralitate, virtute, lege şi culoare

978
Cotidian, constatăm că tâlharii, escrocii afectează virtutea, se opun înfloririi şi întăririi binelui privat şi obştesc, perfecţiunii şi progeresului socoi-uman. Despre virtuoşi se spune că sunt „curaţi ca zăpada”, în timp ce infamii sunt descrişi ca având sufletul negru ca smoala. Metafora se obiectivează, cel puţin în materie de haine, în multe piese de teatru şi în filme, unde cei răi sunt îmbrăcaţi în negru, iar cei buni în alb. Cât de profund înrădăcinată este această metaforă din punct de vedere psihologic?

Este interogaţia formulată de cercetătorii americani Gary Sherman şi Gerald Clare de la Universitatea din Virginia, care au studiat o tendinţă binecunoscută aşa-numitul „efect Macbeth” la persoane care vor să se purifice fizic dacă au acţionat nonetic sau au fost posedate de gânduri funeste. Denumirea îşi are sorgintea în scena din piesa lui Shakespeare, în care Lady Macbeth încearcă stăruitor să spele pete de sânge inexistente de pe mâinile ei, după ce şi-a îmbărbătat soţul să-l omoare pe rege. Această asociere între curăţenie şi probitatea morală este şi mai puternic legată şi stabilită în prezent prin aversiunea morală (faţă de practici sexuale neobişnuite) şi profundă silă fizică (la manevrarea unor obiecte muradare ori consumul unor alimente pestilenţioase). Studiul i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă rolurile morale ale negrului, culoarea murdăriei în general, şi ale albului, care etalează murdăria, nu sunt conexe „Efectului Macbeth”.
Ei au realizat un experiment în care au implicat 27 de studenţi caucazieni, şase asiatici, trei afro-americani şi doi hispanici de la Universitatea, cărora li s-a cerut să specifice rapid culoarea cuvintelor care li se prezentau. O astfel de tehnică nu este nouă, psihologii cunosc de mult timp că dacă oamenilor li se prezintă, de exemplu, cuvântul „albastru” tipărit cu font albastru sunt capabili să specifice culoarea fontului mai repede decât dacă cuvântul „roşu” este tipărit cu acelaşi font albastru.
Cercetarea realizată de Sherman şi Clare a zăbovit asupra cuvintelor cu valoare morală pozitivă precum „virtuos” şi „onestitate” şi cu valoare nagativă, precum „escroc” şi „păcat”, cu fonturi atât albe cât şi negre pe ecranul unui computer. În Psychological Science, cei doi cercetători americani subliniază că atunci când cuvintele „bune” erau prezentate în negru, participanţii aveau nevioie de circa 510 milisecunde pentru a specifica culoarea cuvântului. Când aceste cuvinte au fost prezentate în alb, a fost nevoie de aproximativ 480 de milisecunde – o diferenţă clară şi lămuritoare. Efect similar a fost constatat şi la cuvintele „rele”. Răspunsul la cle albe a necesitat circa 525 de milisecunde, pe când cele negre au avut nevoie de 550. Atari rezultate sunt asemănătoare cu cele reliefate atunci când cuvintele sunt tipărite în culori aflate în relaţii antinomice cu sensul şi înţelesul lor.
Sherman şi Clare au pus în evidenţă un aspect de neocolit al „efectului Macbeth”, ei ne spun, însă că formulările lor se repercutează şi asupra hermeneutizării prejudecăţii rasiale. Studiul lor arată că negrul şi imoralitatea sunt corelate psihosocial şi de aceea etichetele de „negru” şi „alb” sunt adesea aplicate raselor, pielea neagră poate fi adesea asociată cu imoralitatea şi impuritatea.
Deoarece majoritatea grupului de studiu a fost albă, au fost numai trei negri, nu s-a putut stabili dacă persoanele de culoare reacţionează în acelaşi fel ca ceilalţi, dacă legătura dintre culoare şi aversiune este independentă de rasă. Ca urmare, cei doi psihosociologi americani aprofundează studiul pentru a decela deosebirile rasiale. Gary Sherman atenţiona că „rezultatele iniţiale sugerează că acest efect nu se limitează la caucazieni”.
Lesne de înţeles că moralitatea se interferează cu legalitatea în gândire şi acţiune. Valorile morale reprezintă scoprui sociale şi atitudini, la ele se raportează toate celelalte valori. Între valorile morale şi valorile juridice există o conexiune biunivocă, primele constituie un suport, un fundament al acelor secunde, acestea garantează prin norme juridice, implementarea şi ocrotirea, prin lege, a primelor. Normele morale şi cele juridice exprimă aspiraţii şi idealuri umaniste şi ontologice, de conduită şi relaţii interumane civilizate şi elevate. De reţinut substanţa vorbelor lui Vasile Conta: „Morala nu poate fi decât o igienă socială, care are prejudecăţile unei societăţi. O morală aplicată cu tactică, împiedică surparea societăţii”. Avem a răscoli rosturile deontologice, axiologice, civice şi civilizatoare ale familiei şi scolii, ale opiniei publice şi mass-media. Legea juridică, coerciţia trebuie să se repercuteze asupra individului degenerat psihic şi incapabil să înţeleagă libertatea ca responsabilitate, cinste şi onoare. Moralitatea se obiectivează în şi prin respectul pentru alţii şi prin respectul de sine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.