Peşterile! Un cuvânt care evocă întunericul, un cuvânt care evocă o întreagă lume, o lume controversată ce acoperă o gamă largă de sentimente de la teamă la admiraţie.
Oamenii trec cu frică prin dreptul gurii întunecate și friguroase a unei peşteri, cu spaimă pe lângă deschiderea ce se cască monstruoasă spre cer a peşterilor verticale denumite avene. Pentru ei lumea peşterilor este necunoscută, motiv de superstiţie şi fabulaţie. Pentru cel ce a avut posibilitatea de a face o vizită într-o peşteră comercială, ea este un muzeu natural pe care îl vizitezi în concediu. Dar spre deosebire de castele şi muzee, peştera rămâne o mică aventură, căci dincolo de lumea de frumuseţi stranii, de 
bogăţii fără aderență în cotidian din ea parcă răzbate un suflu de sălbăticie, ea transmite mesajul tainic al unor vremi trecute şi al unor titanice forţe telurice pe care îl percepe chiar şi vizitatorul ocazional. În sfârşit pentru speolog peştera este obiectul pasiunii sale, misterul pe care el este chemat să-l dezlege. În oricare din aceste ipostaze peşterile constituie o lume aparte ce nu 
poate fi ignorată, o lume a misterelor pentru a cărei destrămare au trudit mulţi, au fost înfruntate pericole, s-au dat lupte, s-au investit forţe materiale şi umane mergând până la sacrificii de vieţi. Peştera este un univers de tenebre: o lume aspră, neprimitoare, monotonă, dar şi frumoasă cu frumuseţi gingaşe sau peisaje cutremurătoare: bulevarde subterane şi ţevi prin care de-abia te 
strecori târâş, râuri a căror apă se pierde tăcută în beznă, lacuri cu apă neagră nemişcată, puţuri înfricoşătoare fără tavan şi fără podea, minerale rare, animale ciudate adaptate la viaţa subterană un imens gol umplut cu tot ce poate oferi natura, şi mai ales, omul în bine şi în rău. Cele de mai sus reprezintă o înregistrare statistică, o imagine statică a acestei lumi subterane. Să încercăm să vedem dincolo de ea realitatea dinamică, cea care dă sens acţiunilor noastre. Fiecare peşteră cucerită este un triumf al omului, al luptei de cunoaştere, al luptei de a învinge în condiţiile cele mai grele. Şi este semnificativ că această luptă a atins apogeul în momentul când nu mai este în joc nici un interes material, nici un profit. Ce îi determină pe unii oameni ca după lucru în loc să se odihnească să coboare sub pământ pentru a ieşi extenuaţi? Ce-i face pe aceşti oameni să prefere curăţeniei şi căldurii unui cămin noroiul, frigul şi umezeala? De ce în loc să stea comozi în faţa televizorului sau a unei cărţi preferă să-şi rişte viaţa prin puţuri ameninţătoare sau prin galerii alunecoase? Să medităm asupra acestor întrebări şi când vom găsi răspunsul ne vom da seama că nu este inutil a avea o peşteră, cum nu este inutil nimic din ce face omul pentru a împinge limitele cunoaşterii cât mai departe, chiar dacă acel departe este sub pământ şi în întuneric.
Mugurel Petrescu
