Departe de mine gândul de a da nume ce se pretind a fi celebre printre gorjenii culturnici de astăzi. Nu-s mulţi, dar dacă ar fi să parafrazăm cugetarea poetului şi filozofului Lucian Blaga, cel căsătorit cu Cornelia Brediceanu, al cărei tată – compozitorul şi muzicologul Tiberiu Brediceanu – îşi are obârşia în Brădicenii Gorjului, unii dintre ei chiar se consideră statui încă din timpul vieţii.
Cum sunt convins că bănuiţi la cine ori, de fapt, la cei care mă refer, nu-i aşa că nu şi-ar avea rost numirea acestor, hai să le zicem epigoni ai celui care a fost marele istoric şi om de cultură al Gorjului – Alexandru Ştefulescu? Nu mai este cazul să-i descriem, măcar şi succint, personalitatea şi vasta operă a celui care a fost Omul şi învăţatul Alexandru Ştefulescu. A cărui «Istorie a Gorjului» este arhicunoscută şi, firesc, citată în mai toate studiile ori cărţile monografice despre Gorj şi multe din localităţile sale. În plus, scriitorul şi universitarul gorjean dr. Ion Mocioi a scos o monografie Alexandru Ştefulescu, ajunsă la mai multe ediţii. Imbatabilă şi scrisă cu acribie, asupra căreia am, totuşi, o mică adăugire. De fapt, o îndoială. E drept, deocamdată, de partea mea sunt doar legendele locului. Părintele preot Paroh Ştefulescu slujind la Boroşteni nu mai puţin de şapte ani ! Şi amintirea oamenilor din satul Boroşteni, comuna Peştişani, este şi nu e o certitudine.
La Boroşteni, există o casă cu etaj, cam neîngrijită fiind nelocuită, despre care toţi localnicii cunosc că a aparţinut, construind-o din temelii, preotului paroh Ştefulescu, tatăl viitorului învăţător, revizor şcolar, autor de manuale şi cărţi valoroase. Nu numai la vremea apariţiei lor. De ani buni, actualul preot paroh din Boroşteni, Vasile Milcu, îmi promite că va lua la puricat arhiva Parohiei Boroşteni, în căutarea certificatului de naştere al celebrului Alexandru Ştefulescu. Cum, până azi, preotul Vasile Milcu nu s-a ţinut de cuvânt nici eu nu am dovada, cum ar fi spus «Mon cher» Marin Preda. Un mare şi valoros om de cultură al Gorjului, Vasile Vasiescu, de loc din Bălăneşti, căruia-i place să se autopersifleze ca «Ţăran cu Buletin de Bucureşti» a tipărit, pe banii lui, revista Lumea gorjenească, cu intermitenţe legate şi de criza de care nu mai scăpăm, se tânguia într-un număr întreg că de ce nu-i cutare gorjean, altoit pe meleagurile noastre, Academician. Păi, să-i răspundem în grai gorjenesc, de aia! Se compară măcar operele sau cărţile domniei sale – ce-i drept, numeroase -, păstrând proporţiile şi luând în considerare timpurile grele şi adevărate trăite dăruindu-le cu generozitate şcolii, manualelor şcolare, cărţilor de căpătâi când se vorbeşte despre Gorj şi gorjeni posterităţii, cu ale marelui Alexandru Ştefulescu?
Un Om cu o mare, de o rară cultură şi modestie. Prieten bun cu Alexandru Vlahuţă şi mai ales cu academicianul poet George Coşbuc, care-l propusese să devină membru al Academiei Române. Numai că Alexandru Ştefulescu a refuzat. Care dintre epigonii Lui – unii dintre ei membri ai Uniunii Scriitorilor din România – are mai fi făcut, în zilele noastre, un asemenea gest?
Nicolae Roşca
