Viaţa frământată şi bogată în evenimente a vrednicului de pomenire, Patriarhul Justinian Marina
Preoţii din Protoieria Târgu-Cărbuneşti, Gorj, s-au întrunit marţi, 10 octombrie 2017, în cadrul conferinței pastoral-misionare de toamnă din Arhiepiscopia Craiovei. Activitatea a fost dedicată «Anului comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română», fiind precedată de săvârşirea Sfintei Liturghii de către ÎPS Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi, urmată de sfinţirea Paraclisului noului sediu al Protoieriei Târgu-Cărbuneşti. Conferinţa a fost prezidată de ÎPS Părinte Mitropolit, dr. Irineu, împreună cu pr. Ion Nicolae, protopop al Protoieriei Craiova Nord, pr. Grigore Vulcănescu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Craiovei şi Pr. Iulian Mărgineanu, protopop al Protoieriei Târgu-Cărbuneşti şi s-a desfăşurat în Sala de festivităţi a Protoieriei Târgu-Cărbuneşti. În deschiderea Conferinţei, Preacucernicul Pr. Vasile Dina a prezentat un amplu referat despre viaţa frământată şi bogată în evenimente a vrednicului de pomenire, Patriarhul Justinian Marina, cel care a militat pentru pregătirea clerului din ţara noastră în spiritul ortodoxiei, care a asigurat continuitatea vieţii liturgice şi a sprijinit instituţia bisericii, a stimulat publicarea unor cărţi religioase în spiritul respectului pentru monahismul ortodox românesc, prin publicarea a douăsprezece volume intitulate «Apostolatul social», autorul referatului evocând în partea finală personalitatea unor martiri gorjeni, slujitori ai altarului, care au îndurat ani de-a rândul viaţa grea din temniţe şi din lagăre de muncă, printre aceştia numărându-se: Nicolae Marcău (Tismana), Popa Popescu (Vladimir), Ioan Druţu (Stoina), Gheorghe Paschia, Haralambie Argintaru, Adrian Făgeţeanu şi alţii! Au mai analizat şi au dezbătut o serie de probleme interesante legate de tema conferinţei şi o serie de preoţi din parohiile gorjene, dintre care amintim: Pişteşti (Calotă Ilie), Baia de Fier (Rădescu Gheorghe), Albeni (Mihalache Şuncă), Ciocadia (Popescu Gabriel), de la Pociovalişte, de la Vladimir şi altele.
“Patriarhul Justinian Marina este omul trimis de Dumnezeu”!
În cuvântul rostit la finalul Conferinţei de la Protoieria Târgu-Cărbuneşti, Înaltpreasfinţitul Părinte dr. Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a început prin a sublinia că e o mare bucurie să fim împreună şi să ne aducem aminte de înaintaşii noştri, e un gest de credinţă, de ataşament la valorile noastre bisericeşti şi naţionale, în acelaşi timp, o poruncă a Sf. Ap Pavel, cel care ne îndemna să ne aducem aminte de înaintaşii noştri, să le urmăm credinţa şi exemplul vieţii lor, pentru că aceste lucruri sunt înscrise în firea noastră, mai ales în credinţa noastră. Am fost îndemnaţi să luăm aminte că în biserica noastră, la loc de cinste, împreună cu Sfânta Scriptură, stă sfânta tradiţie în care noi păstrăm «comoara» pe care părinţii ne-au transmis-o, de la vremea apostolică şi până astăzi. În opinia Chiriarhului locului, printre străluciţii înaintaşi ai credinţei noastre dreptmăritoare se numără şi vrednicul de pomenire, Patriarhul Justinian, un om care a trăit şi a apărat biserica, a lucrat din plin, în vremuri grele, înscriindu-şi numele, atât în conştiinţa noastră, cât şi în Împărăţia Cerurilor. “El este omul trimis de Dumnezeu! Dacă e să spunem prin cuvintele Sf. Ioan Evanghelistul, am zice: «Fost-a om trimis de la Dumnezeu şi numele lui a fost Ioan»! Acest preot, Ioan Justinian, a fost trimis de Dumnezeu, dar, dacă astăzi avem o biserică bine organizată, cu credincioşi activi în viaţa noastră, a bisericii noastre, dacă avem atâtea facultăţi şi atâtea seminarii, dacă avem atâţia preoţi care slujesc în biserica noastră, aceste lucruri se datorează, în primul rând Patriarhului Justinian Marina, care într-o vreme destul de grea, după război, după venirea unui sistem ideologic ateu, el a ştiut să conducă «corabia» Bisericii, printre «stâncile» care puteau să o zdrobească. Este ales şi urmaş al Sfinţilor Apostoli, pentru că noi vorbim de succesiunea apostolică ce se transmite ierarhic, prin preoţi şi credincioşi. Evident că, văzând viaţa acestui preot de la ţară, iar când spunem «de la ţară», nu înseamnă că este un preot de categoria a treia, ci, este un preot care cunoaşte viaţa credinciosului, necazurile lui, care cunoaşte bucuria aceasta a vieţii de parohie, care ştie de biserică, de rânduială, de slujbă, pentru ca apoi să-l vedem pe Patriarhul Justinian trecând de la parohie la oraş, la director de seminar, iar toate acestea îl arată priceput, bun chivernisitor, aşa cum ne spune Sf. Ap Pavel, că noi suntem «iconomi ai Tainelor Lui Dumnezeu». Este un iconom, pentru că ştia ce are de făcut şi folosea la maximum puţinul pe care îl avea la dispoziţie”, a precizat Mitropolitul Olteniei.
“În grija Patriarhului Justinian erau «preoţii mei» şi «bisericile mele»”!
În conturarea personalităţii Patriarhului Justinian Marina, ÎPS Părinte Mitropolit dr. Irineu a spus că acesta suferea pentru preoţii lui şi nu îi era uşor, atunci când cerea ceva pentru biserică! De aceea: “Avea foarte mulţi duşmani din interior, ştia că e urmărit pas cu pas şi numai mila Lui Dumnezeu, înţelepciunea pe care o avea şi cei câţiva prieteni cu care se consulta au putut să-l salveze de la arestare. E greu să ne imaginăm azi, în momentele acestea de libertate, cum a rezistat Patriarhul Justinian! Nimeni nu ştie suferinţele lui, durerile lui, nopţile nedormite, pentru că era un om frământat, nu era un om impasiv, un om indiferent, care dormea bine şi după aceea se scula şi dormea mai departe. Permanent, în grija Patriarhului Justinian erau «preoţii mei» şi «bisericile mele»! Aceste lucruri şi aceste cuvinte descriu viaţa Patriarhului Justinian, demonstrează că el era sprijin pentru preoţi, pentru biserică, pentru viaţa culturală, pentru viaţa misionară. Acestea toate, le-a făcut şi le-a promovat împotriva «luptei de clasă», pentru că «lupta de clasă» însemna distrugerea, chiar şi totală a temeliei, pentru că «duşmanii de clasă» nu erau cine ştie cine, ci, preoţii, consideraţi «duşmanii poporului», iar pentru că n-au trecut mulţi ani de atunci, Doamne fereşte să avem amnezie, pentru că amnezia este cel mai mare păcat şi este semnul sclerozei! Să nu cumva să uităm aceste lucruri” a subliniat Arhiereul Olteniei!
“Memoria Patriarhului Justinian este o poruncă a Lui Dumnezeu”
În finalul cuvântului său, pilduitor ca întotdeauna şi demn de analizat cu atenţie, Mitropolitul Olteniei a specificat faptul că noi suntem ucenicii şi copiii Patriarhului Justinian, pentru că acest om a ştiut să drămuiască banul, să vorbească atunci când a fost nevoie, să ia hotărâri severe, când era pus în faţa unor provocări ale lumii sale! De nenumărate ori: “Sistemul comunist încerca să defăimeze clerul, să lupte împotriva bisericii, şi parcă «diavolul» de atunci este prezent şi astăzi, iar zbaterea aceasta o gândim azi, că acest sistem ne determină să luptăm, nu neapărat împotriva oamenilor, pentru că sărmanii de ei sunt întunecaţi şi duşi de toate patimile acestea ale lumii, de parcă suntem într-un fel de «semi-apocalipsă», un fel de «balotare» într-o parte sau alta. Desigur, aceste sintagme pe care unii le-au «forjat», nu ştiu în ce foc, dar, oricum le vehiculează, când vorbesc despre Patriarhul Justinian ca fiind «Patriarhul roşu», ceva care, pur şi simplu, te scandalizează! Păi, dacă era «roşu», dacă era atât de comunist, cum de a făcut atâtea lucruri pentru biserică? Cum de a reuşit să menţină biserica în starea aceasta de înflorire, pentru că biserica ne dădea curajul de a lupta mai departe, chiar dacă nu ne arătam luptători ca alţii pe arene, iar, atunci, cum e «Patriarhul roşu»? Ce a făcut rău ca să fie stigmatizat cu aceste cuvinte? Eu nu dau atenţie acestui cuvânt de «Patriarhul roşu» şi am lăsat să se creadă că e posibil să-l considerăm «Patriarhul roşu», dar, nu «roşu» în sensul de comunist, ci, «roşu» în sens de martir, pentru că Patriarhul Justinian este un martir care s-a jertfit personal! Da, da, el putea să fie liniştit ca preot la Vâlcea, putea să-şi ducă viaţa lângă copiii lui, lângă nepoţi, fără să-l mai hăituiască oamenii, fără să stea cu «valiza făcută»! Pentru ca, să ştiţi, permanent, el avea «valiza făcută», permanent avea o geantă pregătită ca să plece, pe care nu şi-a desfăcut-o până la moarte! Pentru că el ştia că într-o zi, poate va fi trimis la mănăstire. Aceasta e viaţa Patriarhului Justinian, acesta este apostolatul său, în adevăratul sens al cuvântului, nu doar un «apostolat social», cum se ştie. Aşadar, memoria Patriarhului Justinian este o poruncă a Lui Dumnezeu! Este o cinstire şi o demnitate a noastră. Puţini din cei trăitori în ţările foste comuniste se pot asemăna cu Patriarhul Justinian! Nu vedem la bulgari, la sârbi, nici la ruşi un asemenea Patriarh! Aşadar, Patriarhul Justinian este omul providenţial al timpurilor noastre, cel care ne ajută să înţelegem sensul şi «mişcarea» bisericii. Cinstirea Patriarhului Justinian e binevenită în anul acesta, pentru că cinstirea înaintaşilor este un lucru binecuvântat de Dumnezeu, iar în altă ordine de idei, dorim ca Dumnezeu să aibă grijă de Biserica noastră, de înaintaşi, ca şi de urmaşii noştri, pentru ca toate să le facem spre Slava Lui Dumnezeu şi spre cinstirea acestor sfinţi ai bisericii noastre! Mulţumim tuturor pentru această frumoasă iniţiativă a dumneavoastră, pentru acest nou sediu al protoieriei dumneavoastră, ca să aveţi aici un loc de închinare şi de rugăciune, rugându-L pe Bunul Dumnezeu ca exemplul acesta să fie urmat şi de alţii, ca să poată şi ei să se bucure de această oportunitate a noastră de a fi împreună în «Casa» Lui Dumnezeu, Amin”!
Profesor, Vasile GOGONEA
