Am ajuns la ultimul hop în cultura cerealelor păioase și de modul cum tratăm această campanie (oare mai sună corect acest termen în contextul agriculturii de azi?) depinde dacă stocăm în hambar tot ceea ce ne-a dat pământul sau mai puțin, dacă menținem costul pe unitatea de produs sau îl mai ridicăm puțin. Pe vremuri agricultura se desfășura pe durata a douăsprezece luni, dar în treisprezece campanii, vârfuri de activitate. Acum cel puțin la noi în Gorj e din ce în ce mai greu să mai descoperi o adevărată campanie agricolă. Nu-i mai puțin adevărat că și vremea parcă ne este din ce în ce mai potrivnică. Revenind la recoltarea cerealelor păioase, orz, grâu, triticale sau ovăz, pregătirea pentru recoltare îmbracă două aspecte diferite, unul pentru proprietarii de mijloace mecanice de recoltat și transport și altul pentru posesorii de culturi. Pe primii în afară de propria conștiință nimeni nu-i mai poate impulsiona să facă pregătirile și reglajele adecvate. Desigur aici ar mai trebui să ținem cont și de nivelul de profesionalism al proprietarilor de mașini agricole căci de prea puține ori existența banilor este dublată și de un bogat bagaj de cunoștințe și deprinderi profesionale. Principalul utilaj, pot zice chiar cu rol limitativ în această campanie este combina de recoltat cereale, utilaj costisitor care lucrează 30 – maximum 45 de zile pe an, dar poate aduce venituri frumușele operatorului dacă este bine reglată și exploatată. Reamintesc sumar câteva aspecte mai importante pentru o bună funcționare a acestora. Mai întâi trebuie să fi fost bine stocate și păstrate pe durata ultimelor 10 luni, apoi să li se facă reglajele corecte. Aș începe cu reglarea aparatului de tăiere, hederul, ale cărui lamele de cuțit trebuie să fie bine ascuțite și aderente pe contracuțit dar fără să frece pe acesta căci pot provoca chiar și incendierea lanurilor. De asemenea, trebuie bine reglat și gresat rabatorul astfel încât să nu scarmene cultura dar nici să nu producă aglomerarea materialului la melcul sau lanțul transportor, să fie armonizată turația rabatorului cu viteza de înaintare în lan a combinei. Să te ferească Dumnazeu să ți se înfunde acestea că transpiri cât pentru toată vara caniculară trudind la desfundarea lor. Combinele mari, moderne au dispozitiv de mers înapoi a transportorului cu lanț, dar nici acesta nu face totdeauna față efortului. Mergând pe fluxul tehnologic al combinei trebuie reglată de mai multe ori pe parcursul unei zile de lucru distanța dintre bătător (tobă) și contrabătător (grătar) ținând cont de natura, gradul de îmburuienare și structura floristică ale lanului, de umiditatea plantelor spre a evita spargerea boabelor (dacă toba este prea strânsă) şi rămânerea de boabe în spicele paielor ( dacă toba este prea largă. De asemenea, se reglează adecvat turația tobei, bătătorului, între 900 – 1100 rotații pe minut pentru a nu lăsa boabe în paie, dar nici să nu spargă boabele. Nu trebuie neglijat nici circuitul boabelor căci dacă acesta este insuficient etanșat poate produce risipă de boabe, iar dacă mecanismul de selectare, cai, vânturi, dârmon, site nu este curat de ariste și bine reglat ca intensitate și direcție, nu permite trecerea boabelor spre buncăr, ci le conduce pe acestea în pleavă, ceea ce este o pagubă mare. O atenție mare trebuie acordată paielor, cam pe jumătatea boabelor ca masă uscată, căci dacă acum este prea puțin probabil să ne trebuiască în zootehnie, de utilizat în industrie ce să mai vorbim, lăsate neglijent pe teren pot provoca pagube mari viitoarelor culturi. Ideal ar fi să folosim la recoltat combine prevăzute cu tocător de paie care simultan le și împrăștie uniform pe teren. De acum răspunderea cade complet pe umerii fermierilor. În lipsa tocătorului paiele trebuie ridicate imediat după recoltare căci la întârziere răsar buruienile, le blochează la sol și îngreunează astfel enorm de mult scoaterea lor. Cu brazdele de paie pe teren nu veți putea face o arătură bună nici dacă veți utiliza pluguri electronice. Oricum astfel de pluguri nu există. Fermierii pe care îi doare burta de pământul lor după recoltarea cerealelor păioase, oricare ar fi acestea, cu combina cu tocător de paie aplică 15 – 20 kg s a / ha azot pentru stimularea bacteriilor nitrificante și apoi ară superficial, desmiriștesc la 12 – 15 cm adâncime, iar în septembrie ară din nou la 25 – 30 cm adâncime dacă seamănă din nou cereale păioase sau amână această lucrare până în octombrie – noiembrie pentru semănăturile de primăvară. Azotul este necesar, cam 7 kg / to de paie, pentru stimularea descompunerii acestora în sol. Cei ce au parcelele îmburuienate cu buruieni problemă ca pir, costrei, stuf, rugi etc ridică imediat paiele din brazde, dacă nu au fost tocate de combină la recoltare, aplică o discuire și lasă terenul pentru a răsări aceste buruieni și peste o lună când buruienile au 20 – 30 cm înălțime fac o ierbicidare totală cu 4 – 6 l Roundup în 250 – 300 l apă / ha și nu deranjează cultura încă 3 – 4 săptămâni, timp necesar ierbicidului să migreze până la cele mai mici rădăcinuțe și astfel distruge buruienile perene. Atenție mare trebuie acordată și depozitării producției. Aceasta trebuie făcută la o umiditate maximă de 14 %, pe timp senin și uscat căci dacă produsul are umiditate ridicată sau a fost introdus in hambar ușor atins de câțiva stropi de ploaie poate mucegăi și precis „face gărgărițe”. Ca măsură de prevenție este recomandabil să se introducă în masa de grăunțe teci uscate de ardei iute și / sau să se pună deasupra masei de boabe câteva frunze verzi de nuc. Acestea țin departe de boabe dăunătorii de depozit. Altfel va trebui să faceți tratamente chimice. Pentru coborârea umidității faceți lopătarea pe timp senin căci o lopătare bună reduce umiditatea cu un procent.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion VELICI
