Săpunărița crește în sol nisipos, în zona de deal sau de șes. Florile au miros plăcut, sunt dispuse spre vârful tulpinii, au culoare albă sau roz și sunt acoperite de peri. Fructul este o capsulă. În scop fitoterapeutic se utilizează rizomii cu rădăcini, frunzele sau inflorescențele sau planta întreagă. Planta înflorește din luna mai până în luna septembrie. Recoltarea părții superioare se face în perioada de înflorire, iar cea a rădăcinii primăvara în lunile martie, aprilie sau toamna în lunile octombrie, noiembrie.
Compoziție: saponozide triterpenice, saponarina, taninuri, flavonoide.
Acțiune: fluidifiantă, expectorantă, hipocolesterolemiantă, tonică.
Indicații terapeutice: extractele pot fi utilizate pentru tratarea bronșitei, tusei și astmului; se utilizează rar în tratamente interne din cauză că produce iritații ale aparatului digestiv și în exces pot distruge globulele roșii.
Uz intern:
– planta întreagă – bronșite, boli renale, boli reumatice, afecțiuni ale căilor urinare, boli hepatobiliare, gripă, dispepsie, neurastenie, insomnii, anxietate, paraziți intestinali, sifilis – sub formă de infuzie, decoct
– rădăcina – eczeme, psoriazis, neurodermite, urticarii, icter, astm bronșic, tuse, bronșită, boli circulatorii venoase – sub formă de infuzie, decoct.
Uz extern:
– rădăcina – instilații nazale, oxiuroză – sub formă de băi locale, gargară, comprese.
– frunze – eczeme, herpes, acnee, edeme, furuncule, nevralgii dentare, angine, boli capilare – sub formă de băi locale, gargară, comprese.
Precauții și contraindicații
Extern, săpunărița nu prezintă efecte secundare negative. Administrată intern, există cazuri în care pot apărea efecte neplăcute cum sunt iritațiile stomacale, starea de vomă sau vărsăturile. Consumată în exces, planta poate deveni foarte toxică. Săpunărița trebuie evitată de femeile însărcinate sau mamele care alăptează și de persoane care au probleme de stomac sau intestinale (de exemplu: ulcere sau boli inflamatorii intestinale).
Alexandra Cruceru
