În faţa morţii, toţi suntem egali. Ne naştem pe rând şi murim pe sărite, cum se spune în popor. Aşa a vrut Dumnezeu şi cu Regina Ana. Născută catolică, la Paris, ca Prinţesă de Bourbon-Parma. Şi devenită Regină a României, ca soţie ce avea să-şi ducă tristeţea alături de Regele Mihai, născut în Regatul României şi ortodox, dar forţat, cu pistolul la tâmplă să abdice la 30 decembrie 1947.
Chiar dacă Regele Mihai ne adresa Mesaje de Anul Nou, de fiecare dată pe unde radio, el n-a reuşit să primească viză de intrare în ţara lui, care este şi a noastră, decât la mulţi ani de la marea Învălmăşeală din Decembrie 1989. Îşi cumpărase bilet de avion să vină la Bucureşti încă de atunci. Dar nu i s-a permis nici măcar în 1991, când a fost oprit să păşească pe teritoriul României deşi se afla pe Aeroportul Internaţional Otopeni, în ţarcul destinat străinilor.
Prima care a izbutit să ajungă în România pe care o ştia doar din destăinuirile Majestăţii Sale Regele Mihai, soţul alături de care a suferit în tristeţe 68 de ani, a fost Regina Ana. Cea întâmpinată cu multă căldură sufletească şi aplauze de sute de mii de români. A mers la Castelul de la Săvârşin, unde vorbesc oamenii locului, s-a comportat ca una de-a lor. Cu multă modestie şi discreţie, aşa cum a trăit întreaga viaţă, urând protocolul.
Miercuri, cu o cursă de linie, sicriul cu corpul neînsufleţit al Reginei Ana a fost adus în ţară. Şi a fost depus mai întâi la Palatul Peleş, din Sinaia, unde apropiaţi, dar şi demnitari, dimpreună cu 38 de reprezentanţi ai Ambasadelor acreditate la Bucureşti şi-au luat rămas bun, aducând Omagiul lor şi scriind în Cartea de Onoare. N-au lipsit nici preşedintele Klaus Werner Iohannis şi primul ministru Dacian Julien Cioloş. Solemnitatea le-a impus şi acestora nişte reguli clare, specifice unor asemenea momente de grea încercare pentru Familia Regală. Preşedintele Klaus Werner Iohannis, deşi de altă religie, a scris în Cartea de Onoare nişte vorbe frumoase din care amintim: „Simplitatea şi căldura umană a Reginei Ana o aşează între simbolurile României.” Trag nădejdea că preşedintele Iohannis ştie ce a scris şi semnat. Sunt vorbe alese, pline de miez din care are şi el de învăţat. Deocamdată, prin aroganţa, lipsa de umanism şi uneori chiar cinism se situează la polul opus.
La Aeroportul Henry Coandă şi pe tot traseul până la Muzeul Peleş, unde-a fost depus mai întâi sicriul, mii de oameni şi-au arătat solidaritatea şi marea suferinţă alături de îndoliata Familie Regală. Ce-i drept, mai ales la Muzeul Peleş s-au prezentat şi cetăţeni mai puţin sinceri sau chiar deloc, care au dorit să profite de tristul eveniment spre a mai face o baie de mulţime. Cu toată ipocrizia de care au dat dovadă faţă de Casa Regală în trecutul nu prea îndepărtat şi chiar în aceste zile grele ale despărţirii de Regina Ana.
Astăzi şi mâine, vineri, cei care vor să-şi ia adio de la aceea care a fost şi rămâne Regina Ana o pot face în Sala tronului de la Palatul Regal, din Bucureşti, pe Calea Victoriei, între orele 10.00-22.00. După nişte reguli stricte, îmbrăcaţi în costume sobre de culoare închisă, fără aparate de fotografiat şi filmat, dar şi fără telefoane mobile. Sâmbătă, cortegiul funerar va pleca spre Curtea de Argeş, unde vor avea loc Funeraliile Regale. Cu caracter privat, şi la care accesul publicului nu este permis. Aşa cum cer cutumele regale. Va fi o zi tristă pentru familie, pentru cei apropiaţi şi pentru întreaga suflare românească de-a dreapta şi de-a stânga Prutului, de Doliu Naţional, aşa cum bine a hotărât guvernul. Dumnezeu s-o odihnească în pace! pe Regina Ana, aceea care a suferit în tristeţe şi cu modestie alături de Regele Mihai. Singurul monarh sau şef de Stat care mai este în viaţă dintre aceia care-au condus ţări aflate în cumplita conflagraţie a celui de-al Doilea Război Mondial. Şi care, din păcate, din cauza stării sale de sănătate precară nu va fi prezent la Funeraliile Reginei Ana.
ION PREDOŞANU
