La 9 mai cel de-al doilea război mondial s-a încheiat prin victoria aliaţilor împotriva Germaniei naziste şi prin capitularea necondiţionată a Germaniei hitleriste. La victoria împotriva nazismului şi-a adus şi România aportul său după 23 august 1944 când a pus la dispoziţia aliaţilor 540000 de ostaşi, pierzând pe frontul de vest 170000 de oamneni.
Dar pentru că vorba lui Voltaire : „Dumnezeu ţine întotdeauna cu regimentele mari!”, România a fost considerată ca ţară învinsă şi tratată ca atare.
9 Mai 1945 are o semnificaţie deosebită ca zi a victoriei,ca zi când popoarele puteau răsufla uşurate fără teama că vor mai fi bombardate de aviaţia duşmană. Poetul A.Toma scria: „Pace cu ochi care râd/ Pe încă plânsul obraz/ Calcă balaurul had/ Treci peste frântu-i grumaz/ Vino din pumn să descleşti/ Armele negre de fum/ Tu ce-nfrăţeşti şi iubeşti/ Buno-arată-ne cum!” Camus scria: „Nici o victorie nu-şi merită preţul în timp ce orice schilodire a omului este iremediabilă”.
Pe 9 Mai în afară de ziua victoriei mai sărbătorim şi Ziua Independenţei de stat din 1877, cât şi ziua viţeluşei sedusă de Zeus, adică Ziua Europei.
Să sperăm că de Ziua Europei România va fi în sfârşit tratată cu drepturi egale cu a celorlalte ţări membre a UE. Extinderea spre est a Europei Integrate va duce la o mai mare stabilitate economică şi o politică europeană unită, vor face ţările Europei mai puţin vulnerabile la atacuri externe. Trebuie ca reprezentanţii României să negocieze în picioare de acum înainte şi să nu mai admită Uniunii Europene exploatarea sălbatică a resurselor româneşti. Mai ales acum când Roterdam-ul e unit navigabil cu portul Constanţa.
Gh. Rădulescu
