În zorii zilei de marţi 21 iulie, marea doamnă Sanda Tătărescu-Negropontes s-a stins, după o îndelungată suferinţă. S-a dus să-şi doarmă somnul de veci, alături de dragii ei părinţi.
Nu pot să nu mă întorc cu gândul la o altă zi de 21 iulie, în anul de graţie 2002, când am luat parte la un moment de mare împlinire în viaţa doamnei noastre – inaugurarea ansamblului arhitectural “Gheorghe şi Aretia Tătărescu”, strămutat de la Poiana Rovinari la Curtişoara, unde se află în deplină siguranţă.
Şi mi-amintesc cu nostalgie că, la 16 martie 1997, am fost alături de dânsa la Sfântul Schit Crasna, când s-a oficiat o slujbă de pomenire pentru trei bărbaţi plecaţi la Domnul în luna lui martie – Constantin Brâncuşi şi Gheorghe Tătărescu în 1957 şi Ştefan Georgescu-Gorjan în 1985. La 14 martie, în cadrul simpozionului Brâncuşiana, doamna Sanda a evocat personalitatea celor doi gorjeni – Constantin şi Gheorghe.
Nu voi uita nici ziua de 18 septembrie 1997, când la o întrunire la Ion Caramitru, Ministrul Culturii, cuvântul doamnei Sanda a cântărit greu în problema păstrării şi salvării Coloanei.
Cu un an în urmă, la 27 septembrie 1996, am asistat la Cercul Militar din Bucureşti la lansarea volumului Mărturii pentru istorie de Gheorghe Tătărescu, apărut la Editura Enciclopedică prin grija doamnei Sanda. La 2 decembrie 1996, am întâlnit-o în Aula Academiei, la lucrările Colocviului European “Brâncuşi”. Doamna a fost prezentă şi la 18 mai 2001, la Colocviul internaţional „Brâncuşi la apogeu”. La 3 noiembrie 2004, am participat la sediul din strada Polonă la lansarea versiunii româneşti a tezei de doctorat a lui Gheorghe Tătărescu, Regimul electoral şi parlamentar în România, apărută la Editura Pro, cu sprijinul doamnei Sanda. Tot dânsa va contribui material şi la apariţia volumului închinat mamei sale de către Zenovie Cârlugea şi Zoia Elena Deju – Arethia Tătărescu, Marea doamnă a Gorjului interbelic (Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2oo7).
Îmi voi aminti mereu de vizitele din februarie 2001, în primitoarea casă a doamnei, din strada Sandu Aldea nr. 57. Doamna Sanda era deţinătoarea unui tezaur de memorii unice, pe care le împărtăşea cu generozitate şi farmec interlocutorilor săi. Este o şansă că s-au consemnat aceste informaţii de către Paul Anghel în 1972 (Convorbiri culturale, p. 28-35) sau Vasile Vasiescu în 1999 (Brâncuşi versus Brâncuşi, 2006, p. 182-191). CD-Rom-ul Brâncuşi, lansat de Institutul de Tehnică de Calcul în februarie 2006, cuprinde o frumoasă relatare a doamnei Sanda despre în-tâlnirile sale cu Brâncuşi.
Se mai păstrează probabil şi în-registrări ale unor convorbiri televizate – la Realitatea TV, cu Ion Cristoiu (19 august 2002) sau cu Robert Turcescu (22 aprilie 2004), precum şi incitantele dialoguri de la TVR1 cu Eugenia Vodă (“Profesioniştii” – 3 februarie 2007). Sâmbătă, 25 iulie, la ora 23, se va relua una din ultimele emisiuni în care apare doamna noastră.
În ultima vreme, am vorbit doar la telefon. Am încercat s-o ţin la curent cu evenimentele legate de Brâncuşi sau de Ansamblu, cu noutăţi despre Gorjul de care se simţea atât de legată. Ultima convorbire am purtat-o prin intermediar, căci dânsa nu mai putea vorbi. I-am transmis vestea publicată recent în “Gorjeanul”, cum că s-a făcut propunerea ca Sanatoriul din Dobriţa, ctitorie a lui Gheorghe Tătărescu, să poarte numele acestuia. Am aflat că vestea a bucurat-o nespus.
Personalitatea luminoasă a doamnei Sanda îmi va rămâne veşnic în amintire, ca pildă de devotament faţă de părinţi.
Sorana Georgescu-Gorjan
