Vreme de o săptămână, în carierele de la Lupoaia şi Roşiuţa ploaia nu a oprit producţia de cărbune.
Stocurile din cele două cariere sunt afectate însă nu fundamental, calitatea calorică a cărbunelui menţinându-se, mai ales că zilnic se exploatează cam aceeaşi cantitate care se transportă către beneficiar. Într-o discuţie cu liderul de sindicat Marian Pescaru acesta a precizat că livrările de cărbune din zona Motrului sunt sprijinite şi de intervenţia conducerilor complexului energetic de la Turceni. Pescaru ne-a declarat: „Se înregistrează o oarecare scădere a numărului de vagoane care intră în componenţa marşutelor către beneficiarii tradiţionali, două-trei navete în plus ar fi tocmai bine pentru nevoile de livrări ale carierelor din Motru.” Semnalul liderului sindical de la E.C.F.U. a fost lansat cu un scop clar, şi trebuie luat în seamă de administraţia la vârf a S.N.L.O. dar şi a căilor ferate, deoarece la mijloc există o suspiciune în legătură cu un presupus boicot la adresa productivităţii carierelor motrene. Totuşi, este demnă de luat în seamă şi poziţia senatorului Ion Ruşeţ, care recomandă o bună colaborare între consumatorii de cărbune din Gorj şi chiar din toată Oltenia, pentru ca industria cărbunelui să nu moară în această zonă.
Desigur, senatorul Ruşeţ provine, ca politician, din zona sindicală, acolo unde se dau lupte pentru salarii şi condiţii de muncă mai bune şi unde amănuntele despre contracte şi livrări nu sunt pe primul plan. Drept urmare, am luat legătura telefonic cu cei doi directori de la carierele Lupoaia şi Roşiuţa. Sorin Iovan, directorul Carierei Lupoaia, ne-a declarat că în stocurile acestei cariere sunt circa 190000 tone, o cantitate relativ crescută datorită faptului că în ultimele două săptămâni au fost restricţii de transport pe calea ferată. Iovan ne-a mai declarat: „Munca minerilor din orice carieră este supusă intemperiilor vremii – vara căldurii excesive, toamna ploii şi vântului, iarna gerurilor uscate. Din această cauză munca minerilor de suprafaţă este extrem de grea, iar faptul că pensionările nu ţin cont de acest amănunt esenţial nu face decât să ne îngrijoreze în legătură cu durata de viaţă a oamenilor după încheierea ciclurilor de muncă. Desigur, până în aceste momente nimeni nu a făcut o statistică în legătură cu durata de viaţă a muncitorilor din cariere, pentru că vârsta celor două cariere din zona noastră este una tânără, iar muncitorii pensionaţi până în aceste momente sunt depăşiţi numeric de minerii pensionaţi prin legi speciale de la mineritul de subteran.” Punctul de vedere al directorului Sorin Iovan este unul demn de luat în seamă, mai ales că în domeniul condiţiilor de muncă sub cerul liber nici nu se poate face prea mult. Celălalt director, cel de la Cariera Roşiuţa, Florentin Gheorghescu Nicu, vorbea şi el despre un stoc de aproape 180000 tone şi de faptul că muncitorilor li se usucă salopetele de două ori pe schimb şi li se asigură ceai cald cam în acelaşi ritm. Luând în calcul faptul că toamna şi iarna stau în frig iar vara năduşesc în praf, minerii de suprafaţă sunt de fapt expuşi unui proces continuu de afectare gradată a stării de sănătate. Dacă la toate aceste lucruri se mai adaugă şi stresul indus de criză în legătură cu menţinerea locurilor de muncă, avem tabloul complet al unei situaţii în care organismele îndrituite în cercetarea stării de sănătate ar trebui să intervină imediat. Procesul de producţie este şi acesta influenţat de starea de sănătate a populaţiei, astfel că indiferent ce s-ar încerca în aceste momente, în zona monoindustrială a Motrului menţinerea locurilor de muncă rămâne o prioritate în care, din păcate, administraţia publică locală nu se poate amesteca. Relaţiile de producţie au, din păcate, şi o contorsionare politică, starea de spirit a tuturor celor care contribuie cu fapte şi decizii în procesul muncii fiind una sinonimă crizei.
Constantin Bunilă
