În prezentarea unei cărţi monumentale despre patrimoniul artistic brâncuşian, spuneam că Dr. Ion MOCIOI, prin mintea sa iscoditoare, pătrunzătoare şi neobosită, mai păstrează pe masa de lucru şi alte comori pe care le-a şlefuit cu migală şi cu aplecare profundă în «laboratorul» unor proiecte îndrăzneţe pe care le păstra dinainte în strufundul memoriei sale creative, dar, ca să-mi pună în braţe cea mai mare carte, la propriu şi la figurat, care încununează chintesenţa creaţiei sale intelectuale, acesta mi se pare un act de cutezanţă împătimitoare care depăşeşte aşteptările unui mirean uşor nedumerit ce adoră sacrul înomenit şi divinitatea cea veghetoare cu mult deasupra cerului, pentru că autorul acestei capodopere a transfigurării imaginilor în culori şi nuanţe inspirate de duhul nevoinţei, demitizează astrul de la fruntariile lumii şi zările sau «orizonturile temporale» cele de dincolo de timp, cum ar spune poetul filosof al negrăitelor lumini, Lucian Blaga, creatorul metaforei veşniciei satului.
«Impresia descoperirii unui diamant în uitarea vremii»
Apărută la Editura Academica «BRÂNCUŞI», lucrarea domnului prof. Dr. ION MOCIOI, care este frumos şi atât de inspirat intitulată: «Pictorul IOSIF KEBER – o monografie ilustrată», reprezintă o lucrare de aproape 1300 de pagini şi se înscrie ca un vector al desluşirii tainelor culorii care dă viaţă, al decriptării vieţii unui artist care a făcut din preocupările sale creatoare, nu doar un fundament al vieţii trecătoare, dar şi un crez al predestinării şi al predeterminării spirituale, care plasează imaginea dincolo de azimuturile unei simple reflecţii intelectuale, iar Dr. Ion Mocioi aşterne conţinutul unei cărţi monumentale peste covorul înierbat al visurilor sale plămădite în Găleşoaia Gorjului şi cristalizate aidoma frumuseţilor vaselor de lut pictate cu atâta migală de cei care au fost cândva olarii din Găleşoaia şi zămislitorii frumuseţilor iscate din inima pământului strămoşesc.
O astfel de carte document, nu putea să înceapă decât cu o biografie complexă şi completă în detaliile sale de circumstanţă, pornind chiar de la strămoşii pictorului şi de la ispititoarele locuri străine din care aceştia au descins pentru a se stabili în arealul românesc, pentru că Iosif Keber este promotorul unui realism viguros al imaginii care se revelează prin ea însăşi, care se regăseşte fără a se depărta de sine şi care poate să redea intensitatea şi puritatea culorii cu harul ce înnobilează chiar şi o simplă şi rafinată naivitate care nu poate fi nicidecum tributară orientărilor postimpresioniste sau tendinţelor acroşante şi uşor copleşite de efemeritatea curentelor moderniste.
Parcurgând cartea, se poate constata că multe dintre picturile sale merg în profundum și sugerează idei filosofice, invitându-te să meditezi profund pentru a înțelege mesajul pe care pictorul îl adresează celor care vor admira operele sale. Privitorul imaginilor cărţii păstrează într-un sipet special al inimii portretele care amintesc de oameni şi locuri, ca dovadă că pictorul era un om aparent rezervat, dar, totuşi un comunicator, uneori tăcut care chiar la propriile vernisaje spunea lucruri esențiale și prefera să scrie cu penelul pe pânză. Era poate inspirată această abordare a lui, ca nu cumva să se piardă cuvintele, cum se pierd vorbele, preferând imaginea lor pe pânză. Cu darul scrisului său inconfundabil, Dr. Ion Mocioi scoate din anonimat numele unui artist care nu poate fi dat uitării şi ne aduce înaintea ochilor minţii şi a luminii desluşitoare de imagini ceea ce domnia sa numeşte «o viaţă închinată artei», pentru că o viaţă este darul Lui Dumnezeul Care încununează Creaţia, închinarea este semnul mulţumirii adresate Lui Dumnezeu Creatorul cerului şi al pământului şi arta este transfigurarea absolutului în Slava Lui Dumnezeu sau inspiraţia prin care omul se apropie de Dumnezeu.
«Portretele aduc duioşie şi te invită a le fi prieten»
Prof. Dr. Ion Mocioi ne convinge întrutotul că Iosif Keber este creatorul unor imagini care «au muzicalitate adâncă şi gravă, în tonurile numeroase ale albului imaculat, roşului estompat, verdelui crud, galbenului azuriu şi albastrului senin, cu o vioiciune reţinută în pasta aşternută riguros, care-ţi caută privirile; portretele aduc duioşie şi te invită a le fi prieten; desenele îţi aduc amintiri, cu îndemnul de a te regăsi într-o lume proprie, de aleasă poezie», pentru că autorul cărţii, realmente scrie o poezie în care culorile se convertesc în rime, iar imaginile respiră prin culori, portretele vorbesc şi-i transmit mesajul tăcerii şi al meditaţiei privitorului, îl înduioşează şi îl emoţionează deopotrivă, conturează contextul unui dialog interior al tăcerii care meditează!
Domnul prof. Dr. Ion Mocioi face şi un bilanţ al tezaurului keberian şi ne informează că: «Aproape o jumătate de mie de tablouri, câte avea pictorul numai în locuinţa sa din Târgu-Jiu, preluate de către Muzeul de Artă din Târgu-Jiu, precum şi cele aproape o mie de desene şi cele câteva mii de repere de pictură murală, conferă iubitorului de artă impresia descoperirii unui diamant în uitarea vremii! Tablourile sale au fost în expoziţii anuale ori case particulare sau se ascund sub fumul zidurilor de monumente cultice, fascinându-i, încă, pe cei care l-au căutat. Oriunde sunt, ele aşteaptă să fie cunoscute, pentru a da din strălucirea lor privirea celui ce le-a creat pentru noi», iar domnul Dr. Ion Mocioi este acela care «l-a căutat» pe Iosif Keber şi l-a aflat «diamant în uitarea vremii», motiv pentru care marele pictor l-a considerat pe domnul Ion Mocioi, chiar «fiul său» de suflet şi de reamintire.
Lucrarea ne mai demonstrează şi faptul că Gorjul constituie originea şi izvoarele picturii lui Iosif Keber, care a crescut şi s-a format în decursul anilor prin depuneri de straturi natural native, până la cristalizarea personalităţii artei sale. A fost atras întotdeauna de latura însorită a existenţei, a căutat să dea artei un rost mai înalt, acela de a bucura pe oameni, de a le dezvălui frumuseţile naturii, în peisaj şi mai ales în portret, iar pictura este însăşi credinţa sa, un elixir dătător de viaţă. A dăruit oamenilor bucurie, să-i fac să simtă ceea ce a simţit el în faţa motivelor pe care le-a pictat, în faţa priveliştilor încântătoare, calme şi blânde, care l-au inspirat. Tocmai de aceea, a dăruit lucrările sale oamenilor, restituind locurilor imortalizate prin imagini comorile creaţiei, ca ele să fie cunoscute şi să constituie momente de bucurie pentru iubitorii de frumos.
«Un Puvis de Chavannes al nostru»
Cu siguranţă, nu putem prezenta pe larg cartea aceasta monumentală despre o creaţie unică şi irepetabilă, pentru a lăsa în seama cititorului şi a opţiunilor sale să aprecieze conţinutul şi întregul tezaur de imagini cuprinse între coperţile ei, pentru că în demersul de faţă, doar spicuim acele nestemate care dau culoare şi profunzime pictorului IOSIF KEBER, dar, în acelaşi timp, ele înnobilează şi onorează condeiul unui autor care îşi respectă propria sa vocaţie. Despre opera lui Iosif Keber se vor scrie multe şi lăsăm această misiune unor oameni de specialitate, pictorul fiind un artist care «se exprimă pe sine în dubla căutare de cunoaştere artistică a realităţii şi de autodepăşire», atunci când lucrează în şevalet sau în gravură, când realizează desene, unele în cărbune, dar, nu putem trece cu vederea faptul că el a pictat aproape 70 de biserici, dovedind apropiere de maeştrii vechi ai picturii universale, iar când a descoperit pictura monumentală (murală) din bisericile şi din mănăstirile româneşti, a înţeles care este esenţa tradiţiei şcolii româneşti de pictură.
Pictorul a demonstrat prin opera sa că ştie să unifice complexa învățătură a elementelor, culorilor, simbolurilor, fenomenelor naturii într-un univers plastic a cărui validitate este prezentă în fiecare dintre tablourile sale. Prin ceea ce a realizat, el caută neobosit să exprime acel fundamental principiu unificator al lumii și cercetează în opera sa o ordine superioară ce se reflectă în legile naturii și ale realității trecătoare.
Iosif Keber este un pictor, un artist, un adevărat poet al luminii necreate. Este lumina care, la origini, a emanat de la Dumnezeu, din Însăși Ființa Sa. Lumina s-a arătat privirii pe Muntele Thabor, în momentul Schimbării la Față a Mântuitorului, moment când fața Sa a strălucit asemenea soarelui, iar hainele-I au devenit de un alb orbitor, asemănător luminii. Lumina necreată, din momentul Schimbării la Față, a fost mai târziu experimentată de Isihasm, un curent mistic al călugărilor isihaști de pe muntele Athos, susţinătorul cel mai important fiind Sf. Grigorie Palama, care s-au dedicat unei rugăciuni neîncetate pentru a ajunge la uniunea cu Dumnezeu. Isihasmul este o experiență mistică specifică lumii ortodoxe, iar picturile lui Iosif Keber încearcă să surprindă și să conțină în sine această lumină necreată.
Keber a realizat ilustraţii inspirate de Sfânta Evanghelie şi a excelat în pictură monumentală, fiind un pictor bisericesc autorizat, un pictor de icoane şi un desăvârşit artist pe care l-a apreciat chiar marele şi genialul Constantin Brâncuşi, atunci când l-a cunoscut pe pictor între anii 1937-1938, ca pictor al Bisericii «Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel», cuprinsă în axul Complexului sculptural de la Târgu-Jiu, socotindu-l chiar un înnoitor al picturii monumentale româneşti şi numindu-l chiar «un Puvis de Chavannes al nostru», ca un semn indubitabil al valorii artistului şi ca o apreciere care are valoare cât o expoziţie la nivel mondial!
Cartea monumentală a domnului Dr. Ion Mocioi reţine faptul că marele pictor Iosif KEBER a fost şi un suflet inspirat de tainele muzicii, dar şi un talentat poet, de aceea, merită să încheiem această prezentare cu poezia «Dialectică» a unui pictor de aleasă genialitate: «Cerul e mare-nchisă/ căreia nu-i vezi adâncul,/ pe când marea-i cer închis/ căruia îi dai de vârf».
Profesor, Vasile GOGONEA
