Se spune că periodic, odată la 10 – 12 ani, se întâmplă un fenomen meteorologic major și se pare că anul acesta este un astfel de moment. Într-o bună dimineață de așa-zisă primăvară (27 aprilie anul acesta) pe un cer senin, străbătut toată noaptea de vânturi acceptabile care brusc s-au oprit au fost create condiții optime pentru brumă. Aceasta nu a întârziat să se manifeste și dimineața când s-a trezit lumea era iarba aproape ninsă și troznea efectiv sub picioare. Atât le-a trebuit tinerilor lăstari care neînțelegând gluma vremii au îngălbenit de emoție și s-au plecat dramatic într-un salut sumbru adresat “capriciilor vremii”. Nefiind totuși vorba de vreo glumă, ci de un gest dur al climei, mai bine de jumătate din lungimea lăstarilor, partea cea mai fragedă, dinspre vârf, s-a brunificat căci apa din celulele țesuturilor tinere a înghețat formând ace fine de gheață care au străpuns și spart membranele celulelor, ceea ce a provocat moartea acestora. Fenomenul a fost cu atât mai intens și păgubitor cu cât culturile de orice fel erau situate mai pe vale, dar intensitatea sa a scăzut până la dispariție pe măsură ce culturile se aflau amplasate mai sus, pe dealuri. Așa se face că în aceeași comună au fost afectate satele de pe vale, iar cele de pe dealuri nu au suferit deloc. S-au pierdut astfel părți importante din recoltele acestui an, mai ales la pomi, vii și legume, dar mai dramatic este faptul că au fost afectate negativ elementele de rod și pentru anul viitor. Duritatea atacului de brumă asupra recoltei a fost variabilă cu specia, soiul sau stadiul de creștere al fructelor. Se știe că fructele pomilor abia formate, de mărimea unui bob de grâu, sunt cele mai sensibile, mor chiar și la + 0,7 grade C și rezistența lor crește cu vârsta. Iată de ce vedem acum fructe mici, galbene în pomi care cad la o ușoară scuturare a ramurilor. Acum se adeverește pe deplin necesitatea amplasării corecte a speciilor și soiurilor mai ales de vie și pomi fructiferi pe teren, alegerea soiurilor adecvate condițiilor climatice specifice zonei. Desigur am fi putut diminua substanțial, elimina în niciun caz, efecte nedorite ale acestui fenomen meteorologic dacă dimineața la oprirea vântului am fi provocat fumigație în plantații, de regulă aprinzând grămezile de material combustibil fumigen amplasate din timp acolo. Nu comentăm alte mijloace mai eficace, mai puternice de prevenire a efectului distructiv al brumelor căci acestea sunt scumpe și nu se pot aplica în grădinile familiale, dar amplasarea în acestea a unor grămezi de materiale combustibile care aprinse produc mult fum cum ar fi crengi, coceni, fânuri sau paie umede, chiar și materiale textile ori talaj, rumeguș și altele sunt destul de eficace la scară mică în această acțiune. Lăsând la o parte ceea ce s-ar fi putut face și să ne preocupăm acum de ceea ce putem face pentru a diminua cât mai mult din urmările brumei asupra viilor sau a pomilor și arbuștilor fructiferi. Nu vom recurge la tratamente chimice, deoarece nu sunt răni deschise care să constituie adevărate porți de intrare pentru agenții patogeni, țesuturile degerate nu mai comunică cu restul plantei. Va trebui să procedăm imediat la înlăturarea prin plivit a tuturor lăstarilor de prisos pentru a reduce la minim concurența pentru hrană pe plantă. Aceasta va conduce la creșterea mai viguroasă a lăstarilor care rămân, la o rezistență mai bună a acestora la gerurile ce vor surveni în iarna viitoare. Totodată, prin rărire se crează o mai bună aerisire a coroanelor, tufelor, un mai bun iluminat al acestora și deci la condiții mai grele pentru agenții patogeni, deci va spori sănătatea și vigoarea culturilor. Să mai ținem cont și de faptul că nici agenților patogeni, boli sau dăunători, nu le-a fost mai ușor cu această brumă, deci virulența lor va fi mai redusă, mai ales în primele faze de după brumă. Dacă am făcut și lucrarea de plivit, aerisire și iluminare a coroanelor și tufelor este limpede că starea fitosaniteră a plantelor pe durată mai lungă de timp va fi îmbunătățită. La vie mai ales trebuie pliviți, eliminați lăstarii de prisos, mai ales dacă aceștia nu au rod. N-ar strica o fertilizare suplimentară cu îngrășăminte chimice complexe cu trei elemente ( N, P, K ) sau chiar foliare. Aceasta se înțelege că va ajuta mult plantele să fie mai viguroase, să lupte mai ușor cu greutățile naturale. Complementar combaterea buruienilor sporește și mai mult starea de bine a culturilor, fără să mai socotim că afânarea solului prin prașile îmbunătățește substanțial raportul apă / aer din sol, desigur cu efect benefic pentru plante. Pentru vii devine imperativă lucrarea de cârnit de la sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august, când strugurii încep să dea în pârgă. Eliminând ultima treime din lungimea corzilor prin rupere cu mâna de la nod, pe vreme senină, răcoroasă când plantele sunt turgescente și se rup ușor, stopăm creșterea acestora și favorizăm acumularea de zaharuri în sucul celular, concentrarea acestuia, coacerea lemnului, ceea ce sporește mult rezistența peste iarnă a lor. Dacă această lucrare se va face prea devreme se va provoca emiterea de lăstari anticipați cu efect contrar celui urmărit de noi, iar întârzierea reduce acumulările de mai sus, deci și rezistența peste iarnă. Totodată, prin cârnire la momentul potrivit și strugurii acumulează mai multe zaharuri și arome devenind mult mai valoroși. Se obțin astfel vinuri mai bune. De altfel, planta însăși va diminua din pierderea de recoltă cauzată de brumă prin producerea de fructe mai mari și mai bune calitativ. Trebuie să o ajutăm și noi prin cârnit. La pomi și arbuști fructiferi plivitul și nu eliminarea prin tăiere cu foarfecele de vie are același efect ca la vie. La legume se poate recurge doar la replantarea celor distruse de brumă căci cele rămase oarecum vii nu vor asigura în niciun caz recolte mulțumitoare. Să nu disperăm, asemenea fenomene se produc rar. Natura își ia și ea tributul său.
Dacă toate astea fi-vor respectate…
Ing. Ion Velici
