3 – Cultura
Levănțica este o plantă perenă de exterior care se poate crește atât în ghivece, cât și în câmp deschis. Prin semințe se produce mai greu materialul săditor și deci se practică mai mult înmulțirea vegetativă prin butași verzi sau lignificați. Butașii înrădăcinați în ghivece procurați trebuie să aibă la plantare minimum 10 cm înălțime, iar cei „cu rădăcinile în aer ” minimum 30 cm partea aeriană și 10 – 15 cm rădăcinile. Cel mai valoros material săditor se procură de la fermieri și nu de la comercianți. La aceștia el costă 1 – 2 lei bucata, față de 10 lei în comerț, și trebuie cam 5.500 – 6.000 butași pentru un hectar, la o schemă de plantare de 0,7 – 0,8 m între plante pe rând și 1,0 m între rânduri. Dar se poate începe pe o suprafață mult mai mică la început și apoi extinde cu material săditor din aceasta. Pentru uscarea recoltei de pe un hectar este necesar un spațiu de cca 900 mp, iar cheltuielile de înființare a unui hectar de lavandă pot ajunge la 5.000 – 6.500 lei excluzând cheltuielile cu procurarea materialului săditor. Lavanda este o plantă perenă rezistentă la temperaturi ridicate, până la + 400 C, dar și la ger de – 200 C. Preferă solurile neutre, bine drenate și cu fertilitate naturală medie, în areale cu precipitații medii de 600 – 1.000 mm anual specific zonelor de deal și submontane.
Butașii cu rădăcini în aer se plantează cel mai bine toamna, dar și primăvara după dezgheț, iar cei produși în ghivece pot fi plantați tot anul cu excepția perioadelor când solul este înghețat. Terenul trebuie bine pregătit și e preferabil să fie bilonat și cu posibilități de irigare, de preferință prin picurare. Având utilizare medicinală nu se recomandă folosirea ierbicidelor sau a altor substanțe fitofarmaceutice. Buruienile pot fi controlate prin lucrări mecanice și manuale sau prin folosirea foliilor de polietilenă pe rând. Lavanda nu are boli sau dăunători iar ierbivorele doar mușcă din ea și o părăsesc căci este amară. Deci nu se pune problema protecției culturii. Poate doar contra semenilor noștri. Se preferă irigarea prin picurare căci stresul hidric influențează negativ calitatea și cantitatea recoltei. Lavanda poate înflori chiar din primul an de cultură și recoltarea tulpinilor înflorite durează din aprilie până toamna târziu, căci lăstărește de fiecare dată după cosit. Recoltarea tulpinilor cu flori se face pe timp senin, uscat iar materialul recoltat se usucă în spații închise, bine aerisite sau cu posibilități de ventilare căci o eventuală „ încingere ” a materialului duce la degradarea lui. De pe un hectar de lavandă se recoltează în medie 5.000 kg tulpini florare din a căror distilare se pot obține 30 – 50 litri de ulei esențial integral de lavandă, care la prețul actual de 120 € / litru conduce la un venit de 3.600 – 6.000 € / ha, adică 16.000 – 26.000 de lei. Asta dacă nu luăm în calcul și veniturile de pe butași. Distilarea pentru obținerea uleiului esențial de lavandă poate fi făcută cu instalații specifice de distilare chiar în ferma producătoare. Având în vedere caracterul peren de lungă durată al culturii, poate fi exploatată și peste 50 – 60 de ani dacă a fost înființată și întreținută corect, și că cele mai mari cheltuieli sunt cele de înființare a plantației, rezultă că această cultură își merită supranumele de „aurul mov al agriculturii”. Unii cultivatori de lavandă realizează profituri de peste 7.000 € pe hectar.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
