-2-
Gropile se pot efectua mecanizat în marile plantaţii, dar în fermele familiale se fac cu cazmaua şi lopata. De regulă ele se fac la 20 cm, o palmă, mai la sud de picheți, au formă cubică şi dimensiuni variabile cu condiţiile de teren, tehnologie, teren desfundat sau înţelenit, specia şi mai ales vigoarea pomilor ce vor fi plantaţi. În terenul înţelenit și nedesfundat ele pot avea dimensiunea de 1 / 1/ 1 m, iar în cel desfundat, arat şi bine pregătit pot fi de 0,6-0,8 / 0.6-0,8 / 0,6-0,8 m.
Când se face manual stratul superficial de sol, fertil, se pune pe o parte a rândului, iar cel adânc, mai puţin fertil, pe cealaltă parte pentru a fi folosit corect la plantare. Stratul fertil se amestecă în proporţie egală cu gunoi de grajd bine compostat şi cu îngrăşăminte chimice complexe de tipul 11-11-11 sau 15-15-15, cam 5 kg produs comercial la fiecare groapă. Este bine ca aceste gropi să fie făcute cu cca 2 săptămâni înainte de plantare, adică după 15 octombrie, spre a permite naturii să distrugă, parţial, o bună parte din bolile şi dăunătorii existenţi în sol la data efectuării lor.
Puieții cumpăraţi se stratifică, depozitează, în vederea plantării, în şanţuri adânci și late de 30 cm, cât o cazma, unde se aşează înclinat, iar peste colete, punctele de altoire, şi rădăcini se pune un amestec în proporţii egale de pământ şi nisip şi se udă pentru a evita uscarea rădăcinilor mici, subţiri, care de fapt asigură prinderea. Aici stau până la momentul plantării. Pentru plantare se confecţionează o scândură uşoară mai lungă decât dimensiunea gropilor pe care se marchează vizibil lărgimea gropii şi jumătatea acesteia prin crestare, locul unde vor fi amplasaţi puieţii la plantare.
Aceasta facilitează o plantare exactă atât ca amplasarea plantelor în gropi, la mijlocul acestora, cât şi ca adâncime de plantare, deoarece puieţii se plantează cu punctul de altoire deasupra scânduri şi astfel se evită plantarea prea adâncă sau prea superficială a puieţilor. De regulă plantarea se face de către echipe de câte 2 persoane. Pentru plantare, într-o găleată se pregăteşte o mocirlă din părţi egale de balegă proaspătă de vacă, pământ de ţelină pe care nu au fost aplicate în anii anteriori ierbicide, precum şi nisip. Aceasta trebuie să fie de consistenţa smântânii. Înainte de plantarea tinerelor plante li se fasonează rădăcinile mai groase la nivelul ţesutului sănătos, alb, fără a se elimina rădăcinile subţiri, sănătoase. După fasonare acestea se trec cu rădăcinile prin mocirla din găleată pentru a se putea realiza la plantare o mai bună aderenţă a rădăcinilor cu solul din groapă. Pe fundul gropii se pun câteva lopeţi de gunoi de grajd bine compostat şi apoi sub formă conică o bună parte din pămăntul fertil amestecat și el cu gunoi de grajd bine compostat.
Peste groapă, la jumătatea acesteia se pune scândura cu semnul de amplasare a puietului în centrul gropii şi apoi se amplasează tânăra plantă mocirlită, cu rădăcinile răsfirate circular peste conul de pământ şi punctul de altiore deasupra scândurii, cu altoiul în partea de nord şi cepul înspre sud.
Peste rădăcini se pune apoi restul de pământ fertil, se calcă foarte bine acest pământ pentru tasare şi eliminare a aerului din zona rădăcinilor, ţinând cu mâna puieţii cu punctul de altoire deasupra scândurii. Acum se toarnă o găleată de apă în groapă, cu grijă să nu antreneze pământul și să dezgolească rădăcinile. Peste pământul ud se pune cealălaltă parte, mai puţin fertilă, fără tasare. Este bine ca în jurul pomului plantat să se amplaseze pământul acesta sub forma unui lighean pentru a reţine ulterior mai multă apă din precipitaţii. În partea de nord a tinerei plante se introduce la 10 – 15 cm distanţă un tutore din lemn de esenţă tare, gros de 5 – 6 cm, bine înfipt în pământ şi înalt cât va fi tulpina viitoarei plante. Înălţimea tutorelui trebuie să se oprească sub cel mai de jos mugure generator de ramură principală, de schelet, spre a nu influenţa negativ orientarea viitoarelor ramuri de schelet, şarpante, de ordinul întâi. De acest tutore se leagă tânăra plantă cu bandă textilă, fâşii de cămăşi, cearceafuri etc. vechi, late de 1 – 2 cm.
Legătura se face în formă de 8 cu nodul pe tutore după ce capetele fâşiei au fost înfăşurate după acesta pentru a evita coborârea ei ca urmare a oscilaţiilor plantei provocate de vânturi. Este contraindicată folosirea sârmei de orice fel, a firelor textile comercializate de persoane neştiutoare prin pieţe, a firelor plastice şi în general a oricăror materiale mai mult sau mai puţin rigide, la legarea pomilor, arbuştilor sau a viţei de vie deoarece prin frecarea de tulpină provocată de oscilaţiile cauzate de vânt pot răni scoarţa fragedă a tinerelor plante, ceea ce în cel mai fericit caz se va solda cu uscarea ramurilor pe partea vătămată şi deci cu formarea unei coroane asimetrice, urâtă.La plantarea de toamnă nu este obligatorie retezarea tijei tulpinii pomului plantat, acesta putând rămâne întreg până în primăvară, sau se retează cu 10 – 15 cm mai înaltă decât înălţimea de formare a coroanei.
În primăvară când se fac tăierile obişnuite la pomi, tot în repausul vegetativ, adică înainte de pornirea în vegetaţie, se vor reteza şi aceste tulpini în mod diferenţiat, în funcţie de tipul de coroană ce vrem să-l formăm.
Vom descrie acest lucru la momentul potrivit. Pentru prevenirea roaderii coletului de către şoarecii de câmp sub zăpadă se pensulează tulpinile cu substanţe repelente, care alungă rozătoarele, în concentraţia indicată de fabricant, dar cu adaus de aracet de lipit lemnul în concentrație de 2 – 5 %, pentru o mai bună aderenţă a soluţiei pe scoarţa tulpinilor şi o mai redusă spălare a acesteia de apa din precipitaţii.
De asemenea, pot fi folosite şi produse pentru stropirea terenului în jurul pomilor cum ar fi REP – 96, produs ecologic, sau GARDEN CURB. Până la parcurgerea primului an de rod tinerelor plante nu li se văruiesc tulpinile, deoarece varul singur are efect caustic, iar coaja tulpinii acestor pomi este sensibilă și poate fi afectată negativ. Recomand ca pentru plantare să alegeţi puieţii sub formă de vargă, neramificaţi din pepinieră, cu înălţimea puţin mai mare decât cea de retezare pentru formarea coroanei, cam cu 15 – 20 cm mai înalţi, deoarece în partea de vârf a tulpinilor se află mugurii cei mai viguroşi, cei mai puternici şi ei vor genera ramuri solide pentru viitoarea coroană. Pomii înalţi şi mai ales cei deja ramificaţi ne vor obliga să formăm coroana pe tulpini înalte, ceea ce poate sensibiliza viitoarele plante la vânt, vor îngreuna foarte mult recoltarea și lucrările de tăiere. De asemenea, aceştia au şi un procent mai redus de prindere, iar mugurii de pe tulpină la înălțimea dorită de noi pot fi mai puțin viabili și nu vom putea forma coroana la înălțimea pe care o dorim. La plantare puieţii se manevrează cu grijă pentru a nu fi răniţi.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
