1 – Cultura.
Lucerna este o foarte valoroasă plantă leguminoasă, perenă care nu trebuie să lipsească din fermele care cresc animale și mai ales vaci de lapte. Ea se poate folosi fie ca masă verde cosită și pălită în prealabil căci altfel poate provoca meteorisme, umflarea animalelor ca urmare a gazelor de fermentație rezultate în stomac, ce pot conduce până la moartea rumegătoarelor, fie ca fân pur de lucernă sau de amestec cu graminee perene foarte valoros, ca semifân, siloz în amestec cu paie ori porumb – plantă întreagă sau uscată și măcinată pentru porci și păsări iarna. Oamenii de știință români au creat numeroase soiuri de lucernă foarte valoroase ca Adin, Alina, Carina, Cosmina, Dana, Dorina, Granat, Mădălina, Sandra, Satelit etc. În articolul anterior am enumerat virtuțile medicinale, precum și valoarea furajeră ale acestei culturi. Pe piața de semințe românească se pot afla și unele soiuri străine care pot lăsa impresia că sunt mai valoroase decât cele românești, dar cu siguranță nu poate fi așa, deci vă recomand cu insistență să le cultivați pe cele autohtone căci sunt mai productive, mai rezistente la boli și dăunători, mai bine adaptate condițiilor agrotehnice de la noi. Lucerna suportă bine geruri de până la -25 grade C, precipitații de 500 – 600 mm anual, dar nu suportă excesul hidric, mai ales apa stagnantă căci la nivelul solului are coletul cu muguri de lăstărire și aceștia pier asfixiați de apă. Lucerna este o cultură perenă care în condițiile Gorjului rezistă 4 – 5 ani și neirigată asigură 3 – 4 coase pe an și o producție care poate ajunge și la 50 to masă verde pe hectar (cam 10 to fân). În faza de declin de producție se poate supraînsămânța cu amestec de graminee perene pentru fân și astfel se prelungește timpul de exploatare cu încă 2 – 3 ani și obține un valoros fân de amestec de leguminoase și graminee perene. Lucerna este cea mai valoroasă plantă premergătoare mai ales pentru porumb, cartofi, sfeclă căci lasă terenul afânat, curat de buruieni și îmbogățit cu vreo 30 kg azot / ha datorită bacteriilor Rhizobium meliloti care trăiesc în simbioză cu planta, pe rădăcinile ei.
Pentru lucernă cele mai valoroase premergătoare sunt cerealele păioase, mai ales pentru culturile înființate în august – septembrie, dar și porumbul sau alte culturi prășitoare, altele decât leguminoasele, care eliberează terenul toamna pentru lucerna înființată primăvara foarte timpuriu. Eu recomand înființarea lucernierelor acum, între 15 august și 15 septembrie căci este suficient timp ca tinerele plante să acumuleze zaharuri în sucul celular ca să reziste peste iarnă, iar la desprimăvărare pornesc rapid în vegetație și câștigă ușor lupta cu buruienile. Astfel chiar și prima coasă din primăvară este un fân de bună calitate. În timp ce semănătura de vară – toamnă va avea o concurență redusă din partea buruienilor cea de primăvară va fi puternic handicapată în această luptă căci lucerna crește mai greu la început. În plus semănătura de primăvară poate pieri dacă imediat după răsărire intervine seceta, chiar dacă a fost înființată cu ovăz ca plantă protectoare. De asemenea, prima coasă la lucerna de primăvară este un fân de proastă calitate căci este o coasă de curățire, de protecție a plantulelor de lucernă să nu fie asfixiate de buruieni și conține mai mult buruieni. Încă ceva, lucerna suportă dacă nu chiar reclamă cositul în faza de început a înfloririi, dar nu prea devreme căci plantele pot pieri. Tocmai acest lucru se petrece la coasa de curățire. Ar mai fi de adăugat că după 15 septembrie se reduce evaporarea apei din sol, crește cantitatea de rouă și aportul hidric al micilor ploițe de toamnă timpurie ceea ce este extrem de benefic semănăturii de lucernă. Cred că sunt suficiente argumente pentru a înființa lucerniera în vară – toamnă. Arătura trebuie să fie de bună calitate, cu minimum două săptămâni anterioară semănatului de vară sau obligatoriu de toamnă pentru semănatul de primăvară. Este cu adevărat o crimă să însămânțezi lucerna în arătura de primăvară. Ea trebuie să fie cât mai adâncă, 25 – 28 cm la noi, și uniformă căci adâncimea de semănat este de 2 – 3 cm, iar semănatul prea la suprafață poate conduce la nerăsărire sau la pierirea tinerelor plante de lucernă ca urmare a secetei indusă de vânturile de primăvară sau pierirea plantulelor prea adânci căci fie nu au suficientă forță să iasă la suprafață, fie nu pot străbate crusta provocată de vânturi. Este bine să administrăm cantități mari de îngrășăminte complexe cu conținut mare de fosfor, dar și de potasiu și mai puțin de azot, 4 – 500 kg produs comercial / ha, la pregătirea patului germinativ. Ideal ar fi ca înainte de semănat, dar și după aceasta să se tăvălugească terenul pentru a asigura o bună punere în contact a seminței cu solul și a asigura astfel o bună răsărire. Lucrările agrotehnice premergătoare semănatului trebuie să fie de cea mai bună calitate căci ele nu mai pot fi corectate timp de minimum 4 ani și pot afecta foarte mult calitatea culturii. Sămânța de lucernă trebuie să fie neapărat decuscutată și mai veche de un an căci sămânța proaspătă nu are germinație, are nevoie de postmaturare de cel puțin un an. Decuscutarea se constată prin introducerea mâinii în sacul de sămânță și dacă la scoatere aceasta este acoperită de un praf cenușiu, pilitura de fier, este semnul că acea sămânță a fost decuscutată. Pentru cosit, indiferent a câta coasă este, cel mai bun moment este atunci când cultura a început să înflorească, dar să depășească procentul de 25 % din plante. În acest stadiu calitatea plantelor este maximă, iar acestea suportă bine tăierea. Cele mai bune utilaje, din punct de vedere chirurgical, sunt desigur coasa clasică, taie ca un bisturiu, sau mașinile de cosit cu lame oscilante care practic forfecă plantele și rănile produse de acestea sunt mici și se cicatrizează ușor provocând un stres minim plantelor, în timp ce mașinile cu organe active centrifugale taie plantele prin rupere, strivire și le provoacă răni mari, crăpături care se vindecă mai greu. Astfel se poate reduce durata de exploatare a culturii și chiar scădea potențialul productiv al plantelor pe durata exploatării. La două zile după cosit brazdele de fân se întorc și după o altă zi de însorire se pot balota sau depozita în vrac. Întârzierea este păgubitoare atât pentru fân, cele mai valoroase părți din plantă, frunzele și lăstarii tineri se suprausucă și se scutură pe sol, cât și pentru miriștea de lucernă căci staționarea îndelungată a fânului în brazdă are efect de mulci și poate distruge plantele de lucernă. Lucernierele nu se pășunează căci animalele cu copitele lor pot distruge mugurii din coletul plantelor, dar și răspândi semințe sau fragmente de cuscută. După ridicarea fânului este bine să se administreze 100 kg complexe / ha și să se grăpeze pentru a stimula pornirea în vegetație a mugurilor din colet și a afâna solul pentru a favoriza pătrunderea aerului și apei în sol. Cuscuta sau torțelul este o plantă parazită care crește pe plantele de lucernă pe care le înțeapă și le suge seva elaborată. Se răspândește prin semințe sau fragmente de tulpini pe încălțămintea oamenilor sau pe copitele animalelor și distruge complet plantele din vatra de atac. Nu trebuie administrat gunoi de grajd pe lucerniere căci semințele de cuscută îngurgitate de animale de pe alte terenuri trec prin tubul digestiv fără a fi afectate de sucurile gastrice și ajunse pe teren infestează din nou culturile. Distrugerea cuscutei se poate realiza prin izolarea vetrelor și tratarea lor cu Roundup sau alt produs similar care conduce la uscarea definitivă a tuturor plantelor, inclusiv a cuscutei sau prin cioplirea terenului din aceste vetre pe adâncime de 10 cm, strângerea materialului, incinerarea sau îngroparea adâncă a acestuia. Există peste 200 specii de cuscute care fac obiectul legii cuscutelor încă din anul 1922 și nedistrugerea sau propagarea lor se pedepsește drastic căci acestea pot parazita și alte plante de cultură sau din flora spontană. Lucernierele în declin tehnologic și de producție, de regulă în anul patru, este bine să fie supraînsămânțate imediat după coasa de vară cu amestec de graminee perene, dactilis, poa, festuca etc, grăpa și tăvălugi și astfel exploatarea lor se poate prelungi cu încă 2 – 3 ani și se obține și un valoros fân de amestec de graminee și leguminoase. Desființarea lucernierei este recomandat să se facă imediat după ultima coasă printr-o dezmiriștire la 10 – 12 cm adâncime urmată de arătura adâncă de toamnă. Este contraindicată desființarea lucernierei primăvara. După lucernă dau rezultate foarte bune porumbul, cartoful, sfecla și sunt contraindicate cerealele păioase, căci pot cădea, sau alte culturi leguminoase. Lucerna revine pe același teren după un timp cel puțin egal cu cel în care a fost în cultură.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
